Tag: concurs


învârte lingurița

August 2nd, 2016 — 7:51am

pepene galben cu iaurt grecesc

Despre iaurturile Olympus am scris pentru prima oară în iulie 2011 (adică acum cinci ani!). Un exercițiu de supraviețuire, practic, deoarece pe atunci aveam zero viață, o colegă de cameră cam mică și cam ciufută (Iepu’ Naie la 3 luni) și foarte puțin timp în care să mă preocup despre de-ale gurii. După cum și un istoric de 32 de ani de nemâncat iaurt. Hell, și acum îmi amintesc iaurtul de pe vremea lui Ceaușescu, ăla la borcan de sticlă cu capac de staniol, mai știți? Gust acrit, consistență dezlegată, numai (și numai) bun de pus pe arsuri solare… ring a bell? Ei, în acest context profund traumatic (a se nota că nu mai băusem o cafea cu cofeină de niște luni bune, asta și atât e traumă destul), mi s-a arătat într-o zi pe raftul supermarketului unde mă duceam cu satisfacție de vizitator muzeu niște iaurt care promitea mult, fin și necocoloș. A fost un veritabil coup de foudre și așa a rămas pentru următorii cinci ani.

Ei, azi vă arăt niște mixuri reci cu iaurt grecesc, pentru că da, s-au schimbat multe în ultimii cinci ani, nu însă și zero-motivația mea de a aprinde aragazul în luna lui cuptor.

MIXUL 1, DE MIC DEJUN: PEPENE GALBEN CU IAURT, FRUCTE CONFIATE ȘI SEMINȚE 

mic dejun cu iaurt grecesc

Best in slot – iaurtul grecesc cu 10% grăsime, pahar mic. Jumătate de pepene galben se umple cu iaurt, în acest mod simplu scutind o farfurie. Pe deasupra presărăm semințe de dovleac și niscai fructe confiate (eu am folosit un mix cu nuci de macadamia, papaya și alte exotisme). O frunză de mentă pentru impresia artistică și ta-da, mic dejun rapid și delicios, cu proteine pentru sațietate, antioxidanți pentru moral, fresh carbs pentru energie. Plus mai puține vase la spălat. Perfecțiune!

MIXUL 2, DRESSING/SNACK: SOS VERDE DE IAURT

iaurt grecesc olympus

Best in slot – iaurtul grecesc cu 2% grăsime, pahar mare sau două mici. Ținta noastră e un sos verde care să poată fi păstrat la frigider timp de câteva zile. De folosit ca dressing pentru o salată fresh sau ca dip pentru o gustare de legume. Treaba e simplă – amestecăm la blender iaurtul cu o lingură de ulei de măsline extravirgin, frunze de mentă, busuioc și pătrunjel, câteva fire de ceapă verde, tocate fin cu cozi cu tot, zeamă de lime după gust, sare și piper. Totul la borcan, borcanul la frigider, vrem ca sosul să fie rece rece atunci când avem nevoie de el. În combinație cu bețe de legume, le scoate ochii în evidență. Proaspăt și verde, caniculă food.

MIXUL 3, DE CINĂ: PARFAIT DE IAURT CU AVOCADO, BUSUIOC ȘI SFECLĂ ROȘIE

iaurt grecesc cu avocado si sfecla

Pentru rețeta asta puteți alege orice grecesc vă place, eu am mers tot pe 10% pentru că e mai consistent și până la urmă o cină nu e o gustare, iar un iaurt mic nu e o cină (încerc să le explic asta și clienților mei de food coaching extra zeloși, nu, 150g de iaurt nu e destul pentru o masa principală!) Facem așa: într-un bol răsturnăm conținutul paharului de iaurt și îi potrivim gustul cu sare. Adaugăm un avocado bine copt, tăiat cuburi și stropit cu zeamă de lămâie, garnisim cu sfeclă roșie coaptă, o lingură de semințe crude, sare, piper și câteva frunze de busuioc proaspăt. Un strop de tabasco, unul de ulei de măsline, lămâie după gust și gata-i cina. Pentru un efect răcoritor avansat, a se răci bine înainte de servire.

Naoussa

Eu vara asta nu ajung în Grecia, dar mă gândesc că poate ajungeți voi 🙂 Olympus are o joacă pe site-ul www.iaurtgrecesc.ro,  un fel de spin the bottle așa, învârți lingurița și te poți trezi pe o insulă (mie mi-a picat Cos). Musai să păstrați bonul fiscal la fiecare achiziție, fără el nu puteți intra în tragerea la sorți.

În rest, frâu liber la combinații, vara e abia la jumătate 🙂

Comment » | publicitate

când eram eu în Spania, dar doar în capul meu. o provocare Lidl.

April 18th, 2015 — 6:07pm

fun in parcare
LIDL: Naie, ai fost vreodată în Spania?
Eu: Ntz.
LIDL: Vrei să te duci?
Eu: Păi da, desigur.
LIDL: Dar să știi că tre’ să dai frâu liber imaginației.
Eu: Noroc că am.

Ei, vă dați seama că nu a fost fix așa 🙂 Nu vă mai plictisesc acum cu detalii, doar vă zic că atunci când a venit provocarea caliente de la LIDL, eu având, default, în sangre, un cârnat chorizo (ñam ñam), am zis: Desafío aceptado! Which is Spanish for Challenge accepted!, știți – cineva și-a făcut temele :-).

Așa. Și pentru că noi, aici, la fabrica easy peasy, luăm provocările foarte în serios, m-am hotărât să îmi ofer în această frumoasă dimineață de primăvară o experiență cu adevărat… iberică. Vestido în hanoracul de duminică și cu spiritele foarte sus, am împachetat frumos scăunelul roșu pliant, pliantul LIDL cu Săptămâna iberică și un tutu împrumutat de la Iepu’, și mi-am luat potecuța către LIDL, ca să gusto și gura mea niște bunătăți de origine. Numai că, după ce am stat la o coadă lungă formată din mine și prietenii mei imaginari, am văzut în pliant că de-abia din 20 abril intră în schemă fiesta culinară Sol&Mar, cu paella, șuncă Serrano Gran Reserva, gazpacho, tortilla, brânza Manchego, creveții, iubițelul chorizo și, mă rog, încă 545 de alte chestiuni ultra delicioase care se vând la LIDL în Săptămâna iberică. Și ca să nu trec toată situația la capitolul pierderi, am improvizat o ședință foto neprofesionistă, cu titlul “Tengo peasy fácil en playa de estacionamiento”. Adică gen easy peasy, cea mai tare din parcare.

După cum se vede, nu m-am descurcat chiar foarte… spaniol așa. Din fericire pentru noi toți, joi, pe 23 aprilie, are loc un eveniment de degustación organizat de LIDL, la care întâmplare vom mânca (foarte mult) și un fotograf (def. om ciudat care, dintr-un motiv de asemenea ciudat, face poze cu aparatul, NU cu iPhone-ul) va scoate la iveală la mujer din noi, de pe sub țoale roșii și machiaj profesionist. Prin noi înțeleg eu (cum altfel, moț:-)) și o cititoare care o să-mi spună aicișa sau pe facebook care e felul ei de mâncare preferat, gustat în Spania cea adevărată, sau măcar în Spania din capul ei. La mine e easy peasy, I heart paella. Șiiiiii gambas al ajillo. Și, desigur, migas de ce-o fi.  Și huevos rotos. Și paella, am zis paella?

Paella

PE SCURT: Hai să-mi ziceți și voi ce vă face cu ochiul din vitrina cu jamon, iar pe 21 vă zic eu cine e my plus one la marele dezmăț culinar cu poze martor, ce se întâmplă joi într-o celebră grădină cu gutui din București. Mâncăm, povestim, ne ferchezuim, ne pozăm în timp ce mâncăm, pe urmă mâncăm și pe urmă mâncăm, știți. Lăsați un comment dacă vreți să ne cunoaștem mai bine în contextul unei super experiențe oferite de LIDL Romania.

Continuará… Cum ar veni, to be continued.

_

Săptămâna iberică se întâmplă la LIDL, între 20 aprilie și 3 mai. 

21 comments » | publicitate

innorat cu sansa de chiftele: pariul meu in razboiul clanurilor Hutton

July 16th, 2013 — 12:27pm

spaghetti & meatballs

sefu'

Despre maniera (mai putin flatanta) in care mi-am inceput cariera de sef de clan am povestit epopeic aici. Suficient de zis ca hopul a fost trecut, iar razboiul, ah, acest cuvant urat care descrie varsare de sange de tomate, s-a pornit ghebos intre cinstiti adversari de ocazie si prieteni pe viata. Reputatia clanului spaghetelor onorabile odata stearsa la gura de sosuletz, m-am avantat in a gati ceva cu spaghete (doh!). Un last minute “branci” si pentru voi, daca va anima la un fel gandul ca ati putea castiga, via Hutton Satu Mare, un preafrumos city break in Sicilia, dupa regulile jocului succint listate aici.

Asadar, daca sunteti cu clanul Cookie si vreti in concurs, intrati degraba in aplicatia Hutton de pe fb, depuneti pe altarul ei poza unei retete cu spaghete pe care ati executat-o voi insiva, si puteti castiga excursie la mama lor de mafioti, dvd-uri cu The Godfather sau paste pentru un an (quelle idée, m-as face cat dulapul, probabil:)). Pentru inspiratie, aveti la dispozitie bibliografia easy peasy, 101 de combinatii de la Hutton, sau, de ce nu, chiar aceasta reteta de spaghetti & meatballs (clasic, nene, clasic!), pe care numaidecat o sa v-o povestesc. Cica:

1/2 kg de carne tocata (vita-porc, as zice) se amesteca avec, ca sa nu zic cu: nitica apa calda, ca ajuta la modelare, un ou, niscai rozmarin tocat, oregano, paprika dulce, sare si piper dupa gust siiiii, surpriza!, doua linguri cu varf de mustar de Dijon. De la Jamie citire, chestia cu mustarul face toti banii, va zic!

chiftele

Se framanta bine compozitia si se modeleaza chiftelele. Eu nu pun paine in ele, nici cartof. Pentru reteta asta, necesit carne, nu prosteala. Denisitate, cum ar veni. Asa. Modelam chiftelele, le asternem pe un fund si le ungem cu ulei de masline pe fiecare in parte. Apoi, le bagam la frigider pana mai incolo.

Ne-apucam de sosss.

sos pentru paste

Intr-o tigaie cu pereti drepti punem la perpelit in doua linguri de ulei de masline o ceapa mare, tocata mic. O vanturam vreo cinci minute de colo colo, pana se aureste. Apoi, adaugam echivalentul zdrobit al unei capatani de usturoi, o mana de chilli flakes si una de frunze proaspete (si intregi) de busuioc.

Numaidecat venim si cu rosiile. Doua conserve de-alea de 450g will do. Plus o lingura de otet balsamic. At this point, it’s more of a juggling business, as zice. Adicatelea intr-o cratita facem sos, apa pentru spaghete fierbe in oala de langa, iar pe ochisorul numarul trei incepem a praji chiftelele. In cca patru linguri de ulei de masline, cu grija sa nu-l supraincingeti. Bine si pe toate partile, incet noi le rumenim.

multitasking

De-a gata le punem pe chiftele in sos, lasandu-le sa se imprieteneasca la foc mic cu dansul, cam cat se fierb spaghetele.

Paranteza (mind the gap!): Cum se fierb spaghetele? Caredecat… simplu, veti spune! Ei da, si totusi, insist, cum? Pai:

  • Aveti nevoie de un oloi mare, da’ mare rau, deoarece la fiecare 250g de spaghete va trebuie cel putin 2.5l apa. 250g de spaghete insemnand cca portia a doi cetateni care nu mananca, in general, mult.
  • Apa trebuie sa clocoteasca monstruos inainte sa mostroflocim in ea pastele.
  • O lingurita de sare e musai de pus in apa asta fiarta.
  • Spaghetele se imerseaza stiintific in apa fiarta si sa vanturesc cu un cleste special doar la inceput, asa incat sa nu se lipeasca intre ele de prea mult drag si amidon.
  • In apa in care se fierb spaghetele, NU se pune ulei de masline. Da, stiu, tentatia e mare, dar ce rezulta in urma demersului e epic fail. Pastele, separate, dar uleioase, sunt ca tziparii, sosul cel bun aluneca de pe ele de numa’. Ne, repet, NEgustos.
  • Odata fierte (al dente, conform instructiunilor de pe pachet), spaghetele… sunteti pregatiti? NU se clatesc cu apa rece. Deoarece prin clatire se indeparteaza si amidonul, lipiciul care face sosul de care vorbeam mai sus sa imbrace in chip fericit fiecare spagheta/spagheata?
  • Spaghetele fierte se trec prin strecuratoare, dar nu foarte temeinic. Planul nu e sa le uscam ca pe pesmeti, ci sa ramana oleaca de starchy water pe dumnealor. Ca sa, ati ghicit, se lipeasca de ele, tadaaa, sosul!
  • Se agita ele presto pronto cu clestii clestilor aia, se pun in sos si se servesc fierbinti.

Paranteza over.

Revenind. Gata pasta? Gata chifteaua? Gata sosul? Pai asamblati-le pe o farfurie mare si da-i, si lupta!

spaghetti & meatballs

Cu busuioc din glastra, totul e mai frumos. Din glastra, zic, pentru ca eu sunt moartea plantelor la ghiveci, asa ca iau rasaduri, le tin pe post de flori in vaza si le ud la radacina constiincios, cate zile or avea.

busuioc

Mai mafioti mai, a fost o placere sa ma razboiesc in compania voastra. Mai sunt cateva zile in care va puteti juca. Eu sper sa castige careva din clanul nostru, iar de n-o fi asa, ce sa zic, multe spaghete vom manca, acum si, bineinteles, pururea.

2 comments » | publicitate

clanul spaghetelor onorabile va cheama la actiune. cu broderii personale despre seful clanului: eu

July 10th, 2013 — 9:06am

“Buongiorno Signora Naie,
Aceasta e o oferta pe care n-o poti refuza. Sau desigur ca poti, insa unde ar mai fi fun-ul?”

Asa mi-au scris intr-o zi “mafiotii” de la Hutton, clan de vita veche, pasta makers de 20 de ani, din tata-n fiu. Romani de-ai nostri, nu va ganditi. De la Satu Mare. Facatori de taitei de nunta cu 8 oua in compozitie, cum facea buna de la Arad in fiece duminica, de pus in strasnica supa de gaina de curte. Ea le zicea “tashcute” – paste mici in forma de romburi, pe care le-am regasit mai apoi si in portofoliul Hutton si care mi-au dat lovitura de gratie. M-au facut, cum ar veni, la sentiment. A trebuit, vedeti, sa zic da. Asa m-am “uns” eu sef de clan peste toate spaghetele onorabile. Treaba deloc usoara, dar plina de carbohidrati satisfactii.

Ce aveam de facut in calitate de sef de clan? Pai primul lucru pe ordinea de zi era sa va duc in ispita. Sa va chem la oaste cu puterea lui “paste”. Cum aveam sa fac asta, eu plecand la Sinaia cu my very own Cosa Nostra, societatea onorabila “MamiTatiIepursBuni”? Ei, dar asta ar fi putut fi o problema pentru un mafioso din vremuri de demult, nu pentru conectatii de noi in anul de gratie 2013. Asa ca am plecat. Ajungem la Sinaia, vai ce frumos, ce aer curat, ce viata dulce. Ups! Dar unde este rucsacul cu gadgeturi? Tantanaaaa. Pentru seful clanului spaghetelor, tocmai se imputzise treaba. Cineva scrisese cu picioarele acest scenariu. Conceptul de “pe viata si pe moarte” fiindu-i complet strain, bulise plotul asa incat se filma cu live audience si publicul era pe jos de ras. Aratandu-ma cu degetul: “ahahahhaha, si-a uitat laptopul acasa, ahahahha, suckerrr!”. Mdaaa.

What to do, what to do? In onoarea care imi caracterizeaza clanul, pun mana pe telefonul cu 20% baterie (lipsa incarcator, desigur:p) si sun un prieten. Unu’ bun ma, ca la noi, la mafioti, asa e. Facem orice unul pentru altul. Chiar si un drum impromptu pana la Sinaia. Da. Facem orice. Si pe urma fumam trabuc. Asa. Sun la om si ii zic: “Dude, mai wise guy, mai one of us, I am in deep sos.” Si el zice: “Say no more, Capo!”. Nici nu apuc sa-i inchid omului, ca si aud batai la usa. “Cioc cioc cioc, sunt eu, Consigliere. Am venit sa salvez onoarea spaghetelor, pasta di tutto pasta!” And that he did, my friends. That he did. Caci datorita lui, iata, clanul nostru, la care simt, SIMT ca deja ati aderat, chiar inainte sa va povestesc despre ce e vorba (pentru ca, nu-i asa, that’s the kind of family we are, we have each others’ back and all that jazz, cine nu ar vrea sa fie parte din (p)asta?!), ziceam, clanul nostru este salvat, curat si placut uscat.

Ok, acum ca relatia noastra a inceput asa de bine, numa’ cu onoare si cinste, mergem mai departe. Si nu oricum, ci la razboi. Da, eu sunt capul spaghetelor onorabile. Si daca nu veniti cu mine, o sa sufar ca un caine. Un caine mafiot, dar necreditat. Cu cine ne luptam? Practic, nu avem concurenta. O lasagna se coace in bucataria lui Teo, Chinezu’ are ceva taiteti familisti usor de dovedit… poate doar picanteriile lui Mazi sa ne faca o problema, sau doua, sau trei. Nu aveti decat sa ma urmati, veti vedea ce e aia onoare si ce-i aia o pasta de calitate. Adica ffs, pentru noi s-a inventat AOP, aglio, olio e peperoncino, the ultimate pasta experience. Nu exista pe lume ceva mai bun. Afara de, poate, aglio, olio e gamberi. Si daca nu va convinge asta, ganditi-va numa’ ce fain e sa fii prieten cu mine. Ai parte de excursii spontane la Sinaia, asa, dupa program, cand poate te-ai fi dus si tu cu o fata in oras, la o cafea. Ah, si vezi ca mi-am uitat si periuta de dinti acasa. Da, si pasta (de dinti). Da, si pe-a lui Mishu. Si pe a lui Iepu, normal.

Haideti cu mine in clanul spaghetelor onorabile si nu o sa va simtiti niciodata singuri. Nu o sa va mai fie niciodata foame. Pentru ca spaghetele sunt cel mai fain lucru de gatit in sub zece minute si de impartit cu frati, prieteni sau iubiti. De la Doamna si Vagabondul pana la Copilul Problema 2 via GoodFellas, sunt vedetele de portofoliu ale oricarui pasta maker. Si daca stapaniti bine tehnica manuitului furculitei concomitent cu lingura, le chiar puteti manca fara sa va zoiti pana la coate:)) Ce e de facut? Pai:

  • Pledge allegiance (musai!)
  • Intrati in aplicatia Hutton. Jucati-va. Gatiti pasta clanului nostru. Incarcati poza. Puteti castiga o excursie in Sicilia, de unde ne tragem cu totii:)) Hai ca e easy peasy. AOP, alla’matriciana, arrabiata, bolognese, carbonara, all putanesca, sau my own personal favorite, spaghetti & meatballs, despre care mai multe o sa povestim saptamana viitoare, nom nom.
  • Optional: studiati istoria onorabilului clan din care ati ales sa faceti parte. Aflati despre Hutton. Ca ii insufleteste, business-wise, traditia, pretuirea muncii si a oamenilor. Ca deservesc tot Ardealul si au ganduri sa “colonizeze” si partea asta de tara. Ca fac paste bune, de casa, cu ou sau de post. Ca folosesc fainuri bune. Ca au taitei de nunta. Ca-s mandri, dar nu ocoshi. Ca au ales sa se prezinte in masa cu aceasta campanie simpatica si inovativa, asa un mix dragut de work & play am vazut mai rar:)

Un comentariu ar fi nice, gen, suntem cu tine, oh Cookie, sef de clan de spaghete si “vai steaua ta de uituca”. Caci cand au zis in The Godfather aia cu “In Sicily, women are more dangerous than shotguns”, asta au avut in cap. Va astept in aplicatie:D

10 comments » | publicitate

la Cina Regala by Electrolux ma prezint cu fasolica

April 23rd, 2012 — 4:46pm

Nu va lasati pacaliti de titlul asta… sugubat, adevarul adevarat e asa: cand am citit prima oara mailul Roxanei de la GH, era sa lesin. Asa o combinatie de “ah ce-as vrea, dar ce mi-e frica” nu am mai experimentat de mult. Ok, ma bag, ma suflec de maneci, deschid Cartea Regala de Bucate a A.S.R. Principesa Margareta la pagina 50 si execut chilli con carne (nicio emotie, been there, done that, mancat mult, beaucoup de mniam mniam). Ei da, dar daca nu castig? Daca nu sunt eu printre cei cinci alesi? Cum o sa traiesc cu asta? O sa sufar ca un caine, zau. Si, pana la urma, de ce-as castiga? De ce m-ar vrea taman pe mine, care ma scald in porc si festelesc graiul curat romanesc de-o maniera execrabila pe blogul aci de fata? De ce eu, cea care detine o pereche de adidasi Nike pe post de incaltari de gala si zero table manners asortate la dansii? (manuirea corecta a furculitei si-a cutitului mi se par, chiar si acum, la cca 33 de ani, o mare, mare arta).

Ma, deci vroiam si nu vroiam sa particip, m-am codit, m-am socotit si-am zis asa: da Doamne sa ma  aleaga, iar de nu, da Doamne o fasolica strashnica sa mancam, pentru care iti multumesc. Si-asa m-am pus de-am facut o tigaie mare de chilli con carne.

Reteta regala spune ca avem nevoie de: 900g de fasole rosie (am folosit conserva Bonduelle), 450g rosii fierte sau din conserva (am folosit conserva de rosii bio Alnatura de la DM si am inmultit cantitatea cu doi), 450g carne tocata de vanat sau vita (am ales vita, nu mananc pufoshenii, stiu, sunt ipocrita, asta-i viata, we all draw the line undeva:D), o ceapa mica tocata marunt, 100g ardei iute proaspat pisat, o lingurita de chimen, o lingura de oregano, o lingurita de piper negru, 80 ml ulei de floarea soarelui, sare dupa gust.

Ei, dar pentru ca brief-ul era “luati de personalizati voi reteta asta cum va taie inspiratia”, am facut mici modificari pe lista de ingrediente: am inlocuit ardeiul iute proaspat din compozitie cu peperoncino, ardeiul proaspat pastrandu-l pentru servit; am mai pus pe lista niscaiva boia dulce de casa, adusa de la Targu Mures, o bucata de bat de scortisoara, niste ardei capia rosu-dulce, o ceasca de suc de rosii bio, o lingura de smantana grasa si un fir de ceapa verde, pentru servit. (Na ca m-am expus complet!)

Sunt doua motive pentru care am ales reteta asta: unu – se face singura si doi – miroase dumnezeieste. Nu, really. Adica stiti legenda aia cu ambrozie si nectar? Ar trebui sa fie ambrozie, nectar si chilli con carne, asa de spectaculoasa e aroma care se degaja din tigaie in timp ce preparati marsavia asta la adresa siluetei. Daca m-as pricepe, as scorni un cuvant anume pentru mirosul de chilli con carne, ceva din zona alintaroma-boswelox-actiregularis-and-other-nonexistent-advertising-mumbo-jumbo. Zau, merita un cuvant, sa ma ajute cineva care vinde cuvinte, va foarte multumesc.

Din papuris mai aproape de voi, revin cu reteta. Intr-o tigaie mare, cu pereti inalti, se pun la calit ceapa si ardeiul capia, tocate marunt. La calit, adicatelea in ulei, ca sa fie clar pentru toata lumea.  Ardeiul asta rosu, va asigur, isi merita locul in reteta, pentru ca aduce o bine-meritata dulceata intregii afaceri. Se amesteca vartos in tigaie cu lingura verde de plastic de la Ikea (doamne, de cand asteptam s-o folosesc, am cumparat-o pentru ca era o-bli-ga-to-riu sa am asa ceva, nu, nu incercati sa faceti asta fara lingura verde, totalmente faux pas). Cand ceapa este aurie, se adauga carnea tocata, despartita bine, caci altfel, perisoare veti manca.

Reteta originala zice sa pui condimentele in sos dupa ce pui fasolea si rosiile. Mie imi place sa le pun inca de pe-acum, sa inmiresmeze carnea. Cand aceasta capata o culoare uniform-maronie pe toate partile, pac venim cu conservaraia. Fasole, rosii, sare, piper, inca niste condimente daca simtiti nevoia (eu am simtit-o).

De la mine putere, mai puneti, va rog, nitel suc de rosii, cam o ceasca, pentru ca veti vrea mai mult sos. Puneti si-o bucatica de bat de scortisoara, pe care il ejectati din oala dupa vreo trei-cinci minute. Acoperiti vasul si lasati sa fiarba la foc molcom, amestecand din cand in cand si turnand nitica apa fiarta daca se ingroasa gluma.

Dureaza cam o ora pana-i gata. Timpul trece greu, limba se frige cu anticipatie la fiecare descoperire de oala. Cand e gata minunea asta (dar mai cu seama a doua zi, dupa ce-a avut ragaz sa-si lase tot gustul), se serveste cu o lingura de smantana, o ceapa verde si oleaca de ardei iute proaspat zdrobit.

Pe final as spune doar asa: ceci n’est pas un pipe, acesta nu este chilli con kitty, iar eu nu sunt neaparat cea mai potrivita alegere pentru Cina Regala. Imi lipsesc eticheta, discursul si retinerea pe care, imi imaginez, ar trebui sa le ai pentru asa un eveniment special din viata omului. Daca voi fi intre cei cinci, voi incerca sa ma comport mai frumos decat atunci cand l-am cunoscut pe Jon Bon Jovi in context profesional si-am sfarsit prin a ma agata de gatul dumnealui cu entuziasmul bolnav al unui adevarat groupie (Jon, sa facem o poza, te rog, vrei? Acum? Dar acum? Poate acum? – ei da, poza exista after all;). Deci nu, nu asa. Promit sa fiu cuminte. Desi primul gand care mi-a venit in cap cand am primit invitatia la concurs a fost: OMFG ce tare ar fi s-o iau pe Iepu cu mine, sa se cunoasca cu A.S.R. si-apoi sa-i impuiez capul de-acu’ si pana la maturitate cu povestea asta, cam asa cum imi povesteste mie mereu mama ca la 2 ani am tras-o de par pe Maria Dragomiroiu la un spectacol.

http://newsroom.electrolux.com/ro/2012/04/12/electrolux-invita-bloggerii-de-food-la-o-cina-regala

8 comments » | every day, favorites, life

petrecere dinner explorer

November 24th, 2010 — 2:44pm

De cand am aflat despre concursul Dinner Explorer, ma tot gandesc cum sa fac sa-l castig. Mai ales ca: 1. sunt foarte gravida si mi-e groaznic de lene sa organizez masa de Craciun anul asta; 2. mi se pare o idee foarte tare. After all, nu-s eu oare the master of all party planning? Nu-i casa noastra scena atator si-atator dezmaturi culinare? Nu-s eu in target? (citez: “un concurs dedicat bloggerilor din Romania”) Pai da, dar nu e asa simplu. Ne trebuie o idee originala si o executie detaliata. Ma gandesc, ma sucesc, ma uit pe regulament si, ca sa pornesc de undeva, m-apuc sa fac research pe internet sa vad ce aniversari si evenimente se sarbatoresc pe 17 decembrie, cand ar trebui sa fie petrecerea cu pricina. Ca poate poate-mi vine si ideea. Intr-un final, evrika! Dar sa va povestesc, ca poate si voi ati lipsit la lectia de istorie. E vorba de precursoarea Craciunului din Roma antica, Saturnalia.

Pai Saturnalia zice asa: pe 17 decembrie sclavii devin stapani si stapanii devin sclavi. Ce tare! Imediat imi sclipesc beculetele de pom: adica, in varianta moderna, femeile se distreaza si barbatii trec la cratita, nu? Foarte cool. Incep sa brodez pe tema data. Imi si imaginez cum all my male friends se inghesuie in bucataria noastra de 7mp, in vreme ce noi, gagicile, stam ca niste divete in  living, ne punem in cap cu Chianti (ma rog, eu cu cico) si urlam la  karaoke impromptu pe Girls Just Wanna Have Fun. Mancam de inspiratie antica romana – carne si legume si desert, balacite toate in vin si miere. Si sfidam criza cu daruri hand made,  care, dupa priceperea fiecaruia, pot arata ca niste Ugly Dolls ratate sau ca niste ecoBarbie din carpe. Nebunie curata. Mai jos – plasmuririle imaginatiei mele deosebite, traduse in instructiuni coerente, dupa cum o cere regula jocului. Daca castig, some of you will for sure be invited:D Daca nu, anticipez un 17 decembrie de chinuri sclavagiste pentru bietul Pufix (tinuta obligatorie pentru el – toga din prosop de plaja si pileus din ziare, pentru mine – bici confectionat din mustati de Pufeta, filme siropoase all evening long s.a.m.d). Asa ca wish me luck:)!

Petrecere Saturnalia in varianta moderna  (pentru 12 persoane)

meniu
Vitelina Fricta (Vitel fript)
Fabaciae Virides (Fasole verde)
Dulcia Domestica (Dulce de casa)

retete
Vitelina Fricta (Vitel fript)
2,5 kg pulpa de vitel se sareaza, se unge cu unt, se acopera cu folie de aluminiu si se da la cuptor la foc mic timp de 3 ore. Separat se amesteca 300g de stafide cu o lingura de miere, doua linguri de otet, 500 ml de vin rosu sec, 100 ml ulei de masline, o lingurita de sare grunjoasa, chimen, oregano si piper dupa gust. Sosul asta se omogenizeaza pe aragaz la foc mic si se toarna peste vitelul copt.

Fabaciae Virides (Fasole verde)
1,5 kg de fasole verde congelata se soteaza in tigaie cu 4 fire subtiri de praz tocate marunt si o mana de frunze de coriandru. Se sareaza, se pipereaza si se stinge cu o cana de suc de rosii amestecat in proportie egala cu vin rosu. Se fierbe inabusit pe foc mic, pana se inmoaie fasolea si scade sosul. Se serveste cu friptura de vitel si cartofi fierti intregi.
 
Dulcia Domestica (Dulce de casa)
750g curmale fara samburi se umplu cu muguri de pin si miez de nuca, foarte usor prajite in tigaie sau la cuptor, fara ulei. Se presara cu putina sare si se fierb la foc mic, intr-un amestec de miere si vin rosu, cca 10 minute. Se strecoara de zeama si se servesc calde.

bauturi
Chianti (pentru a pastra tema Italian red)
Suc de rodii
Apa minerala

muzica
Aici ne luam la revedere de la romani si ne aducem aminte de ce ne-a placut tema asta in the first place, cu un amestec de hituri 80s – 90s in ton cu ideea petrecerii. Powerplay-urile serii: Queen – I Want To Break Free (pentru barbatii nostri care slugaresc la bucatarie), Cindy Lauper – Girls Just Wanna Have Fun (pentru fetele care trandavesc in sufragerie) si Depeche Mode – Master And Servant (pentru ca, nu-i asa, tuturor ne vine randul:).

activitati
De Saturnalia, romanii obisnuiau sa confectioneze decoratiuni si daruri, cel mai adesea papusi din ceara si carpe. Asa si noi: fiecare oaspete trebuie sa daruiasca altuia, pe sistemul “Secret Santa”, o astfel de opera de arta… manuala. Avem la dispozitie diverse bucati de carpa colorata, melana pentru umplut papusile, nasturei, margelute si sticle de vin in nestire, in caz ca ii lipseste cuiva inspiratia.

decoratiuni
Ghirlande confectionate din frunze, atarnate la geamuri si usi. Boluri din sticla aurie cu lumanari inauntru. Masa impodobita festiv-auriu.

lista de cumparaturi
Alimente
2,5 kg pulpa de vitel, un pachet de unt de 100g, 1,5 kg fasole verde congelata, 4 fire de praz, o legatura de frunze de coriandru, 2kg cartofi, o sticla de suc de rosii bio, o sticla de otet de vin, 0.5l ulei de masline extravirgin, un plic de chimen, un plic de oregano, un plic de piper negru boabe, sare de mare, 750g curmale fara samburi, 100g muguri de pin, 200g miez de nuca, 300g stafide, un borcan de miere greceasca
Bauturi
6 sticle de Chianti
6 cutii de suc de rodii
12 litri de apa minerala
Decoratiuni si cadouri (ca mai sus)

15 comments » | life, off topic, party food

Back to top