Buna Monday:) Acum niste zile mi-a scris o femeie (presupun, nu si-a dat numele), ca sa ma pizduie ca nu mai sunt sincera. Ca blogul a devenit o platforma publicitara si electorala si uite ce nasol este. Dupa ce mi-a dat rusinea, a conchis ca nu e totul pierdut. M-a trimis inapoi, la originile onestitatii. Ei, cand primesc astfel de comentarii-shmirghel, ma gandesc ce bine era cand ma citeam singura. Dupa care imi dau doua virtuale peste bot si-mi aduc aminte ce livada de oameni misto am crescut aici. Cum s-au plantat singuri pomii bunavointei si cum au crescut cumsecade, de nadejde. Cat de mult m-am transformat eu insami, la umbra lor.

More to the point, in side bar-ul din stanga o sa vedeti voi o categorie care se cheama “publicitate”. Contine trei posturi. Sunt cele trei posturi platite cu bani, pe care le-am scris de trei ani incoace, de cand am blog. Cum se face ca le-am scris? Pai asa: mi-a placut de omul de PR care mi-a batut la usa, mi-a placut de produs si am simtit ca pot, cu sinceritate (da, really!), sa imi traiesc public experienta mea personala legata de acel produs. Ca de n-as fi putut, nici n-as fi scris, cu bani sau fara. Restul de lucruri cu iz publicitar pe care le gasiti pe-aici sunt parerile mele despre diverse, asa cum se aranjeaza ele in viata si capul meu, fara nota de plata. Nu-mi place deloc cuvantul “recomandare”, oamenii sunt foarte touchy-feely la de-astea si nu cred ca citesc bloguri ca sa-i indemne niste unii din condei sa consume aia si cealalta. Prefer cuvantul “review”, as in my two cents despre diverse lucruri pe care mi le scoate in cale viata.

Saptamana trecuta, viata mi-a scos in cale niste oua de prepelita. O tona. Si ca sa vedeti ca nu ma ascund pe dupa cires, va reproduc mesajul pe care l-am primit de la Corina pe pagina de fb a lui easy peasy:

Buna ziua, Ana,
Ma numesc Corina C. si iti scriu in primul rand pentru ca intru cu placere pe blogul tau sa-ti citesc postarile non-conformiste si in al doilea rand pentru ca am vazut ca esti pasionata, pe langa a experimenta diverse retete, de hrana naturala.
Sotul meu a inceput de cateva luni sa puna “pe roate” o afacere de familie (si prieteni) cu prepelite bio, a pornit de la 200 de oua puse in incubator si a ajuns la 1100-1200 de prepelite japoneze pe care le ingrijeste cu mult drag si pe care le hraneste 100% natural cu cereale luate de la Inst. de Nutritie Animala Balotesti.
Deoarece dorim sa ne promovam afacerea (care este in fasa), dar nu dispunem financiar pentru promovarea clasica, ma intrebam, dar de fapt te intrebam, daca ai fi de acord sa-ti aducem “un cos” de produse, adica oua proaspete si carne (pe care putem sa ti-o dam in stare cruda sau gatita), iar daca apreciezi ceea ce primesti sa ne promovezi macar o data pe blogul tau, sau sa ne dai o sugestie cum am putea noi sa ne promovam singuri.
Adresa noastra web este www.livadacuprepelite.ro. In speranta unui raspuns favorabil, iti multumesc pentru timpul acordat!
Corina C.

I-am raspuns in aceeasi zi Corinei ca vreau sa scriu despre ouale lor. Imi place ideea de small business si cred ca toti ar trebui sa sustinem afacerile cinstite, initiate de oameni frumosi. De unde stiu eu ca sunt frumosi? De unde stiu ca afacerea e cinstita? De unde stiu ca prepelitele astea nu sunt hranite cu suratele lor raposate? Pai… nu stiu. Eu doar am ales sa-i cred. A leap of faith. Am mancat oua de prepelita tot weekendul, in fel si chip. Mi s-au parut extraordinar de bune. Am citit despre ele. De exemplu, aici. Si-am hotarat ca-mi trebuie in viata mea livada cu prepelite. Dupa care am venit si-am scris aici, rugandu-va sa incurajati, daca aveti chef, aceasta afacere de familie.

Acum despre oua. Pai in prima faza, mi-am fiert o duzina. Cred ca le-am lasat cam mult, ca s-au facut lejer bleu. Curatatul este a bitch. Groaznica activitate. Mancatul e foarte rewarding insa, aluneca ousoarele pe gat ca bombonelele Cip si-s senzationale.

Sambata dimineata am facut ochiuri de prepelita, ca eram satula de curatat. Am mozolit o tigaie cu foarte putin ulei de masline aromat cu usturoi. Am spart in ea cca 16 oua de prepelita. Le-am pus pe aragaz, le-am acoperit cu capac si le-am lasat sa zaca acolo la foc mic cca doua minute. Se fac foarte repede, atentie. Nu le-am amestecat, ca mi-a placut tare efectul asta de galbenus-soare-peste-Liliput. Le-am transferat pe farfurie si pentru ca la mijloc aveam un crater de albus, l-am umplut zdravan cu emmentaler si busuioc proaspat. Sare, piper si paine buna alaturi. Just wonderful, va zic!

Pe mine ma intereseaza in mod special subiectul, pentru ca ma dau in vant dupa oua, dar am colesterolul prastie si o restrictie dureroasa de la doctor, de doua oua pe saptamana. Dar pe astea mici le pot manca asa, mai cu nemiluita. Ceea ce este foarte… oportun.  Ouale de prepelita exista de mult si de cand lumea. Eu, insa, abia acum le-am descoperit, so pardon my enthusiasm:) Aici gasiti preturi orientative, in caz ca vreti sa abuzati de serviciile livezii cu prepelite: http://www.livadacuprepelite.ro/index.php?p=preturi. Next challenge: maioneza din oua de prepelita. Va tin la curent:)