Acum ceva vreme m-am amuzat citind postul asta al lui Adi (pe care, by the way, l-am cautat adineaori cu Google dupa “pipote Adi Hadean”, asa ca, draga Adi, daca observi ceva dubios in analytics, sa stii ca it was me:)). Avea el acolo un of, si anume ca-i aiurea cum producatorii amesteca pipotele cu inimi. El ar fi vrut numai pipote. I-am zis atunci ca ma ofer sa trade cu el inimile lui pentru pipotele mele. Pacat ca nu stam in acelasi oras, ca zau de n-ar fi fost o idee buna. V-am mai zis ca urasc pipotele, ma repet, ca poate ati uitat, si e absolut esential sa stiti despre mine acest lucru.

Dar sa lasam prosteala la o parte si sa va prezint ce-am mancat azi la pranz. Din seria “curs intensiv de ingrosat arterele” – avem un ghiveci de ardei, ceapa, ou si inimi de pui.

Doi ardei grasi de-aia galbeni, normali, unul mare rosu, doua cepe albe mari, o ceapa rosie. Ardeiul taiat fideluta asa, ceapa, oleaca mai grosier. Calite in tigaie cu nitel ulei de masline, stinse cu o ceasca de apa si inabusite pana se inmoaiel bine. Scazut zeama de tot. Spart patru oua peste si amestecate zdravan. Dres de sare si piper, dat la o parte.

Separat, prefiert inimile spalate bine in cateva ape in prealabil. Taiat inca o ceapa alba mare si perpelit in unt. Adaugat inimile si ametit de colo colo pana cand capata o frumoasa culoare de gata. Amestecat inimile cu ghiveciul de ardei. Piperat in nestire. Ah! The life!

La desert, paine prajita cu unt si cu gem de gutui. Weekend fain la toata lumea!

Imi plac de leshin inimioarele de pui. Problema e ca sunt amestecate cu pipote, ca asa vand astia la magazin, inimi si pipote. Iar pipotele sunt oribile, nu le suport, “carne putreda” – asa le ziceam cand eram mica.

Ei, va imaginati bucurie pe capul meu cand am gasit la Auchan inimioare de pui si-atat. Un pachet maaaare, numai cu inimi. Jumate au luat calea congelatorului, ca Pufix would rather chew his own hand decat sa manance asa ceva, iar cealata jumatate… pe care le-am mancat.

Am fiert inimioarele in apa cu sare, vreo 10 minute tops. Pe urma le-am aruncat intr-o tigaie, cu o ceapa rosie mare, taiata grosier, niste sare, niste piper. Le-am calit bine pe toate partile, am turnat apoi peste ele niste sos de soia si le-am mai tinut pe foc pana a “disparut” sosul. Am facut langa un piure delicios, cu foarte mult lapte si cu si mai mult unt. Si am mancat de una singura ca un porc ordinar, pana cand mi-au pocnit nasturii de la pantaloni (asta daca as fi avut pantaloni cu nasturi) si m-a simtit soiasa in ultimul hal. Da, fusese o zi naspa si aveam nevoie de a good dose of comfort food (= food consumed to achieve some level of improved emotional status, whether to relieve negative psychological affect or to increase positive). La faza asta, fiecare pe cont propriu si pe riscul lui:) Am zis.

Aceasta mancare incepe banal si se termina spectaculos. Si the best part e ca nu presupune deloc efort, e de-a dreptul easy peasy. Hence, tag-ul “reteta easy peasy”, desi nu-i so much o reteta cat o combinatie plina de… imaginatie (scuzata-mi fie rima de doi lei:)).

De la inceput: principiul de baza este combinatia de gusturi foarte puternice: iute-iute, dulce-sarat si acru-acru. First comes chicken – prea putin deosebitul piept de pui, mascarit insa bine bine pe toate partile cu nomu smoky peri peri (sa nu ma intrebati de unde-am cumparat nomu, a aparut in viata mea asa cum apar toate condimentele minunate si raritatile gastronomice – in chip de cadou de la Mazi:)). In lipsa de nomu, puteti folosi chilli sau orice altceva iute. Dar iute sa fie!

Langa pui, merge o salata acra. Din salata verde, rosii, castraveti – toate taiate foarte marunt, mai degraba ca pentru salsa decat ca la salata romaneasca. Stropita cu ulei de masline si mult otet de mere. Si garnisita cu boabe de porumb. Fara sare, ca nu-i asta rolul ei. Salata trebuie sa fie foarte acra, asta-i ideea.

La coada vine la pièce de résistance: ceapa caramelizata. E nevoie de o ceapa mare, grasa. Taiata in jumatate si apoi pe lat in onion rings asa. Calita intai in tigaie cu putin ulei pana devine aurie, stinsa cu sos de soia din belsug (cat sa o acopere zdravan) si lasat sosul sa se caramelizeze (basically, dispare din tigaie). Atentie sa nu il ardeti de tot, cand a scazut mult adaugati o ceasca de apa si lasati sa fiarba inabusit pana cand lichidul dispare din nou. Apoi amestecati cu zel, cat sa se “prajeasca” uscat ceapa pe toate partile, nu foarte tare. Si gata, aveti si gustul intens dulce-sarat. Asta-i alta chestie: nu puneti sare peste ceapa asta, pentru ca are sosul de soia destula, asta daca nu cumva aveti in casa versiunea light de sos de soia.

La sfarsit, aranjati frumos pe farfurie toate “gusturile” si mancati pana nu mai stiti cum va cheama. Pe urma va caiti ca n-ati caramelizat mai multa ceapa, pentru ca nu v-ati gandit ca sotul vostru, care nu mananca ceapa nici picat cu ceara, o sa ranjeasca pofticios la farfuria voastra si o sa vrea, dupa legile omenesti si biblice, jumatate din ce aveti voi. Va intrebati daca chestia asta poate fi facuta in cantitati industriale si tinuta la borcan in frigider, dar pe urma va ziceti ca-i mai buna proaspata. Si va amintiti ca vin zile libere de Rusalii, ca probabil iesiti din Bucuresti la un gratar si ce ocazie mai buna sa mai mancati niste ceapa.

O minune culinara, va promit! Happy ceapa everybody:)

Mancare buna de te lingi pe degete, de la buni de la Arad, acest ghiveci simplu si ieftin e un rasfat sanatos. Se face cu ardei gras (rosu, verde, galben) si ceapa taiata mare (eu am pus si niste praz, ca mai aveam prin casa). Se calesc cu foarte putin ulei toate astea, pret de vreo zece minute.

Apoi se sting cu o cescuta de apa si se lasa pe foc mic, pana se inmoaie bine legumele si dispare zeama. Daca e nevoie, completati cu apa. Cand e gata ghiveciul, se adauga unu-doua oua batute lejer si se amesteca bine bine. Sare, piper si paine proaspata si e gata de mancat. De data asta eu m-am destarbalat si cu o tocana de ciuperci cu marar alaturi, nu de alta, dar asa de happy am fost sa gasesc ghebe congelate la Mega Image, ca nu m-am putut abtine. Si nu va mai zic de mancarea de ciuperci, ca v-am asasinat destul saptamana trecuta, o sa ziceti ca noi doar ciuperci mancam:)) Dar iaca poze, sa fie la dosar!

Va doresc pregatiri “furibunde” de Paste bogat si ne mai auzim precis zilele astea!