incropeala
Azi schimbam placa. Jos cu porcul, traiasca pseudocerealele cu chimie de carnitza! Adica cum? Pai: pufoasa, pardalnica, pretioasa quinoa, care nu e fainoasa, dar nici enimăl, contine proteine bune, cvasicomplete (toti cei 8 aminoacizi esentiali functiilor noastre biologice mishuna in dansa) si desi nu scoreaza a perfect 1.0 conform PDCAAS (Protein Digestability Corrected Amino Acid Score), este si ea o margica in siragul unui regim de viata sanatos. Nu degeaba a pus-o NASA pe lista de culturi pentru Controlled Ecological Life Support System. V-am spart, asa-i?:)) Bai, e buna, asta tre sa retineti. Buna si la gust, nu vreo scarboshenia pamantului, asa cum e, de exemplu, hrisca.
Desigur, nimic din toate astea nu mi se vantura de fapt prin cap aseara, cand a very hungry bff isi facuse aparitia in bucataria mea, cu lacrimi in ochi si mari asteptari. Nici cu mine nu mi-era rusine, ca era cam dinner time si niste soareci slinosi si lipsiti de scrupule faceau muzica matzelor pe dinauntrul trupului meu de vis. What to do, what to do? Se cerea, dom’le, o incropeala.
Asadar, am matrasit repede niste piept de curcan, in bucati potrivite. L-am tavalit intr-o tigaie adanca pana s-a aurit. Apoi am trantit peste el niste fasole verde de-aia verde, niscai baby carrots si o ceasca de apa. Am inabusit rapid, in vreme ce pe ochiul numarul doi am pus la fiert o parte quinoa cu doua parti apa (15-20′ tre sa clocoteasca dihania). Asa. Cand s-a umflat mancarica minune, am pus-o peste carne si peste legume. Am mai pus sare, piper si o mana de chimen, care, sincer, face toti banii in combinatia asta. Cinci minute mai tarziu, am pus in farfurii legumele, carnea si quinoa, iar peste ele, final touch, cate o lingura dodoloatza de paste de ardei rosu, iute si dulce. Un fel de harissa neaosa pe care am gasit-o la Auchan, la raftul cu produse traditionale romanesti (!).
A fost minunat. Sa iasa in fata aia de-au mancat si sa indrazneasca a ma contrazice. Mai ales cei care au halit portia unu si supliment. Am mancat bine, am dormit bine. Caci, revenind la insipizenii stiintifice, aflati voi ca si curcanul, si quinoa, contin triptofan, acest natural declansator de beatitudine:)) Resturile s-au constituit in pachet pentru astazi.
Bai. Acu’ pe bune. De cand invatz despre ce mananc, ma gandesc cat de fain ar fi ca nutritia sa se predea in scoli. Cat de folositor. S-o puna in loc de educatie civica sau alte balarii. Sa invete micii oameni cum tre’ sa manance, ce ajuta, ce strica. Ar fi… prea minunat. Invatam atatea prostii inutile, fara aplicabilitate intr-o viata de om, iar in fata rafturilor cu mancare din supermarket suntem lipsiti de aparare. Nu bun, dom’le. Deci, de fapt, nu va plictiseam degeaba, voiam doar sa va starnesc sa consumati responsabil. Orishice lucru. Iaca-asa!
PS: Emotionati-va. Beti ceai verde. Scrieti de mana.
tags: cina, curcan, dieta, dinner, fasole verde, quinoa 10 comments »
February 5th, 2013 at 11:22 am
mno, quinoa asta, alaturi de bulgur, e o chestie pe care am descoperit-o si eu de curand, in niste pachetele foarte cool prezentate prin sueprmarketul din care imi fac aprovizionarea saptamanala. si dupa ce am avut vreo doua saptamani in care bulgur was my life, am zis sa incerc si pachetul de quinoa. dom’le, de unde nu credeam ca o sa mananc cu asa placere boabe din astea, ei bine da! cu patrunjel, fara patrunjel, cu carne, fara carne, in toate felurile si modurile posibile, ei bine da, dis iz true love! mniam.
February 5th, 2013 at 12:32 pm
De vreo cateva luni bune dau tarcoale unei pungi cu quinoa, da’ nu ma indur s-o cumpar :)) Mi se pare scumpa, ce-i drept. Acum parca m-ai convins.
February 5th, 2013 at 12:40 pm
E scumpa, ce e drept. Dar spornica. E destul de satzioasa.
February 5th, 2013 at 1:28 pm
Eu mananc quinoa de ceva vreme ( vreun an si jumate asa) de cand am remarcat ca gluten free mi se potriveste mai bine stomacului meu dificil. Also, e un carb pe cat de satifsacator pe atat de cu indice glicemic rezonabil. Mie imi place si cu sos de rosii, si facut ca un porrige cu lapte si miere si migdale si caise uscate. si cu ceapa si rosii intr-un fel de mini-briose.
Eu tin borcanul cu quinoa langa sare in bucatarie. Nu sti cand mai arunci ceva prin supe/sosuri/tocanite 🙂
Long live quinoa!
P.S ai invatat cum se pronunta?
February 5th, 2013 at 2:19 pm
cica s-ar pronunta “KEEN-wah”. eu pronuntam ceva de genul “kee-noah”, da’ mi s-a atras atentia ca no-no-no 😀
February 5th, 2013 at 3:19 pm
wikipedia da ambele pronuntii ca fiind corecte. eu ii zic romaneste asa, “chinoa”:))
February 5th, 2013 at 3:28 pm
Bun tare quinoa asta, si mie imi place. parca are asa un pic gust de nuca.
February 5th, 2013 at 5:27 pm
@cookie.
Si eu ii zic asa. Doar ca se uita vanzatoarele de la plafar chioras uneori :))
February 5th, 2013 at 10:37 pm
Cum adica hrisca nu e buna???!!…
Mie imi place la nebunie soba http://en.wikipedia.org/wiki/Soba adica paste de hrisca, sunt o nebunie 😉
Daca ai ocazia sa le incerci, recomand !
Quinoa inca nu am incercat, dar soba, cuscus, bulgur sunt foarte gustoase 🙂
February 9th, 2013 at 11:40 pm
Si eu am descoperit de o vreme aceasta miraculoasa “chinoa”, cu ocazia salatei de aici http://blog.fatfreevegan.com/2006/07/international-quinoa-salad.html – care este super excelenta;).
Am citit insa de curand ca cererea de quinoa este atat de mare in lumea intreaga incat pretul ei a crescut pana acolo unde oamenii din Peru si Bolivia (care cultiva acesta quinoa) nu isi mai permit sa o cumpere. Deci se pare ca nu este asa sustenabil ce facem :).
Asta era articolul: http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2013/jan/16/vegans-stomach-unpalatable-truth-quinoa