You know me: nu prea ma sparg in instructiuni si retete, pentru ca de cele mai multe ori chiar nu e nevoie sa urmezi o reteta ca sa-ti iasa ceva grozav de bun de mancare. Ei bine, cand e vorba de paella marturisesc ca ma uit in cartea de bucate. Sunt atatea ingrediente care se gatesc pretty much separat si se amesteca la sfarsit cu toatele ca sa iasa minunatia! Si mi-e teama sa nu uit ceva, sa nu overcook ceva sau sa nu pun ceva care ar strica tot echilibrul. Asa ca va recomand si voua sa stick to the recipe si asta e varianta de paella care-mi place mie.

Aveti nevoie de piept de pui, orice cocktail de fructe de mare si peste, orez, doua rosii bine coapte, tocate marunt, mazare congelata, ardei rosu, galben si verde, morcov si ceapa, sofran, turmeric, boia dulce, usturoi, lamaie, ulei de masline, supa clara de pui sau de peste. Bun. Acuma, caliti frumos puiul in tigaie cu sare, turmeric si boia dulce, pana devine auriu pe toate partile. Dati la o parte puiul si in “zeama” ramasa caliti ceapa cu morcovul, usturoiul si ardeiul tricolor, apoi adaugati piureul de rosii. Puneti orez cam o cescuta pentru fiecare mancau. Stingeti cu supa si adaugati sofranul. Lasati sa fiarba inabusit pret de 20 de minute. La coada adaugati in aceasta ordine mazarea, bucatile de pui si, in fine, fructele de mare (care daca au fost prefierte si congelate trebuie calite usor in prealabil, dar cu grija sa nu le overcook). Potriviti cu sare si piper, stingeti focul si lasati sa-si traga ce-a mai ramas din zeama pret de vreo doua minute. Serviti cu felii de lamaie.

O paella buna nu trebuie sa arate nici ca un pilaf, nici ca un orez care se alege bob cu bob ca la salata. If anything, are o consistenta de risotto, boabele sunt separate, dar mancarea nu este uscata. Ce-ar fi facut reteta asta even better ar fi fost o bucata zdravana de carnat chorizo, mental note for next time:)

Sunt foarte ocupata. Nu vreau sa ma dau interesanta, dar muncesc:)) Ieri a fost prima zi la noul job, azi e a doua, maine va fi a treia, si tot asa. Si cum in viata mea exista mereu un echilibru intre lene si harnicie, nimic nu se pierde. Asa ca in loc sa gatesc cand ajung acasa, tocesc canapeaua si manac clementine cu kilogramele si arahide in crusta picanta de la Mega Image. Asa ca, va dati seama, azi cand am executat hambugeri “5 minute”, a fost sarbatoare. M-am simtit abuzata si istovita din cale-afara dupa ce i-am si mancat, dar ce nu fac eu pentru home made junk:p So, pe scurt, hamburger de vita in chifla de cartof unsa cu mustar bio si maioneza, captusita cu salata, manjita cu ketchup si ingrosata cu felie de rosie proaspata. Servit cu bio tortilla chips de la (tadaaam!) Mega Image. Ar fi mers si niste avocado in schema, dar mi-a fost, evident, lene sa curat unul.

Stay tuned for more revolutionary thoughts on how to flip a burger sunny side up!:D

Revin.

there are more shoes in the hallway

there’s drinking

there’s food

you get to wear an outfit…

… and be queen for a day

you get lots of presents

and your morning after looks something like this:

Cautam o zi care sa aiba o semnificatie speciala. Si asa era bad enough ca era frig, si tata isi rupsese piciorul pe la inceputul lunii, si alte si alte dandanale… Vroiam o zi a noastra, memorabila in itself. Si am zis: 29 noiembrie. Eu aveam 29 de ani, parintii lui Pufix se casatorisera tot pe 29, asa ca it was good enough for us. Ne-am dus la casa de casatorii a sectorului 1 (pentru ca la 6 nu erau trepte, si doamne iarta-ma, ce casa de casatorii e aia fara trepte) si ne-am programat frumos pentru 29, care era o sambata. Cu cateva zile inainte ne-au sunat. Nu se mai putea pe 29, ca erau alegeri. Asa ca am sfarsit prin a spune “da” in fata ofiterului starii civile intr-o vineri, 28.11.2008. Si it does have a nice ring to it, nu?:)

Happy anniversary honey <3!

Si s-a facut anul de cand ne-am “luat” cu acte in regula. Ce moment, ce sarbatoare! Avem si petrecere in plan (pasta & wine a casa di Puficsi cu familia “dobandita”, iar apoi gratare nesimtite la Cornu in weekend, cu familia pe care ne-a dat-o al de sus:). Ah, si s-a potrivit asa ca m-au invitat fetele de la hotcity.ro sa scriu un soi de oda barbatului meu. Si am scris, se pare, foarte frumos:)) Puteti citi aici scrisoarea mea de amor catre Pufix, curat tocanita sentimentala, cum bine a zis realizatoarea rubricii careia ii multumesc again pe aceasta cale ca m-a lasat sa ma efuzionez asa de elegant.

sunt asa de varza si de busy de nu-mi vad capul. dar mananc. comfort food. the junkity junk junk cartofi prajiti unsurosi cu maioneza, dar si fructe multe si bune de care mi-a adus boo o sacosa duminica. si mi-a curatat rodii de care am mancat pentru prima oara in viata mea, acuma, daca asta nu e best friendliness… pai a fost o lupta sangeroasa intre boo si micile bobite, care s-a lasat cu un lighean de apa rosie si soldatei de coji zacand cu burta in sus in gunoi. si cu un castron de rasfat. doar lui pufix nu-i place, azi dimineata i-am facut a perfectly yummy breakfast cu gofre si ricotta si rodie, si he ruined it cu strambaturile:p oh well, my comfort food – not for everyone.

au mai cazut si alte fructe la datorie, dupa cum se poate vedea. pentru ca boo gaseste ca fructele au efecte miraculoase asupra nivelului nostru de energie. adevarul e ca am tras un shopping energic dupa fructele astea, ceva de vis.

sunt incoreneta, dar revin:)

porn shoes, no shoes, a whig and a cake, details probabil pe chez-mazilique cand isi revine toata lumea, hint hint;)

Daca v-au ramas cartofi copti de alalta-seara, salata asta calduta e exact ce va trebuie! Taiati cartofii rondele si-i varati la cuptor cateva minute, cat sa nu fie reci. Apoi adaugati castraveti murati, capere, masline negre si anchovis, iar la mijloc turnati un sos subtire de maioneza cu mult mustar si piper negru proaspat macinat. Si pe urma mancati pana cand vi se face rau, sau ceva de genul asta, am auzit si eu, nu stiu ce sa zic… Seriously, o manacare foarte buna si foarte simpla, al carei secret e combinatia de ingrediente calde si reci:)

Am o stare tampita de neliniste lately, a lot has changed si incerc sa ma ancorez folosind every trick in the book. De exemplu, ma simt foarte legata de tot ce-mi aduce aminte de copilarie si de tata. Tata care iarna facea intotdeauna cartofi copti la cuptorul de la aragaz, pentru ca era inainte de revolutie si inainte sa intre in viata noastra cuptorul cu microunde si alte inventii ale diavolului:)) Pe atunci cartofii erau mici, se coceau repejor, iar apoi tata ii punea intr-o ulcica si ii invelea cu o carpa, sa stea la cald. Si eu asteptam cuminte sa treaca ceea ce parea o eternitate, ca sa-mi decojeasca el primul cartof si sa mi-l puna pe farfurie, cu unt si sare si slaninuta si catei de usturoi. E lesne de inteles pentru oricine a pierdut un parinte, mirosul de cartofi e a small treasure, e tata.

Duminica e ziua cand, pe principiul dansez pentru tine, gatesc pentru mama. Nu e deloc usor, I tell you:) E un client greu de multumit si cu criticile la el, asa ca deocamdata strategia e sa limitam inventiile si Pufix sa faca mamaliga. Si sa nu comitem vreun condiment dubios oriental in ce fac eu acolo, ca nu este deloc apreciat. Prin urmare, duminica gatim romaneste, caldut si moale, not too spicy, not too sweet, asa, ca acasa. Ca si cum romanii au mostenit pamantul si fac cu el ce au invatat de mici.

Duminica asta am inceput cu niste ciuperci la frigare, cu unt, cascaval afumat si sare grunjoasa. Apoi am trecut la un soi de tochitura, care nu avea neaparat toate ingredientele necesare, dar a fost pana la urma foarte gustoasa. Am calit un morcov si o jumatate de ceapa rosie, tocate grosier (cu noul meu “satar” din colectia de cutite periculos de ascutite pe care le-a primit Pufix de la babaci de ziua lui de nume – what were they thinking?:))). Apoi am adaugat in tigaie bucatelele de porc, pui si cabanos, pe care in prealabil le pudrasem cu faina, boia si cimbru si le amestecasem vartos.

Cand carnita era aproape gata, am adaugat piureul de rosii si am potrivit cu sare, piper, niste catei de usturoi si doua-trei foi de dafin. Am fiert-o la foc mic, pana la epuizare.

Tochitura se mananca cu mamaliga si oua ochiuri, iar daca va place, puteti pune alaturi si un botz de branza de burduf. Acuma, ce sa va zic, mamei i-a placut. Which is good enough for me!:)