Azi dimineata am avut o intalnire in Plaza. Dupa doua espresso lungi si un macaroon cu crema de cafea de la Starbucks (foarte foarte bun, btw), am realizat cu stupoare ca imi uitasem mancarea acasa, in punguta, frumos, exact asa cum era ea gata sa fie luata pe sus si halita la pranz. What to do, what to do? Urcat doua etaje in pas alergator si proptit fizicul in fata “gheretei” cu shaorma de la Dristor… ah, raiul junk food-ului pe pamant:D Ocazie cu care am zis sa va si povestesc despre asta, desi sunt sigura ca mare parte din voi v-ati dedat macar ocazional la pacatoasa lipie cu  carne, ce incalzeste burta si ridica spiritul mai ceva ca o portie de cartofi prajiti cu inghetata de la McD.  Ma rog, I was making a point there:))

Acuma stiu ca Misaki o sa spuna c-am innebunit (ea fiind all-the-way-anti-junk), dar mie nu mi se pare ca shaorma asta se lupta in aceeasi categorie cu restul porcarelelor. Adica after all, e doar ceva paine (exista si la lipie, si la bagheta), carne preparata mai dry asa si legume. Ca doar nu te obliga nimeni sa-ti pui sosuri si cartofi prajiti inauntru). The way I like it e asa: cu carne de vita, in bagheta fara cartofi si cu doar un strop de maioneza, cu varza, castrveti murati, rosii, ardei iute si un kil de patrunjel verde. Fara sare (ca are carnea destula), dar cu mult piper.

Acuma, deep down inside tre sa recunosc ca simt eu asa ca nu poate fi sanatoasa shaorma, dar every now and then, dupa doua espresso si-un macaroon, nu-i dragut sa ma fac c-am uitat?:))

Titlul acestui post se vrea o trimitere directa la unul din blogurile mele preferate – Japonia, departe, aproape. Nu mai stiu cum am ajuns s-o citesc pe Misaki (zice Wiki ca asta inseamna “beautiful blossom”, un pseudonim care ti se pare de mare inspiratie daca ai norocul s-o cunosti pe autoarea blogului). Imi amintesc insa cu ce pofta am parcurs intr-o seara toata arhiva, ca pe o carte adevarata, cu coperti si ilustrate si miros de tipar proaspat.

Aventurile autoarei in a brave new world mi s-au parut asa de bine puse in cuvinte, incat am stiut, stiu, sunt sigura, ca intr-o zi M. va fi una din autoarele mele preferate, ca am sa ma duc la lansarea ei de carte si-am sa am bucur de succesul ei ca de reusita oricarui om talentat pe care il admir.

Cu cuvintele mele, nu intotdeauna suficient de expresive, va invit sa descoperiti Japonia, departe, aproape, un blog fin si o experienta in care te topesti ca o lingurita de miere intr-o cana cu ceai.

Revenind la oile noastre,  iata ce poti face in zece minute cu totul, 5 aseara si 5 azi dimineata, cu doua “fripturi” mari de ton. Intai le presari cu susan negru si le prajesti uscat in tigaie, cam doua minute pe fiecare parte. Intre timp, incropesti o salata cu rosii cherry, avocado, busuioc, zeama de lamaie, sare, piper. Pui jumate de peste langa salata asta, alaturi ceva crutoane sau paine prajita, si ai primul fel de mancare. Si pe urma, dimineata, cu ce ti-a ramas faci un sandvis de luat la birou, din bagheta cu susan unsa cu crema de hrean, bucati de ton si alaturi o salata de sfecla rosie. Vorba lui Mazi, light & healthy. Enjoy!

Mirosul de peste prajit este clar pe primul loc intr-un top neoficial al scarboseniilor. Sau ma rog, asa credeam eu, inainte sa descopar ca de fapt nu-i pestele de vina, ci combo-ul total neinspirat de peste si ulei (eventual un peste gras, cum ar fi somonul). Aseara am prajit macrou. In tigaia incinsa, cu doar un strop (I mean it, un strop) de ulei de masline si cu sare grunjoasa adusa tocmai din Paros. Well, I’ll be damned, in bucataria mea mirosea a mare si a port de mici ambarcatiuni la asfintit, a Paros, a sare incinsa de soare pe pielea mea si a briza. Nimic, dar nimic din aceasta situatie nu semana cu lesia unui fishmac, cu mireasma grea a paneurilor de peste galgaite in ulei sau a friteusei uitata in functiune. Am decis imediat ca macroul e un peste de treaba si mi-am promis sa-l folosesc mai des. Pana una alta, asta mancam azi la pranz.

In timp ce pestele meu se prajea uscat, am zis sa-i pun alaturi o mancare de rosii, pe principiul “conserva de macrou in sos tomat” (m-am gandit ca daca exista asa ceva, o fi o combinatie reusita). Si asa, dintr-una intr-alta, zic: daca supa de rosii merge cu leustean, de ce n-ar merge si mancarea… Asa ca am tocat niste leustean proaspat, cateva fruze de busuioc si o ceapa verde…

… am fiert o cana de paste mici si am amestecat totul (adica verdeturile, pastele si o conserva de rosii decojite), lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu o ceasca de suc de rosii. Nu mult, vreo 7-8 minute tops, pentru ca nu vroiam sa aiba asa gust de tocana, mai degraba de mancare fresh, care sa se poata manca si rece, cu mult piper.  

Nu am simtit nevoia de alte ierburi sau mirodenii, nici la peste, nici la side dish. Mi se pare genul de mancare cu aromele la ea, pe care doar sarea si piperul o pot face mai buna. In rest, nu-i trebuie nimic.

In fine, facand o paranteza, ma hlizeam acum cateva minute cu o colega, care-mi povestea cum au sunat-o pe ea de la banca si i-au zis: “Buna ziua doamna D.C., nu-i asa ca va doriti mai multi bani ca sa va puteti permite toate bucuriile?”. Asa zic si eu: “Buna ziua, dragilor, nu-i asa ca va doriti sa prajiti macrou?” Enjoy!:)

Cred ca v-am mai povestit despre programul Healthy Monday, e o initiativa a universitatilor americane Columbia si Syracuse, ce zice cam asa: hai sa le amintim oamenilor la fiecare inceput de saptamana ca sta (si) in puterea lor sa previna o caruta de nenorociri legate de sanatate. “Commit every Monday to healthy behaviours and actions”, zic oamenii astia, si bine zic. Sigur, cu o floare nu se face primavara, degeaba mananci broccoli si te duci la sala luni, daca de marti incolo faci gaura in canapea si te imbuibi cu sorici si amandine. Insa ma gandesc ca ceva ceva trebuie sa se lipeasca de constiinta fiecaruia daca we keep at it asa. So, dragilor, lunea asta ne luam portia de legume cu o reteta banala: ficatei la tigaie, cu orez si legume la aburi. Altfel zis, ne dam sanatosi:)

Aburim pe rand legumele intr-o sita achizitionata de la Ikea (costa 15 lei si e mai comod de folosit decat aparatul electric cu acelasi scop). Facem broccoli, morcovi noi, ceapa si fasole verde.

In paralel ne organizam cu niste ficatei la tigaie, perpeliti cu vreo 5-6 catei de usturoi taiati rondele, ardei rosu, ceapa verde si cimbru. Si cu niste orez fiert asa, simplu, fara alte alea.

Peste broccoli punem oleaca de unt si piper proaspat macinat. Mancam bun si ne promitem sanatate cu portia, in fiecare luni. O saptamana usoara s-aveti!

Cand ai o saptamana haotica si un frigider plin de leftover barbeque de la Cornu, faci ce poti. In cazul de fata, niste noodles cu porc si legume. Pe scurt:

Vinete, dovlecel si ardei rosu, taiate bastonase si perpelite bine la wok. Adaugat fasole verde si mazare din congelator…

… plus o mana de seminte de floarea soarelul si dovleac. Plus doua bucati gratar de porc, taiate felii subtiri.

Si-apoi niste noodles de orez dati in clocot cu apa si sare, sos de soia si ceva condimente of your choice. Scurt si la obiect. La pachet, in cutiuta frumoasa de la Daiso. Enjoy!

Am facut duminica o supa tare buna de mazare galbena uscata, cu sunca afumata (bad bad, stiu, dar mai gresim). Ca toate boabele, si mazarea uscata trebuie lasata la inmuiat in apa rece, de preferat peste noapte, sau macar cateva ceasuri. Cand e gata de executat, ne-apucam si calim un morcov si o ceapa rosie, tocate marunt marunt. Cu putin ulei de masline si inabusind cu putina apa.

Adaugam o cana de mazare uscata si cubulete de sunca afumata, amestecam bine, acoperim cu apa si fierbem la foc mic vreme lunga, sa se inmoaie mazarea si sa-si lase sunca gustul. Cand e aproape gata, turnam suc de rosii peste (cam o ceasca, asa) si mai fierbem putin. N-am pus verdeata in supa asta, spre bucuria barbatului casei. M-am gandit ca e o mancare zdravana, de hulpavait cu paine, fara timp de prosteala. Totally not diet, dar asa de buna ca Pufix-the-man a cerut refill. Enjoy!:)

Dupa cum bine stiti, luni seara trebuia sa mancam ton la cuptor cu piure de mazare si morcovi, iar marti la pranz aveam paste cu legume la cuptor. Well, am festelit-o grav cu meniul saptamanii asteia, deturnata fiind de evenimente neprevazute din viata personala (consiliu ad-hoc cu prietenii nostri pentru luarea unor decizii importante pe viata si pe moarte:p) si de ritmul extra-ultra-rapid si abulic de la job. Asa ca, pe principiul 2 in 1, a iesit ce urmeaza.

Copt legume in tava – prin legume intelegand morcovi noi, praz, ciuperci, ceapa rosie si ardei gras, stropite cu ulei de masline, asezonate cu sare, piper si marar poaspat, turnat peste ele o cescuta de apa si dat la cuptor cu folie peste ca sa nu se carbonizeze pe deasupra. Scos folia cand erau aproape gata, pentru impresia aurie de final.

Facut tonul la gratar (deoarece cuptorul era ocupat). Stors zeama de portocala peste el, fiert niste noodles de-aia cu ou. Pus totul la gramada (noodles, legume, ton, frunze de busuioc pe post de catarg) si mancat doua zile la rand, in chip reprobabil. Tztztz, halal organizare:p Enjoy!

As vrea sa va zic ca e de inspiratie asiatica and such, dar e fapt e o supa de pui simpla si mai slaba (doua ciocanele de pui fierte cu jumatate de litru de apa si o cescuta de sos de soia, un morcov intreg si o ceapa tot intreaga), strecurata de toate cele, amestecata pe foc cu un ou batut zdrente-style si turnata in castron peste taitei chinezesti de-aia de nu necesita fierbere indelungata si peste cateva urechi de lemn muiate in prealabil. Cu bucatele de carne buna luata de pe os. Si cam asa. Cred ca era foarte buna si cu baza de supa de legume si fara ou si carne, pentru cine tine post. Enjoy!

De cate ori vad la televizior imagini din insulele grecesti innebunesc de dor si de pofta de toate cele, de la soare si pana la mancare.

/sigh, I miss Greece…

Am povestit deja despre ce gust grozav au ciupercile champignon perpelite in unt. Iar cand vine si prazul in combinatie cu aroma lui dulceaga, almost caramel like, iese o nebunie! De la inceput:

Se calesc in tigaie rondele de praz cu un morcov ras sau taiat bastonase. In unt, cu sare grunjoasa si piper. Se adauga ciupercile champignon taiate in jumatati, cateva urechi de lemn de cand am pus la inmuiat prea multe pentru o supa de acum cateva zile si niste leftover chicken peste care puteti sari altogether pentru ca oricum nu mai aveam mult, insa nu vroiam sa-l arunc:))

Bun. Si se lasa toatea astea la foc mic, pana cand se evapora de tot zeama pe care au lasat-o. Moment in care se mai adauga o lingura de unt, se drege de sare si piper, se presara cu paprika, cimbru si oregano si se amesteca bine bine pana cand ciupercile sunt nice and brown pe toate partile. Putin sos de soia care sa se “arda” si el in tigaie cu legumele does the extra-trick. Cand e gata mancarea, prazul ar trebui sa fi explodat fasii fasii, asa incat Pufix the man sa nu fie in stare sa-l identifice in farfurie, ci doar sa zica “uh, ah, OMG, teh yumminess”. Pentru ca se stie ca el nu mananca ceapa si alte rude ale acesteia. Enjoy!