Taman cand zicea Ada ca poate ar fi o idee buna sa adun intr-un buchetel retetele de post de pe blog (de parc-as avea de-astea!), eu ma pregateam sa va povestesc despre cum “tava Ikea se intoarce”. Tre’ s-o stiti, e tava aia imensa de inox care te scoate din orice belea si criza de inspiratie, numai buna cand ai musafiri, ai foame, dar n-ai timp sa fii sofisticata. Cam asa si sambata: sase guri flamande si-o mica Mamarutza (fetita unor prieteni, mult mai interesata de covrigei decat de mancarea mea:p, dap, am un succes nebun la kinderi, nu stiu ce-o sa ma fac), o bucatareasa umflata precum omuletu’ Michelin, posocoasa si cam fara chef… what to do, what to do?

Pai niste alea alea la tava, si prin alea alea intelegem asa: pulpe de pui si fripturi subtirele de porc, balmajite cateva minute intr-o punga cu ulei de malsine, sos de soia, cimbru si nomu smokey peri-peri si varsate in tava-minune; intre ele, ordonate frumusel costite afumate, morcovi taiati pe jumatate, ceapa rosie si fire de usturoi verde; stropita tava cu un fel de mujdei lejer din cativa catei de usturoi pisati si amestecati cu apa. Data la cuptor la foc iute, acoperita cu folie ca sa nu parlim legumele si sa se inabuse frumusel carnea. Eu am lasat-o cam o ora jumate daca nu doua, intorcand carnea de doua ori si scotand folia in ultimele zece minute, pentru o rumeneala frumoasa.

Am mai daruit masa cu carnati thuringer de la Angst (bunuti), piure bun de cartofi cu balaceala de unt, ardei copt si castraveti murati. O nebunie!

Inteleg de la oaspetii mei ca am imputit zdravan holul blocului a usturoi, dar in tava zau ca nu s-a simtit asa tare. Oh well, bun a fost! Iar la desert ne-am “dres” cu placinta cu mere si inghetata. Fuss free, bun, numai de post nu… Acuma na, ce sa va zic, cine tine post, vine aici pe propria raspundere:)

In other news, mai sunt doua saptamani si-o zi, iar eu nu mai pot deloc. Da’ deloc. Vorba lui Pufix, sunt ca maratonistii aia care alearga jde’ kilometri si se pravalesc invinsi cu limba de un cot la doi metri de finish line:( Nu stiu cu ce sa ma mai pacalesc, ca sa mai treaca niste timp, ca sa ignor durerile si fricile care ma napadesc in roi organizat ca furnicile ucigase. Any tips de la foste incubatoare-actuale mame? Voi cum ati supravietuit ultimelor saptamani de sarcina?

Ce au in comun un risotto, un pilaf si un orez cu diverse (de exemplu cu legume sau cu ou)? Pai orezul. Pentru ca in rest sunt cat se poate de diferite. Pilaful traditional romanesc se face cu supa de pui si e mushy-legat asa, boabele de orez trebuie sa stick together, pilaful bun nu se alege bob cu bob si nu e afanat.  Orezul cu legume se fierbe sau se abureste si se amesteca in tigaie repejor cu orisice, la modul democratic, adica fiecare bob e unic si conteaza. In fine, risotto-ul se face cu orez calit in ulei de masline si stins cu vin alb, se leaga cu unt, e tot mushy, dar nu ca pilaful, ci asa, mult mai fin si mai discret. Nu se face bulgarasi.

Un risotto fin si delicios e cel aromat cu sofran. Merge cu ingrediente cu gust vag-delicios, cum ar fi carnita de pui si dovlecelul. Fara alte fitze si figuri, maxim doua-trei frunzulite de patrunjel tocat. Supreavegheat indeaproape de pufix-the-cat, rositto-ul meu cu sofran a iesit absolut delicios, va zic. So ikea 2010:D! Da, sarbatorim cum putem aparitia catalogului, yey!