Flori, albine, coacaze, paine de la Pucheni cu strat gros de unt, frigarui, aripioare, pastravi, salati din gradina ursului, piure si-un mare pepene. Si vin rosu-vermillion original, de la domnu’ Naie. Si somn de dupa-amiaza. Si belated bday presents for me. Ah, this is the life!

Cand ai zece oameni la masa si ai pierdut deja juma’ de zi in oras in cautarea unui aspirator cu functie “animal care”, pentru ca vanzatorii din Domo si Media Galaxy cred ca asta inseamna un aspirator care are grija de animale, cand joaca Olanda cu Spania si este important ca Iker Casillas sa stie ca esti alaturi de el, cand cea mai mare oala din dotare are doar vreo 6l, cand caracatita Paul si-o cere, in numele suratelor ei subactvatice, si, in fine, cand o parte din musafiri nu mananca fructe de mare, nu-ti raman de facut decat doua lucruri: paella si paella. Cu peste, pui si fructe de mare. Si respectiv cu pui, carnati si chorizo. Asa ca:

– “robotesti” o ceapa mare, un ardei verde si unul rosu, o legatura de patrunjel si cateva tulpini de telina; separat tai un ardei rosu in rondele si pisezi doi catei de usturoi; toate astea le pui la calit cu ulei de masline in cea mai mare oala posibila, de preferat cu pereti de teflon

– cand legumele sunt moi, versi un kilogram de orez peste ele si faci doi litri de supa vegetala din cuburi organice (no time for the real deal); pui intai un litru si-apoi adaugi din cand in cand zeama, cand scade prea tare; pui o lingura zdravana de turmeric si cateva firisoare de sofran si lasi la fiert;

– iei trei tigai si: intr-una perpelesti bucati de pui cu carnati si chorizo, in alta – somon si pui si in a treia – fructe de mare congelate, fara ulei, doar cu o lamaie stoarsa deasupra

– cand orezul e aproape gata, adaugi o conserva de rosii si mazare congelata dupa gust; mai lasi putin pe foc, cat sa se inmoaie si mazarea

– la coada, scoti jumatate din compozitia cu orez intr-un wok sau o tigaie imensa si versi peste ea tigaia cu pui, carnati si chorizo; in ce-a ramas in oala initiala torni fructele de mare, somonul si puiul; amesteci totul cu grija, decorezi cu felii de lamaie, asezonezi cu sare, piper si, daca vrei, chilli, si tadaa, ai mancare buna pentru zece flamanzi.

Si n-ai pierdut decat prima repriza, cand oricum nu s-a dat niciun gol. Si, ma rog, tu ai vrea sa se ajunga la 11m ca sa ai prim plan pe poarta Spaniei cat mai des, dar caracatita Paul si asistenta ei, Emilia, zic otherwise. Asa ca la sfarsit, cand e 1-0, te bucuri ca ai mancat paella si iti mai dau si doua lacrimi in coltul ochiului de bucuria capitanului Spaniei:p Oricum, se cheama ca mission accomplished. Burtile sunt pline, inimile ar salta de bucurie daca n-ar fi primit putin mai devreme o injectie cu colesterol si cu totii suntem pregatiti pentru ziua de luni, fara caractita Paul, fara fotbal, dar cu aceeasi dedicatie pentru mancare buna si toate celelalte lucruri minunate pe care ni le ofera viata. O saptamana grozava tuturor!

De astazi, geanta Furla cea minunata are un nou proprietar: e vorba de Monica, pe care o stiti cu siguranta de aici si pe care eu am cunoscut-o personal la clubul de carte. Monica este plecata in vacanta, asa ca mai am putin timp sa-mi iau La revedere de la draga mea Furli-Burli. Ii multumesc din toata inima pentru gestul ei frumos, iar voua va multumesc pentru ajutor in promovarea mesajului. Cu banii de la Monica, am ajuns la 7102 lei. Mai sunt de strans cam 5500 de lei, asa ca puteti dona in continuare, daca aveti bucuria si placerea. Povestea lui Alex – aici. Inca odata, si cu prea putine cuvinte, multumesc.

Ieri s-au donat 2100 de lei in contul lui Alex:D Asa ca geanta mea Furla de piele bej, fina ca o creme brulee, este gata sa plece catre oricine ar fi dispus sa faca astazi o donatie de 1200 de lei pentru Alex. Pretul de raft al gentii este de 2000 de lei, asa ca la 1200 deja vorbim de chilipir. So, daca o vreti, lasati un comment pe blog si eu va voi contacta sa seal the deal. Banii vor merge de la cumparatorul gentii direct in contul lui Alex, geanta fiind expediata atunci cand plata a fost confirmata.

Daca vreti ca pretul gentii sa mai scada, promovati mai departe aceasta initiativa – pretul scade pe masura ce se strang donatii in cont.

Daca nu va intereseaza de Furli, dar vreti sa ajutati, o puteti face donand orice suma in contul de mai jos. E pentru o cauza buna si cum mai avem de “parcurs” inca vreo 7300 de lei pentru a ajunge la suma de care are nevoie Alex pentru o tricicleta medicala, cu care sa se deplaseze la toate tweet meet-urile:D, ajutorul vostru e much appreciated.

IBAN: RO45INGB0000999901672575
Banca: ING BANK BUCURESTI CENTRALA
Nume: Alexandru Tache
CNP: 1911023450061

In asteptarea weekendului, hugs to all, oameni frumosi:D!

Zice Mazi intr-o zi: “Cookeh, am descoperit un restaurant care m-a spart! Ceva deosebit!” Eu, stiind-o, ca si pe mine, carcotasa din cale-afara, imediat am dat fuga la Taverneria La Gigi, ca sa vad cu ochii mei ireprosabilul. Ma rog, se prea poa’ sa fi fost asteptarile mele prea sus, aveam cele “5 pisici” onorifice in buzunar, gata gata sa le acord acestei oaze de desavarsire culinara dintre Kiseleff si televiziune. N-a fost sa fie perfection, dar nici rau n-a fost. Sa va povestesc.

De cum intri La Gigi, te prinzi ca esti intr-un loc in care clientul e apreciat pana la linguseala. Atmosfera pe terasa e tare placuta. Inauntru n-am intrat, asa ca nu stiu ce sa va spun despre casa veche, boiereasca, in care se afla taverneria. Serviciile – impecabile. Ne-a servit un domn extraordinar de dragut, care parea ca are cateva scoli si poate cea mai corecta atitudine din tot ce-am intalnit pana acum. Elegant, obliging, dar fara sa fie agasant, deschis si zambitor, seemed happy to be there.

Pufix si-a luat un bors de gasca, eu si mama am sarit direct la felul doi. Insa am gustat si borsul, ca doar nu era sa va povestesc asa, din experienta altora. Era ok, dar nu m-a impresionat si in plus, am gasit tare ciudata combinatia baza de supa de rosii cu multa smantana. Mi-au placut galuscutele de gris si carnea de gasca, de care nu mai mancasem.

Felul doi a fost all-chicken fest – pui la jar cu crusta de mustar, fript in tepusa si servit cu orez basmati cu legume, pui la barda in ceaun, cu mujdei si mamaliguta (cel mai bun din tot ce-am gustat la La Gigi) si linguine de casa cu pui si smantana (in care speram eu sa regasesc gustul unic, deosebit, al pastelor “creamy chicken” mancate in repetate randuri anul trecut in Paros – nope, n-a fost cazul).

Am avut si-un mic mishap cu pastele. Am cerut patrunjel separat, mult patrunjel, the way I like it. Mi-au adus oamenii o farfurie cu varf, pe care eu am turnat-o fara discernamant in cea cu paste. Turns out ca era leustean, nu patrunjel, la naiba:) Mi-au schimbat fara discutii farfuria, asa ca am trecut peste incident.

La desert m-am gandit mult si bine, ca parea totul foarte spectaculos. Am vrut cheesecake cu lamaie, dar mi-am amintit ca Boo zisese ca nu-i mare branza (haha), asa ca am comandat Strawberry surprise. Mai bine luam cheesecake. Combinata de capsune cu sampanie si cu spumita aia de de-asupra nu m-a fericit prea tare, but that’s just me. Mama si-a luat casata siciliana cu kiwi si asta a fost mai bunuta asa, dar nu sa cadem pe spate.

Una peste alta: loc dragut, serviciu impecabil, local de moda veche, linistea piatetei Uruguay, mancarea in regula, decenta – bun. Preturile – nu asa de bun. O nota piperata, cu tot cu reducerea la bauturile non-alcoolice, aplicabila intre nush ce ora si nushce ora. Noi am fost dupa-amiaza, dar e de venit la pranz, cand reducerea de 30% se aplica la mancare.

Le dau 4 pisicute celor de La Gigi, mainly pentru respectul aratat clientului si mai putin pentru mancare.

Am primit de ziua mea o carte foarte draguta despre Provence. Cu toate minunatiile, de la campuri de lavanda la descrierea in detaliu a diferitelor varietati de crab, dar si a modalitatii de a confia pere intregi. Cum nu aveam aseara neaparat dispozitia sa confiez, m-am apucat sa fac the next best thing – niste somon din congelator. Ca pretext pentru aioli, sos traditional despre care am citit in minunata carte si care nu-i de fapt decat o maioneza scurta, cu usturoi.

Somonul l-am perpelit in tigaia cu unt, impreuna cu niste sare de mare, piper rosu, oleaca de peperoncino si cateva frunze de busuioc de la ghiveci (m-a apucat damblaua cu astea, jur, dimineata mananc paine cu un si cu frunze intregi). Pentru aioli e nevoie de un galbenus de ou, 1-2 catei mari de usturoi, o lingurita de mustar de Dijon si niste ulei de masline. Nu se freaca mult, ca maioneza, ci doar cat sa se coaguleze in forma de sos. Ca garnitura am aburit niste broccoli, care nu aduce nimic in plus la masa asta decat portia zilnica de sanatate. Si pe care broccoli il salveaza major sosul aioli, in care am balacit cu generozitate fiecare floreta. Bun, gata in under 15 minutes, no fuss meal the way I like it. Enjoy!:D

detalii despre cum functioneaza micul nostru joc caritabil gasiti aici. come on people, it’s a good day for raising money:)) multumesc ca ma ajutati sa promovez aceasta initiativa. in cateva minute revin cu mancarea care m-a consacrat. lovely day to all >^..^<

Si a fost ziua mea de nastere. Zi preferata, dintre toate zilele de peste an, pe acelasi loc cu Craciunul si cu aniversarea noastra de x ani de la casatorie (numaratoarea incepe anul asta:).

Ei, si mi-am adus aminte cum, acum cativa ani, de ziua mea, am primit in dar cel mai pretios lucru material: o geanta Furla bej, cu trei buzunare mari si un buzunaras exterior, cu fermoare metalice (criteriu absolut obligatoriu in alegerea unei genti, pentru ca urasc fermoarele de plastic), o geanta dintr-o piele atat de fina, texturata ca o sampanie si intoarsa-moale pe interiorul buzunarului.

N-am purtat-o niciodata, pentru ca mi s-a parut asa, un soi de obiect de cult, menit sa fie admirat de pe raftul sau special din dulapul meu si doar ocazional scos de-acolo pentru o mangaiere si o plimbare prin casa (poate va mai amintiti de doamna cu butucul din Twin Peaks, asa si eu cu geanta). Mi-am tot zis ca o sa vina o zi cand asa un lucru minunat o sa fie pus la folos, o zi in care, imi imaginam eu, o sa populez geanta-muzeu cu cariocile mele Muji, cu Moleskine de trei marimi diferite, cu iPod roz si alte cateva gadgeturi, cu port-card-ul meu cu pisici, de la Clara… cu cate si mai cate.

Acea zi n-a venit niciodata, insa azi stiu ca trebuie sa ma despart de geanta mea Furla bej, fina si speciala ca o creme brulee, ca sa facem o fapta buna pentru cineva drag. Am avut de dimineata o discutie cu ea, i-am zis: “Mai Furli-Burli mai, n-ai vrea si tu sa mai iesi din casa? Ti-o fi ajuns si tie sa fii de atata amar de vreme prizoniera adoratiei mele bolnave. Ce zici, facem asa?” Si ma rog, nu mi-a raspuns, dar s-a unduit asa din pliurile grasute, ceea ce, pentru ochiul meu cunoscator (ca deja avem o relatie speciala), a parut un oftat.

Ce sa ne mai lungim, azi scot la licitatie geanta mea Furla absolut superba, careia pozele de mai sus nu-i fac neaparat cinste, ea fiind mult mai frumoasa in realitate. O sa facem asa: licitatia este pentru Alex, despre care v-am povestit aici si despre care aflati mai multe aici si aici. Alex are nevoie de o tricicleta speciala care costa vreo 3000 de euro si pentru care, pana azi, s-au strans doar 3426 de lei.

Va fi o licitatie pe dos. Incepem de la un pret mare – exact 3426 de lei, si pentru fiecare banut care se strange incepand de-acum in contul lui Alex, eu scad pretul gentii cu o suma identica. Puteti astepta ca pretul sa mai scada, sau o puteti cumpara at any given time. In fiecare zi voi posta aici un comment cu pretul actualizat si, anyway, puteti vedea si voi in widgetul de pe site-ul asta cati bani s-au mai strans.

Castigatorul licitatiei-pe-dos, cel care isi exprima dorinta de a cumpara geanta mea cea frumoasa printr-un comment postat aici (avand grija sa-mi lase o adresa de mail valabila ca sa-l pot contacta), va face o donatie in contul lui Alex, Alex imi va trimite confirmarea de plata si eu o voi impacheta atunci pe Furli-Burli si o voi trimite noului ei proprietar.

The way I see it, daca as fi eu de partea cealalta si mi-as dori acest obiect de pret, mi-as convinge toti prietenii sa doneze o suma oricat de mica in contul lui Alex, asa incat eu sa pot cumpara geanta la un pret cat mai mic:)

Sper sa nu va incrunte aceasta initiativa, n-am mai facut niciodata ceva similar si stiu ca unii din voi s-ar putea simti inselati in asteptarile voastre de la ceea ce se vrea un “all-peachy” blog despre mancare, dar lucrurile nu-s intotdeauna asa simple si, stiti cum se zice, “when life gives you lemons, make lemonade”. Asa si eu, mi-am rascolit creierii si mi-am dat seama ca oricat as dona eu personal pentru tricicleta medicala a lui Alex, nu e nearly enough. Si this is where I need you. Si sper sa mearga. Si stiu ca e criza si who le fouf are nevoie de o geanta Furla foarte scumpa pe praful asta, dar mai stiu ca e plina lumea de oameni cu suflet si ca nu se poate sa nu va conving sa donati, macar putin.

Iertare pentru postul cel lung si le multumesc foarte tare tuturor celor care se vor hotari sa intre in joc.

xoxo

 PS: Geanta a costat la origini in jur de 2000 de lei.

“Imi amintesc cum era acum 31 de ani, eram tineri si ne iubeam si abia asteptam sa vina pe lume acea mica fiinta. Acea mica fiinta care avea sa ne umple inimile de bucurie.”

Asa-mi scria mama pe messenger azi dimineata, si eu citeam si plangeam asa, cu duiosie si dragoste si recunostinta pentru viata minunata pe care mi-a dat-o. Cu dor imens de tata (e prima aniversare fara el), cu amintiri care mi se amesteca de zor in suflet, doar ca sa-mi iasa pe ochi. Cu incredere in 31 si cu incredere in mine. Si cu constiinta existentei mele binecuvantate.

Intr-o alta viata trebuie ca am fost un erou national sau un calugar plin de virtute sau poate am salvat de la pieire multe fiinte vii, ca doar asa se explica iubirea multa care ma inconjoara zi de zi in viata asta.

Multumesc.

Cateodata mi-e extrem de pofta de oua. Cand face mama oua umplute, sunt in stare sa rad 20 de jumatati in doua zile. Azi era o zi de-asta, asa ca, in ciuda protestelor lui Pufix ca-i dau colesterol pe paine, am facut crema de oua la micul dejun.

Adica oua fierte cu galbenus tare, robotizate cu niste unt, o lingurita de mustar, niscaiva sare si mult piper proaspat.

Pe tartine de paine neagra (au la Mega Image niste baghete absolut geniale, cu susan si seminte multe). Alaturi, o salata rapida de rosii cu busuioc de la ghiveci (tot la Mega Image – 3 lei ditai vrejul). The only downside: dupa atata crema de oua mi s-a facut pofta de somn. Bine ca-i sambata si mai e mult pana luni. Si luni e ziua mea, deci oricum nu se pune. Ah, v-am spus ca luni e ziua mea?:))