food masonii go public, cu Electrolux Inspiration
Suntem impreuna de un an jumate. Relatia a debutat timid. I-am daruit pateul meu extra-fin. El mi-a dat in dar niste cutite. Ne-am fi putut opri acolo. Inainte ca infatuarea aia de moment (momentul decembrie 2010) sa se transforme intr-o crunta obsesie. Inainte sa intervina intre noi gelozia mea si dorinta lui de a aduce in patul nostru conjugal inca niste oameni. Generalistii. In sfarsit. N-am avut parte. Ceea ce se voia o societate secreta, s-a dus de suflet intr-o publica obedienta. S-a intamplat aseara, la Cortina. Si nimic n-a mai fost la fel.
Ei, dar sa nu exageram, cel mai bine o sa va povestesc pe serioaselea cum m-am jucat aseara cu ceilalti copii, la evenimentul de lansare a noii game Electrolux Inspiration. Pai inimosul colectiv Golin Harris a zis asa: ce-ar fi daca am imperechea noi un foodie de-asta cu un blogger generalist si i-am pune sa gateasca impreuna niste ceva-uri. Zis si facut. Ne-au luat de-o aripa pe astia mai “promotia vintage” – Mazi, Monica, Andreea, Lavinia, Madalin si yours truly, ne-au torturat cu amabilitatea lor iesita din comun sa le dam, cica, o reteta usurica, de o ora si ce-ti pasa, si-apoi ne-au gasit cate un partener de manjit oala, din zona “ceilalti bloggeri, care nu sunt food bloggeri”. Asa se face ca la bancul meu de lucru, cu fata de masa alba, stralucitoare, a aterizat un cuplu – el si ea, cu care urma sa execut o mai-ceva-ca-mega-tocana. In viata, stiti cum e, am iubit mai mult decat am urat (vorba cantecului), asa ca atunci cand am citit pe fetele coechipierilor mei o crunta dezamagire, cauzata de rusticul si lipsa de sexoshenie a, probabil, cuvantului “tocana”, am propus o rocada cu o alta echipa, caci scopul demersului era sa fim, cu totii, foarte fericiti.
Si uite-asa mi-a scos-o destinul la inaintare pe Carmen Rusu. Ocazie cu care am inteles, in sfarsit, ca, fara urma de indoiala, imbatranesc. Cum, va veti intreba, am inteles eu acest lucru? Pai. Se pare ca exista oameni cu zece ani mai tineri ca mine, care nu poarta pampers, nu merg la cresa, gradi, scoala generala sau chiar liceu… (wtf?). Carmen e tanara. E nice enough sa inteleaga ca necesit alinare, caci, nu-i asa, tocana may be nashpa, dar eu… eu sunt foaaarte draguta. Asa ca imi ofera un zambet cald si asertiv si se pune numaidecat pe curatat cartofi. Facem treaba impreuna. Nu imi vine sa stau deoparte, chiar daca regula jocului zice ca ar trebui. Pana la urma, gatitul si mancatul sunt meant to be shared. Cu prietenie. Si de-aia, facand o paranteza, urasc concursurile de gatit, mi se pare ca violeaza principiul bunei intelegeri si bunei inimi care tre’ sa bata in pieptul oricarui food lover.
La mesele de langa, Monica, Andreea Patrascu si Marius Matache presteaza clafoutis cu cirese, Madalin si Andreea Burlacu coc ardei pentru o supa rece (o nebunie, btw! abia astept reteta!), Mazi si Exarhu mermelesc la niste prajitura cu ciocolata aratand trop French (atat ei, cat si prajitura), Andreea Taste Bazaar si colegul Auras ung niste foietaj cu o delicioasa pasta de masline si alune de padure, iar Lavinia se ingrijeste de sufletele ranite cu tocana – Alina si Alex, cei trei prestand niste delicioase paste cu creveti.
O stiti pe aia cu toata lumea termina, numai eu nu pot? Cam de asta am avut parte eu si Carmen, cu tocana asta care, se pare, a fost blestemata after all:)) Dintr-un combo nefericit de nestiinta cuptorului si lipsa de potrivire a vasului roman cu capacul sau, a durat, fratica, de vreo trei ori mai mult gatitul decat stiam eu, de la noi de-acasa. N-a fost, sa zicem, cel mai fericit moment din viata mea de bucatar amator, mai ales ca a trebuit sa pazesc cu batzul lung oala cu zeama, evribadi voia sa mi-o scurga. Ceea ce nu este permis in cazul mega-tocanei. Care tre’ sa ramana zemoasa, sa se ia cu polonicul si sa se umfle cu paine.
La finalul finalului, cand plecasera juma din invitati cu cate ceva la subrat (mare rasfatz marca Electrolux), am terminat si noi. A fost comestibila tocana, dar nu buna cum ar fi trebuit, caci, cumva, n-a fost seara ei. Cine a gustat nu a murit. Cred.
Una peste alta, a mai trecut un eveniment Electrolux. De fiecare data cand ma duc la cate-un Passion4Cooking de-asta, plec cu inima stransa, ca… daca e ultimul? V-am povestit ce afiliere deosebita am cu proiectul, aici. V-am zis ca-i pe bune si nu pe bani, de aceea nici n-o sa vedeti marcat cu P postul asta. Sa zicem ca Electrolux ma face sa-mi gasesc inspiratia. In fata aragazului, dar mai ales in spatele ecranului.
