Pe modelul Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista, sambata trecuta mi-a facut Mazetta un schelet de Pavlova (ca aici: http://chez.mazilique.ro/2011/06/pavlova-cu-capsuni.html). Dupa care l-a trimis pe Iv la cumparaturi, pentru cele trebuincioase la umplut afurisenia. Bai, si nu zici ca mi se face mie de povesti la cafea, si sun Mazi si zic: auzi bai Mazi, da-o incolo de prajitura, hai tu mai bine sa iesim noi ca fetele. Si Mazi tzushti, cu scheletul la ea. Pana la urma, ne gandim noi, asta e partea complicata. Ca-n rest, ce mare lucru sa bat eu niste frisca si s-o asez numai bine in scobitura de bezea, cu ceva fructe on top. Zis si facut.

Chestia ea ca, ma jur cu mana pe inima si-n fata clasei, n-am avut timp dom’ profesor. Si Iepu’ mi-a mancat tema. Si… si… ng ng ng, Mazi don’t kill me pentru ce va urma…

Dupa ce in fiecare zi Mazi ma intreba: “Ai mancat prajitura?”, iar io luam pozitia ghiocelului scaldat in bale si raspundeam “nu” (insert rosu ca sfecla here), intr-un final am zis azi ca ce-o fi o fi. Ca doar n-are sa se supere pentru atata lucru. Atata lucru fiind un borcan de iaurt oly 5% (dap, macar am folosit iaurtul de sarbatoare), desertat intr-un bol. Crampotit bucati de bezea multe de tot pe deasupra si azvarlit in combinatie niste mure.

Deci da… Ma simt de parca am descoperit America. O America de bezea intr-un ocean de iaurt, cu insule plutitoare de mure rascoapte, din care curge zeama mov. Dulceata de bezea, in combinatie cu murele acrisoare si cu iaurtul ala fin – aaaaah! Bai Mazi bai, promit ca a fost ferking delicious! Te rog sa nu te superi ca am ucis Pavlova si-am jucat tzontzoroiu pe cadavrul ei, a meritat, zau! Hai, zi-mi ca ma ierti… Ma?

De doua saptamani ma tot tin sa fac prajitura asta, de fapt, I was secretly hoping s-o faca Pufix in locul meu, dar cand am vazut ca aluziile subtile nu tin, am bagat ieri o sesiune de numaidecat-contractii si uite-asa, azi mancam prajitura (lasand gluma proasta la o parte, evident ca nu e nici intentionat, nici motiv de bucurie, dar da, “contractii” se intoarce).

Zice la reteta asa:

175g unt, plus extra pentru uns tava
300g faina, plus extra pentru pudrat tava
4 mere (cca 800g)
1 lamaie
284 ml smantana de frisca
225g zahar tos, plus o lingura pentru presarat pe deasupra
3 oua

Merele se curata de coaja si de cotor, apoi se taie rondele si se stropesc cu zeama de lamaie, ca sa nu oxideze. Smantana de frisca se varsa intr-o ulcica si in ea se topeste la foc mic untul, apoi se da la o parte oala de pe foc. Separat se bat ouale cu zaharul, pana se omogenizeaza bine. Chestia asta se toarna peste smantana untoasa si se amesteca bine. La final se toarna si faina, omogenizand cu patima, sa iasa smooth si fara cocoloase.

Coca asta se toarna intr-o forma unsa cu unt si tapetata cu faina. In ea se scufunda rondelele de mere si murele (stiti deja, Auchan). Se presara cu zahar. Se coace prajitura la foc potrivit, cca 50 de minute. E mai buna rece. Cica au turcii o zicala: mananci dulce, vorbesti dulce. Ceea ce va doresc si voua!:)