Luni seara, dupa clubul de carte, am ajuns acasa cu inima batandu-mi repede. Aveam in brate un buchet de floarea soarelui de la Mazi, iar pe dinauntru, o energie greu de continut, ca un jeleu care se intinsese neobosit pret de cateva ceasuri intre mine si dragele mele. Si acum era nerabdator sa se odihneasca in bratele sotului meu de-un an, pana la urma, era 19 iulie, aniversarea noastra. Chiar daca eu cred ca de fapt aniversarea noastra e in a treia duminica din iulie, indiferent de data.

Asa. Si ajung acasa si ma intampina Pufix-the-man with a wicked look on his face. Si-mi pune mana la ochi si ma duce in camera de joaca si-apoi urmeaza reveal-ul, foarte Kinder cu surprize-like: un dslr nou nout, montat cu grija pe trepied, cu gentuta si cort si alte gimmicks… Vreo cinci minute n-am zis decat “oh my God, oh my God”.

Au urmat galeti de mixed feelings, de la excitare la compasiune pentru vechiul meu aparat, ce avea sa fie tossed cat colo ca o soseta rupta, si-apoi panica absoluta care s-a instalat imediat ce am dezactivat modul automat si i-am facut Puffetei o poza complet neagra. La ora 1 noaptea  bagam ghebos tutorial dslr prin telefon cu Bursucu si ma rugam la al’ de sus sa-mi dea puterea si intelepciunea sa citesc si eu odata in viata un manual de utilizare.

Ce incerc sa va rog este sa-mi iertati stangacia pozelor din urmatoarea perioada, nu-s deloc o fire inclinata tehnic si mi-am notat pe un post-it butoanele pe care tre sa apas ca sa nu iasa poze negre. Si sper intr-o relatie pasionala si de lunga durata cu noul meu aparat, dar deocamdata we’re just dating si n-am ajuns inca la second base. Am pozat doar niste pepene rosu si-un bol de cereale, dar astept cu infrigurare weekendul ca sa exersez. Multumesc pentru rabdare J