orez cu lapte
Sunt obosita si posocoasa si varza cu nervii capului. Asa o zi proasta n-am mai avut demult. Ma simt imensa si inutila si satula din cale afara de aceasta versiune a mea. Imi este un dor nebun de mine, aia care eram, si nu pot sa nu ma intreb, in vreme ce-mi suflu demonstrativ nasul in batiste de hartie, daca o sa ma mai regasesc vreodata. Garnitura la depresia de azi – orez cu lapte si scortisoara. Se pune pe foc un litru de lapte indulcit cu vreo trei linguri de zahar si un plic de zahar vanilat. Cand e cald, se adauga orezul – o canuta, si se fierbe la foc mocnit, in cratita cu fund dublu. Se presara cu scortisoara si se serveste cu lacrimi in ochi.
tags: breakfast, desert, lapte, mic dejun, orez, orez cu lapte 33 comments »
January 24th, 2011 at 11:18 am
nuuu… de ce e nevoie ca sa dispara lacrimile din ochi?
January 24th, 2011 at 11:20 am
i’m guessing ca de o cezariana:)))
January 24th, 2011 at 11:38 am
Of. Stiu ca nu te poate ajuta (aproape) nimeni si (aproape) nimic in momente din astea. Daca totusi vrei sa afli ceva, stii unde ma gasesti.
PS: Mogaldeata cu miros de lapte o sa faca sa dispara tot, ca prin magie, desi treptat. Jur.
January 24th, 2011 at 11:45 am
@ambasadoarea: te citesc constant, imi dai speranta, dar nu multa, pentru ca in acelasi timp mi se si confirma toate fricile si grijile legate de ce urmeaza. of.
January 24th, 2011 at 12:18 pm
Scuze, am postat comentariul aferent aici la articolul precedent, dar nu-i nimic tot acolo ajunge. Sper sa te ajute si sa iti aduca cel putin un zambet!
January 24th, 2011 at 12:20 pm
Siiiiiii….cam cat de mare e canuta?
January 24th, 2011 at 12:22 pm
Draga mea draga, tu in schimb nu ne dai speranta deloc… 🙂
Daca nici mincarea nu ajuta in momentele astea, atunci jur ca nu stiu care-i scaparea… Poate totusi un cocktail spontan de hormoni face chiar acum minuni intru inveselirea ta, cine stie, poate la ora asta deja faci dansul bucuriei. Zi, faci?
January 24th, 2011 at 12:23 pm
nu:(
January 24th, 2011 at 12:23 pm
poate un cocktail spontan de alcool ar fi putut face asta pentru mine:))))
January 24th, 2011 at 12:27 pm
Mda, si ma gindesc ca si ierburile-s interzise.
Bai, fii atenta, o amica de-a mea s-a facut praf cu oregano odata. Nu vrei sa incerci? Te prefaci ca tre sa fierbi paste pentru un regiment, si pui mult mult muuult oregano. Ia sa-mi spui cum functioneaza.
January 24th, 2011 at 12:28 pm
@corina:gen cana transparenta de arcopal, cu codita. o cana normala, nu o ceasca.
January 24th, 2011 at 12:54 pm
fast forward one year from now, lucrurile o sa se vada mult mai roz, trust me 🙂
January 24th, 2011 at 1:17 pm
florin, esti ca sarpele ala din Cartea Junglei… “trussst in meeeee”:))
January 24th, 2011 at 2:07 pm
Of… hormonii, schimbarile, grijile, trebuie sa fie foarte greu. Nici nu-mi imaginez… Dar take it one day at a time. O sa fie bine, altfel nu se poate 🙂 >:D<
January 24th, 2011 at 3:40 pm
hai, mah, uite, iti trimit o imbratisare calda de tot si un pupic mare. o sa fie bine!
January 24th, 2011 at 4:57 pm
awww <3
January 24th, 2011 at 6:25 pm
O sa te regasesti doar ca putin mai altfel. Acum un an si eu eram la fel ca tine, iar acum il plimb pe M. in marsupiu si el canta 🙂
January 24th, 2011 at 6:43 pm
Mda, mi-amintesc: intoxicata de reviste pentru “mamici si burtici” (bleaahh!!), mi se parea ca sunt denaturata daca, in loc sa ma inec intr-un ocean de tandrete, mi-era dor de talie si…sarituri cu coarda:)))
Acum, la doi ani si aproape jumatate distanta, am alte motive pentru zile proaste si pe cineva care-si baga nasul, pardon mainile, unde nu-i fierbe oala in coca mea de paine zilnica. Unii zic ca merita.
P.S. Sa-ti spun cum fac eu paine; la reteta stiuta, se adauga un copil intins pe jos prin bucatarie, turnand cu spor faina in formele de nisip de asta vara: “mami, da’ de ce punem dogidie?” Iti place imaginea?
January 24th, 2011 at 6:56 pm
Mersic..pup
…or sa treaca momentele astea si ai sa vezi ce bucurii o sa ai cand o sa iti vezi mogaldeata
January 24th, 2011 at 10:18 pm
Sunt convinsa ca o sa treci si peste asta. Rabdare sa ai. Sunt cele mai grele momente dar ce fericita o sa fii cand o sa il vezi. Sa-ti trimit o carte de retete, sa iti mai schimbi gandurile???
January 24th, 2011 at 10:57 pm
Multumesc tuturor pentru incurajari, sunt in special atasata de imaginea copilului tavalit prin faina:))
Irina, inca nu m-am incumentat sa fac croissante, tot astept ziua potrivita:) despre carte… ai una cu “cum creste copilul fara drojdie”?:))
January 24th, 2011 at 11:52 pm
Copilul creste sigur fara drojdie, pentru ca e inclusa in faina prin care tocmai il tavalesti tu acum 🙂 De cite ori te pocneste melancolia, plinsul dupa tine insati, jalea taliei si a blugilor skinny, umorile abisale ale burticii care nu te lasa sa-ti vezi de viata ta asa cum o stiai, aminteste-ti ca asta ti-ai dorit si s-a implinit, ca e din iubire si ca va fi iubirea absoluta pina la capatul vietii tale, indiferent cita suferinta, renuntari, nervi, plins inseamna asta. E ceva ce nu vei putea controla; in clipa in care o vei tine in brate si o vei vedea prima data vei sti ca esti a ei si ca ea e a ta intr-un mod pe care nu ti-l poate povesti nimeni. Pina atunci insa, ca sa ai un bebe fericit, cuminte si fara hachite – ceea ce-ti va garanta multe zile/nopti linistite – incearca sa faci tot ce-ti place ca sa-ti tii nervii cit mai putin intinsi. Tot ce simti tu ii transmiti, fara sa-ti dai seama – orice nemultumire, furie, nefericire i le dai si ei. Chiar daca unele sint din cauza ei 🙂 Fa tot ce-ti da voie doctorul si asculta-ti poftele – nu trebuie sa stii decit ca nimeni nu poate face ceea ce faci tu acum, in locul tau. Rabdare si iubire, cu astea cresc copiii frumosi si inteligenti – asa cum probabil ai fost si tu 🙂
January 25th, 2011 at 12:12 am
doina, intrebarea e… oare am cu ce?:) am acea rabdare de care vorbesti? pun pariu ca aproape toate mamele in devenire isi pun intrebarea asta la un moment dat…
January 25th, 2011 at 9:33 am
draga mea, cand aveam 3 luni jum si aratam f bine( la 9 luni aveam o burta imensa, poti sa vezi pe faceebook ca nu te mint), ii spuneam prietenei mele ca: abia astept sa iasa sa imi revin la dimensiunile initiale. ea draguta, zambea si imi spunea ca ii este dor sa fie insarcinata, deoarece acum e mult mai greu.ii intorceam zambetul, spunand ca nu imi pot imagina si mie nu o sa mi se intample.
………..stii ceva, acum imi e dor sa fiu insarcinata, si nu pt ca as fi experimentat un ocean de tandrete( cum spune cineva pe aici) asteptand copilul.
asa ca dc o sa ti se intample si tie sa imi dai de stire, te pup, o zi fara lacrimi si plina de inspiratie…..carmen
January 25th, 2011 at 10:04 am
draguta cookie,
nu toate femeile simt la fel -), apropo de oceanul de tandrete…, as vrea sa ti spun ca eu , in momentul in care s-a nascut primul meu copil, mult dorit si visat, nu am vrut sa-l vad! dragostea materna nu m-aizbit in moalele capului din prima secunda, nici din primele zile-).
dar garantez ca apare, si sentimentul matern si senzatia ca traiesti din nou bine in pielea ta!
January 25th, 2011 at 10:47 am
Sigur ca ai tot ce-ti trebuie, altfel nu-ti doreai sa ai un pui!
Bineinteles ca vrei sa fie totul perfect si nu-ti imaginezi acum ce vei face ca chestia asta sa se si intimple – va veni de la sine, probabil si cu ajutorul coautorului, ca sa zic asa 🙂 Toate instinctele care se trezesc acum si carora tu le spui depresii vor functiona la momentul potrivit. Cit despre oceanul de tandrete, e bine sa-l experimentezi cum si cit poti. In fond, e o faptura vie care are nevoie de mai mult decit hrana corecta; ca si tine, are nevoie sa i se spuna ca totul va fi bine si ca e iubita asa cum e ea. Din pacate, nu ne invata nimeni la momentul primei sarcini cum sa primim toate transformarile astea si ni se pare ca e mai mult o boala decit un proces firesc, natural si cu consecinte la fel de firesti si naturale.
January 25th, 2011 at 11:07 am
Alina, uite, asta vreau eu sa aud:D Imi face bine bine sa stiu ca sunt femei care au trecut prin asta si au trait experienta intr-un mod similar cu al meu, iar pana la urma totul a fost fain frumos:)
Doina, da, asa mi se pare si mie, o boala lunga. Dar vindecabila:) Si da, e prima sarcina. Si singura. Faptura vie o sa fie iubita, nu ma indoiesc de asta. Doar ca acum, nestiind eu nimic despre motherhood, imi imaginez aceasta iubire, la modul foarte plastic si metaforic, dupa cum urmeaza: sa zicem ca ai strans bani toata viata pentru o pereche de pantofi pe care ti-i doreai cu disperare. Well, dupa ce i-ai cumparat, ai realizat ca iti sunt mici, te strang, te umplu de sange. Dar pentru ca ai facut atata efort ca sa-i ai, acum ii porti si asta te face fericita, chiar daca nu ti-s deloc confortabili. Si in fiecare seara, cand ajungi acasa si-ti oblojesti ranile, te gandesti ca merita.
Shocking, I know:)
Of, mai fetelor si mamelor, cum sa va fac sa ma intelegeti:))
January 25th, 2011 at 11:42 am
Fii atenta, stiu ca ai mai citit, dar iti repet: eu am fost o deprimata, o bocitoare, o sensibila si-o cacacioasa toata sarcina. Intr-o zi credeam c-o sa mor in spital, in alta ca io de fapt nu vreau copil, ce m-a apucat?! Intr-o zi ma uitam cu drag la hainele de bebelusi, in alta le-as fi dat foc. Ma dureau toate transformarile, ma uram pe mine cu burta, etc, stii doar… Eh, dar de cand i-am auzit pliscul pt prima oara si pana acum (la fix 2 luni) aceeasi chestie o am in cap: ce misto e!
Si indraznesc cu asta sa o contrazic pe Doina. La cate ganduri naspa am avut si la cum am fost eu, fica-mea ar fi trebuit sa fie o bestie, sa nu ma pot intelege cu ea, sa planga non-stop. Eh, soc, e un copil neasteptat de cuminte, vesel si amuzant. Asa ca, sfatul meu e sa-ti lasi nervii sa se intinda cat vor ei si toti demonii sa zburde in voie pt ca nimic nu e mai daunator decat sa te abtii, sa te minti, sa te prefaci, sa incerci sa fii/simti altfel decat esti/simti. Esti in regula, tot ce simti si tot ce gandesti e normal, normalul tau.
January 25th, 2011 at 11:48 am
ambasadoarea mea draga… <3<3<3, atat am avut de zis...
January 26th, 2011 at 12:37 am
Honey bunny, stai linistita ca hormonii sunt de vina. Eu nu mi-am dorit sarcina, a fost un accident cu happy, very happy end. In plus, m-am stresat ca naiba la work pentru ca those f***ing “intelligent” people nu stiau cum sa imi mai taie din comisioane si sa ma dea afara mai repede pe usa ca stiau ca voi sta acasa cu cel mic o perioada mai mare de 3 luni. Deci eram numai spume toata, ma manca pielea ca naiba, ma durea spatele si aveam o burta imensa. Am baut si cate un pahar de vin ocazional, am mancat si de la KFC si nu am avut nici o remuscare. :PP Parerea mea este ca trebuie sa faci ce simti tu ca sa fii multumita. Baiatul meu nascut pe 7 aprilie a mancat si a dormit excelent din prima zi si a fost pe cat se poate de cuminte pentru a little baby boy. :))) Am o idee care sigur ar trebui sa iti schimbe dispozitia!!! What about a baby shower? Eu cel putin ma autopropun organizer(si poate il aduc si pe little Terror :D) pentru ca simt ca mi-ai daruit nu doar timpul si retele tale, ci mult mai mult. 🙂 In plus, I love shopping for little girls!!! Ana, dc esti de acord sa iti vezi prietenele virtuale cate s-or strange intr-un loc comod si la indemana for you, pls let me know. Deci, girls, cine se baga??
January 26th, 2011 at 10:01 am
anca, that would be uber-lovely:D <3
January 28th, 2011 at 1:55 pm
Mai suntem, mai suntem asa… cum sa nu. Dar cred ca lumea tine mult la legendele cu femei insarcinate intr-o feerie continua, asa cu glow la cap, you know what I mean.
Eu ti-am mai scris – sarcina a fost ceva horror, m-am simtit inhabitata, dureri, sentimente (ma refer la alea pozitive) – ioc, si cel mai rau ca stiind legendele m-am simtit constant ca un freak.
Paranteza: inca o legenda e aia ca uiti tot, inclusiv nasterea. Pe naiba. Fata mea are 5 ani si n-am uitat nimic. Mai vreau copii si sper sa mai am dar… facuti de altcineva. Si nu din cauza nasterii, care acum cu anestezie e walk in za parc. Dar sarcina!!!
E absolut normal sa simti cum simti, indiferent ce simti, ai dreptul la sentimentele alea. Asa ca incearca sa te rasfeti, sa te odihnesti, be yourself.
Dupa nastere, iubirea vine cu timpul. E si normal, nu poti iubi pe cineva pe care nu-l cunsti. Doua lucruri pot sa-ti garantez: copilul tau e cel mai frumos lucru pe care l-ai vazut vreodata. Si va fi mai usor apoi. O sa-l iubesti atat de mult incat totul va fi mai usor.
M-am intins f mult si nu stiu macar daca se intelege ca o sa fie bine. Si frumos de tot.
Ma gandesc la tine! :*
January 28th, 2011 at 1:59 pm
J, se intelege <3 fenks!