Ceva simplu simplu si pentru astazi: bucatele de pui marinate cu usturoi, chilli, ghimbir si sos de soia (much like porcul de ieri), prajite in tigaie cu doua maini de caju si ceva ulei (eu am folosit ulei pentru wok). Amestecat cu orez fiert in prealabil, patrunjel sau coriandru daca va place, o lingura de otet de orez (rice vinegar - se gaseste la rafturile de mancare asiatica prin supermarket-uri) si cateva frunze de salata. Invartit in tigaie un minut or so si mancat pe indelete, cu chopsticks daca va tine:)

A fost mai usor decat credeam. In primul rand, it turns out ca tonul congelat de la Mega Image nu e nici rau, nici infernal de scump, asa cum ar fi crezut cineva care a cumparat pana acum doar conserve de ton. Apoi, dureaza foarte putin sa dry fry fripturile de ton pe gratar (all in all, cam 2-3 minute pe fiecare parte). Cand sunt gata, arata aproape ca un cotlet de porc. Almost, but not quite:)

Pentru wasabi butter ne organizam dupa cum urmeaza: Intr-o craticioara prajim o lingura cu varf de seminte de susan, in putin ulei, si asta tot de susan. Cand semintele s-au aurit, stoarcem peste ele o jumatate de lamaie mare, completam cu sos de soia (1-2 linguri) si o lingurita de sos Tabasco. Incorporam o jumatate de pachet de unt in cele de mai sus si amestecam totul pe foc foarte mic pana se omogenizeaza. Nu trebuie sa overboil untul, e posbil sa se taie. La sfarsit se pune in sos wasabi dupa gust si se da la congelator intr-un castronas pana se intareste. Se serveste peste peste, cu lamaie, rosii si mult patrunjel. Plus ceva paine prajita, totusi peste gol, OMG, bleah. Adica, well, enjoy!:) 

LATER EDIT: A mai vazut cineva ca the tuna steak e heart-shaped?:D Just darling!

Daca va place conopida, reteta asta e definitely de incercat, desi I went a little overboard cu sosul de branza si am platit pentru lacomia mea cu o limonada acra:) Dar asta de mult ce mi-a placut si de repede ce-am mancat:p

Am fiert conopida la aburi, iar spanacul l-am sotat cu usturoi in putin ulei de masline. Le-am aranjat frumos intr-un castron de ceramica (nu stiu de ce, ca pana la sfarsit tot le-am borfolit de aratau ca un terci verde:)) si pe urma, cum ma uitam eu asa la ele, mi-a venit ideea (care s-a dovedit de maxima inspiratie) sa pun peste niste crutoane cu usturoi (se gasesc la Mega Image, desigur).

Pentru sosul de branza am folosit toate resturile din frigider: niste urda, niste ricotta, un triunghi mare de blue cheese si niste smantana dulce care sa le lege pe toate. Am turnat sosul peste legume si crutoane si am dat la cuptor pana s-a aranjat frumos crusta de branza.

Tips pentru next time: mai putin sos de branza si crutoanele puse la sfarsit de tot, ca sa nu se inmoaie. Desi lui Pufix i-au placut si asa moi.

Ok, let’s face it, sa gatesti in fiecare zi trei feluri de mancare can be such a drag, nimeni n-are timp de asa ceva. Si dupa ce am postat ieri meal plan-ul saptamanii, ma tem ca I sorta gave you the idea ca asta trebuie sa faceti. De fapt, ce vreau eu sa va arat este exact opusul, anume ca nu trebuie sa slaveresti zilnic  trei ceasuri in bucatarie ca sa ai mancare buna si frumoasa. The trick este sa-ti concepi meal plan-ul in asa fel incat sa gatesti cat mai putin.  For lack of a better word, sa creezi sinergii culinare. De exemplu, daca ati citit meniul saptamanii si nu ati vazut nicio legatura intre tocana provensala, puiul fajitas, puiul indian cu iaurt si chicken & noodle stir fry, inseamna din doua una: fie nu erati fix in capul meu cand l-am scris (this makes perfect sense), fie nu sunteti inca used to thinking EFFICIENCY in the kitchen. Stay with me, ca o sa devina imediat mai clar:)) De la capat:

Incepem cu tocana provensala. Calim in tigaie cu putin ulei de masline ardeiul rosu, vanata, dovlecelul si ceapa, toate taiate mare si aromate cu ierburi, piper proaspat macinat si paprika. Inabusim cu putina apa si lasam sa clocoteasca la foc mic pana se inmoaie legumele, dar nu atata cat sa se terciuasca. Turnam o conserva de rosii tocate peste, adaugam masline negre cu sambure si potrivim de sare si piper. Mai lasam nitel sa fiarba tocana si completam cu suc de rosii daca scade, trebuie sa iasa o mancare cu zeama.

Ca sa-i dam mai multa consistenta, bagam la cuptor niste paine frecata cu ulei de masline si “captusita” cu usturoi. Servim cu ceapa verde si busuioc proaspat pe deasupra. Pana aici suntem ok, da? Buuun. Acuma, cand mancam tocana proaspat trasa de pe foc, pescuim legumele mari si maslinele, dar lasam niste sos in tigaie. Pe care il aranjam in forma de salsa picanta pentru a doua zi amestecand in el rondele de ardei iute ca focul. Mai departe luam trei piepti de pui mari si ii tragem la tigaie easy peasy style (reteta aici). Din astia trei piepti o sa facem si fajitas de pui, si chicken & noodles stirfry joi si Indian spiced chicken cu iaurt vineri.

Pentru fajitas de pui manjim o lipie cu niste sos de rosii ramas de la tocana provensala, punem o foaie de salata si fasii de pui si gata, avem un luch bun si sanatos pentru a doua zi. Cat despre restul de pui gatit, il punem bine la pastrare in frigider si se cheama ca avem materie prima pentru inca doua mese delicioase. Toata treaba despre care v-am povestit pana acum dureaza maxim o ora, ceea ce nu e deloc rau avand in vedere ca acopera cateva zile. So you see, nu e nimic wonder-womanesc in povestea asta, just some planning si multa multa lene:) I hope this helps! Enjoy!

Incepusem sa scriu altceva si pe urma, cum sar eu de la una la alta, am vazut pe feisbuc, via Adi Hadean, o trimitere la un articol din Jurnalul National. Se cheama Obscenitatea culinara. Si I suppose ca o sa faca ceva trafic pe site-ul Jurnalului, pentru ca e de-o idiotenie absolut virala.  N-am sa vorbesc foarte mult despre asta, dar am sa ma bucur imediat de acest reminder (ipocrit si jenant in micimea si lipsa lui de integritate jurnalistica) ca viata mea este just a little bit happier pentru simplul fapt ca I love food. Da, I LOVE LOVE LOVE food si am numai respect fata de toti oamenii care inteleg si dau mai departe fericirea gastronomica, din farfurie in farfurie, cu drag. Cu drag pentru voi astazi: peste alb cu sos de rosii si chorizo. Sfideaza iarna si pe Luiza Moldovan, semnatara articolului din Jurnalul.

Baza e simpla: file de peste alb (salau, cod sau whatever else you like), facut la aburi impreuna cu ceva fasole verde congelata. The fun part este sosul, care da un gust grozav acestui otherwise dull fel de mancare. Pentru el aveti nevoie de chorizo, usturoi, ardei iute, ardei gras in trei culori si suc de rosii bun si dulce. Ingredientele pentru sos (mai putin sucul de rosii), se calesc in putin ulei de masline si se sting cu apa. Se lasa la foc mic cca 10 minute, pana cand ardeiul este moale, dar nu flescait. Se adauga sucul de rosii, piper si sare dupa gust. Se mai fierbe nitel si apoi se toarna fierbinte peste peste si fasole. Este delicios, va zic, abia astept sa-l incerc si pe paste. Enjoy!

Cand ma fac mare vreau sa fiu semi-vegetarian, adica sa nu mananc carne deloc, dar sa nu renunt si la peste, fructe de mare, lactate si oua. Mainly pentru ca mi-ar placea sa traiesc mult si bine si also pentru ca mi-e foarte mila de animale, dar deocamdata doar la nivel declarativ (nu ma comport deloc ca si cum my beloved carne de porc vine dintr-un  vioi purcel, ci mai degraba imi imaginez cum creste ea pe raft in supermarket, gata feliata, dezosata si numai buna de friptura:p). In tot cazul, chiar si numai pentru o seara, suntem si eu si Pufix animal friendly people, desi, I have to say, the anchovies may not agree:)) O reteta banala, dar ce zic eu aici, nici macar nu se poate numi reteta, e pur si simplu one of those things care apar din strafundurile imaginatiei sau ale unui frigider gol.

Deci se facea ca aveam niste leftover cold pasta de la macaroanele cu branza. Si niste rosii cherry care inca nu o luasera la vale (asa zice Pufix cand se strica ceva). Si intai m-am gandit sa fac preferatele mele paste aglio olio, dar pe urma am zis sa mai variez si dupa o raita prin frigider, congelator si camara, m-am intors victorioasa la cratita cu niste varza de Bruxelles - din aceea mini, congelata, cateva ansoa, capere, masline, usturoi si ceapa verde. Intai am calit ceapa verde si varza de Bruxelles in 3 linguri de ulei de masline, cu micile ansoa maruntite in tigaie pentru o aroma deosebita. Din cand in cand mai picuram apa, ca sa se inabuse frumos legumele. Cand au fost gata, moi si suculente, le-am scos deoparte si am spalat tigaia. In doua linguri de ulei proaspat am calit usturoiul si rosiile cherry taiate in jumatati. Am adaugat macaroanele fierte, amestecand lejer. Sare, piper, busuioc, oregano si chilli dupa gust. Apoi varza, maslinele, caperele. Iar la coada, fulgi de parmezan presarati pe deasupra. A fost bun.

Adica easy peasy lemon squeezy Italian style: pui pesto cu ciuperci si mozzarella, o cina lejera, fara efort, gata intr-o clipita. Pai se ia un piept de pui, se “croieste” in el un buzunaras unde se indeasa pesto si felii grasane de mozzarella. Sare, piper si nelipsitul mix de condimente mediteraneene oregano-paprika-garlic, ulei de masline picurat peste pui, cateva ciuperci si rosii cherry aruncate in tava cu puiul buzunarit si tadaaa, cca 30 de minute la foc mic later, avem o masa grozava.

Merge bine cu salata verde cu lamaie sau cu un cartof taiat in sferturi si rumenit la cuptor cu rozmarin si usturoi. Buon appetito!

Stiu trei metode de a gati mancarea de mazare: the mama way, the lazy-ass-five-minute way si the easy peasy perfect way. Astazi, despre al treilea.

Totul incepe cu supa de pui. Din pui intreg sau piept de pui cu os, fiert cu legume intregi: morcovi, ceapa, ardei gras, pastarnac si telina. Carnea fiarta se da deoparte, impreuna cu un polonic mare de supa. Restul de zeama isi urmeaza cursul (in cazul de fata a devenit o ciorba de pui a la grecque, dar asta e alta poveste).

Mai departe…

Se topeste o lingura cu varf de unt, se adauga boia dupa gust si o ceapa mica taiata marunt. Se caleste ceapa, se adauga bucati de piept de pui si rondele de morcovi din supa. Puiul se rumeneste bine si se asezoneaza cu sare, piper cimbru si o lingura de sos de soia. Cand capata o culoare si o dulceata grozava, se rastoarna peste el mazarea extrafina, la conserva (e iarna, nu avem mazare proaspata, iar cu cea congelata nu iese asa de buna mancarea asta).

Mazarea extrafina nu necesita prea multa fierbere.  Eu o tin pe foc pana scade zeama, iar la coada adaug o legatura de marar tocat marunt si o cescuta de lapte, the final touch. Mancarica de mazare e mai dulce daca o mancam cu paine proaspata cu coaja multa. Enjoy!

Sunt foarte ocupata. Nu vreau sa ma dau interesanta, dar muncesc:)) Ieri a fost prima zi la noul job, azi e a doua, maine va fi a treia, si tot asa. Si cum in viata mea exista mereu un echilibru intre lene si harnicie, nimic nu se pierde. Asa ca in loc sa gatesc cand ajung acasa, tocesc canapeaua si manac clementine cu kilogramele si arahide in crusta picanta de la Mega Image. Asa ca, va dati seama, azi cand am executat hambugeri “5 minute”, a fost sarbatoare. M-am simtit abuzata si istovita din cale-afara dupa ce i-am si mancat, dar ce nu fac eu pentru home made junk:p So, pe scurt, hamburger de vita in chifla de cartof unsa cu mustar bio si maioneza, captusita cu salata, manjita cu ketchup si ingrosata cu felie de rosie proaspata. Servit cu bio tortilla chips de la (tadaaam!) Mega Image. Ar fi mers si niste avocado in schema, dar mi-a fost, evident, lene sa curat unul.

Stay tuned for more revolutionary thoughts on how to flip a burger sunny side up!:D

Revin.

Daca v-au ramas cartofi copti de alalta-seara, salata asta calduta e exact ce va trebuie! Taiati cartofii rondele si-i varati la cuptor cateva minute, cat sa nu fie reci. Apoi adaugati castraveti murati, capere, masline negre si anchovis, iar la mijloc turnati un sos subtire de maioneza cu mult mustar si piper negru proaspat macinat. Si pe urma mancati pana cand vi se face rau, sau ceva de genul asta, am auzit si eu, nu stiu ce sa zic… Seriously, o manacare foarte buna si foarte simpla, al carei secret e combinatia de ingrediente calde si reci:)