Buna dimineata! E Cornu time! Plecam acushica. Cu o oala de ciorba de burta de la Vulturul si-o varza calita cu purcel, productie proprie. Si pentru ca ieri am citit la Adi un post foarte interesant despre intelepciunea domestica si cum sa facem sa nu aruncam mancare, va las cu cateva retete de paine de casa. E usor rau sa-ti faci in casa painea pe care o mananci in fiecare zi, plus ca-i mai sanatos si mai economic. Gata, am fugit, cand ma intorc, sa miroasa a paine de casa in tot cartierul, k?

http://easypeasy.ro/2010/11/painea-noastra-cea-de-toate-zilele/

http://easypeasy.ro/2010/12/omg-chifle-de-casa/

http://easypeasy.ro/2011/01/s-aveti-un-naan-bun/

http://easypeasy.ro/2009/04/primul-paste-in-casa-noua-2-paine-alba/

http://easypeasy.ro/2011/01/paine-de-casa-cu-masline/ 

Sa continuam seria “placeri simple care-ti tapeteaza bucataria cu zoaie” si sa povestim despre painea neagra cu masline. Pana la urma, daca treceti peste aspectul dezolant ‘coca” (de-aia de se lipeste de maini si pe urma de vase si de pe vase pica pe jos, si mai pui faina si numaidecat ai o bucatarie infainata precum o femeie batrana pudrata excesiv), rezultatul e totally worth it. O sa aveti paine delicioasa, fara porcarii chimice prin ea, care se mentine proaspata cateva zile bune, nu se lipeste de mate si nici nu cade greu la stomac. Cum se face:

2 cani cu apa calduta
2 linguri de ulei de masline extravirgin
1 lingurita jumate de sare
3 cani de faina integrala (si ceva in plus, pe principiul “cat cuprinde”)
1 cana de faina alba si ceva in plus pentru framantat
1 plic de drojdie uscata (7g)
masline fara sambure, taiate grosolan
ierburi of your choice – eu am folosit cimbru

Intr-un vailing mare puneti apa calduta, uleiul si sarea. Adaugati 1 cana de faina alba si 2 de integrala, plus drojdia, si amestecati cu o lingura de lemn. Adauagati faina pana rezulta o coca vartoasa, teapana. Transferati coca pe o suprafata de lucru presarata cu faina si framantati-o vreo 10 minute, adaugand faina dupa necesitate pana cand coca devine supla si uniforma. Intindeti cu sucitoarea o foaie mare si presarati peste ea maslinele si ierburile tocate marunt. Rulati-o in forma de bustean si framantati din nou cateva minute, ca sa se distribuie bine maslinele. Modelati coca in forma de biloi si lasati-o sa creasca vreo 1h jumate, la caldurica,  intr-un bol mare, uns cu ulei. Se cheama ca a crescut destul cand si-a dublat volumul.

Bun. Odata crescuta coca, transferati-o pe suprafata de lucru, framantati-o lejer un minut si impartiti-o in patru. Din fiecare bucata intindeti foaie si modelati o franzeluta. Puneti cele patru franzelute intr-o tava captusita cu hartie de copt si lasati sa mai creasca vreo jumatate de ora. Ungeti franzelele cu ulei de masline pe deasupra, crestati cu cutitul niste dungi, stiti, ca la painea traditionala, si coaceti in cuptorul incins bine pret de vreo 25 de minute or so, pana cand coaja e aurie si fundul suna a gol. Scoateti painea din cuptor si lasati-o sa se raceasca de tot inainte de a o taia (haha, sa vad daca va tine). Enjoy!

Later edit: Mi-am amintit sa va zic ca fiind aceasta o paine turtita asa, se preteaza foarte bine la sandvisuri. O taiati pe lung, scobiti  putin miezul si o umpleti cu ce vreti voi. Eu i-am facut lui Pufix sandvis cu carne afumata la tigaie, mustar si castraveti murati, foarte on the yummy side.

Doamne, ce bine e sa fii concediu pe 3 ianuarie! Imi vine sa ma strang in brate si sa ma pup pe obrajorii pocnind de sanatate (si porc) pentru ca mi-am luat azi liber (si maine, si toata saptamana for that matter). Mai ales ca se pare ca a devenit asa, oleaca de traditie, ca pe 3 ianuarie sa ne trezim sub troiene. Oh well. Nu se cade, zic, sa intram in noul an cu paine mucegaita din 2010. Si cum de alta n-aveam, si cum eram eu intaratata inca de recenta escapada bloggeristica la Agra Palace, am zis ca ce, eu nu pot sa naan? Ca doar ce mare lucru. Pai asa.

Naan e o paine indiana stil lipie, doar ca nu-i deloc uscata si scovergita, pe motiv ca se face cu iaurt si cu unt. My kind of bread<3. Pentru patru – cinci bucati va trebuie asa:

3/4 cana apa calduta
1/2 cana iaurt gras
4 linguri de unt topit
1 si 1/2 lingurita sare
1 lingurita zahar
3-4 cani de faina alba, plus extra pentru framantat
1 si 1/4 lingurita drojdie uscata
2 lingurite seminte de ceapa (de care eu am primit de la Boo, dar Mazi zice ca se gasesc la Taj sau pe www.mirodenii.ro)

Pai intai turnati intr-un vailing mare apa, iaurtul, untul topit (eu l-am executat juma de minut la microunde, ca mi-era lene), sarea si zaharul. Adaugati cam jumatate de cana de faina si drojdia, incorporati cu o lingura de lemn si apoi turnati faina la completare, pana cand rezulta o coca moluta si lipicioasa. Pe care o deversati din vailing pe o suprafata pudrata cu faina si o framantati cca cinci minute, adaugand faina pana cand reusiti sa va desprindeti coca cea cleioasa de pe degete. Atentie, ca la finalul operatiunii tot moale tre’ sa fie, sa nu o faceti prea vartoasa! Presarati semintele de ceapa peste coca si mai framantati nitel, ca sa se amestece bine. Modelati coca in chip de biloi si lasati-o la crescut undeva la caldura, intr-un castron mare, uns cu ulei si acoperit cu folie.

Dupa o ora sau doua, cand coca noastra s-a dublat, transferati biloiul pe suprafata de lucru si impartiti-l in patru. Din fiecare bucata intindeti o lipie ovala subtirica. Coaceti lipiile in cuptorul foarte foarte incins, vreo 5-6 minute, pana se umfla si se auresc pe deasupra. Va doresc un (na)an bun:)

Acum ceva vreme va povesteam ce grozav e sa te trezesti dimineata in miros de paine proaspata, pusa de cu seara la masina de catre Pufix-the-bestest-husband si aranjata sa fie gata la orele 7 fix. Oh well. Azi dimineata am experimentat si dezavantajul de a-ti face painea in casa, cand la 7, 7 si 10, 7 jumate… and so on, in casa nu mirosea de nicio culoare a nimic ce ar putea aduce cu painea. Niciun bipbip dinspre bucatarie, nicio aroma calduta si pufoasa, nada. Asta pentru ca cineva (:p!) uitase sa programeze masina, lasandu-ne, deci, trei guri flamande.

Ei bine, cineva (:p!) a plecat linistit la birou, lasand pe altcineva (<–) singur si trist. Care altcineva s-a intors pe partea ailalta si s-a culcat la loc, sperand ca toata treaba fusese doar un vis urat. S-a sculat pe la 9 jumate si a dat fuguta din pat direct la bucatarie, lasand in urma ei placi de gresie crapata sub greutatea fizicului nerabdator. Nici urma de paine nene. Omu plecase si basta. Si ne lasase pe noi sa leshinam de foame. Pai treaba-i asta? Acuma ce sa facem, burta asta mare nu se intretine usor, must give it bread, asa ca mi-am suflecat manecile si m-am pus sa framant chifle, dupa cum urmeaza.

3 cani de faina, un pliculet de drojdie uscata de-ala de 7g, o lingurita de zahar si doua de sare se azvarl intr-un foarte mare castron. In mijlocul lor se face o gaura, in care se toarna o cana de apa calduta. Se amesteca toate astea cu un linguroi de lemn, pan rezulta o coca. Mai zdrente asa. Coca asta se scoate din castron si se framanta ghebos zece minute, pe blatul presarat cu faina. Dupa framantatul asta ar trebui sa devina asa, oarecum elastica si uniforma. Se pune coca intr-un castron uns cu ulei de masline, sucind-o pe toate partile, ca sa se unga bine. Se acopera cu folie transparenta (nu foarte strans) si se lasa la crescut pret de jumatate de ora. Apoi se modeleaza cca 15-16 chifle si se pun intr-o tava mare, cu hartie de copt, la distanta de 4-5 cm una de alta. Se lasa iarasi la crescut vreo 30 de minute, apoi se dau la cuptor la foc mediu, timp de 20 de minute or so.

Chiflele sunt gata cand au o culoare frumoasa si suna a gol cand le ciocanesti fundul. Nu se musca dintr-o chifla abia scoasa din cuptor, big boo boo la limba. Se asteapta cateva minute, se taie chifla in doua, se pune peste ea ditai untul, se presara cu sare grunjoasa si se mananca bine cu masline. Sau fara sare si cu gem. Sau cu ce mai vreti voi. Sunt mi-nu-na-te chiflele astea, eu mancam si plangeam de fericire. Ma rog, poate nu de fericire, ci de foame si de hormonala ce sunt. Deci da, dureaza vreo 2h, dar asa de tare merita, ca nu puteti, zau, sa va refuzati aceasta bucurie. Bon apetit!

De trei zile nu ma mai trezesc cu ceas desteptator. De trei dimineti incoace, la ora sapte fix, aud piuitul suav al masinariei de facut paine. In casa miroase a brutarie si Pufix imi trece mana prin par si doua pisici pufoase mi se gudura la picioare. Inchid ochii si ma gandesc ca as vrea sa raman forever agatata in momentul asta perfect.