to the marriott by the chariot on y vas param pam pam. tâgâdâm tâgâdâm, aaand we’re back to pumpkin state

“Auzi ba Mazi, stii ce-ar fi really cool? O petrecere in pijamale la un hotel fensi shmensi!”, zise Cenusareasa, inspectandu-si norocul ca o ghicitoare in cana de cafea. Sigur, nu asa incepe o poveste, cel putin, nu una din cartile alea mari, cu carton lucios si ilustratii colorate, cu fete care se duc la bal si rup talpi de pantofi valsand pana-n zori, dupa care se casatoresc cu printi sau raman acre si singure, dupa frumusetea sufletului. Adica, wtf, ce atata feriteil, as fi inclinat sa zic, daca nu as fi petrecut o noapte intreaga la Marriott, si daca n-as fi impartit patul alb, pernos cu niste fetele mele bloggeritele, alea de ne place mancarea. Viata este buna cu noi, iar basmul nostru contemporan de vineri seara bate la fund toti fratii Grimm. Asa deci. Se facea ca…

        

… ne ducem Mazi, Monica, Elena, Anca si yours truly sa ne lafaim o seara la Marriott, as in “live the life of the rich and famous”.  Chestie care la inceput imi vine la fel de bine precum o pereche de pantofi stramti, dar cu care cred ca m-as putea obisnui cu putin exercitiu. Pana la urma, pantofii stramti fac piciorul sa para mai mic. Si lui nenea asta de-mi deschide portiera prafuita beyond recognition nu-i pasa ca am un ochi dus la ciorap si ca in papornitza mea oh so fusion zac amestecate un aparat dslr, o pijama noua si o pompa de san. Bon.

Seara incepe la Cucina, restaurant cu specific italienesc, foarte cozy pentru o mancatorie de hotel. Avem cea mai buna masa, la “etaj”, un soi de loja daca am fi la teatru. Caci daca e bal, bal sa fie, iar daca e Mazi, sa curga rauri de prosecco. Iar la mine sa vina cosul de paine in forma de cornet, de dimensiunea unui pitic gras, de gradina. Cu unt. Repede sa ne incalzim. Sa sporovaim ca un stol de vrabii, spre posibil groaza PR-ului de la Marriott. Nu, nu mai facem fly on the wall ca aici, what happens la Marriott stays la Marriott. (Dupa cum, trei femei cu pantalonii de pijama in fund, promenand pe holurile luxoase ale hotelului la gen trei dimineata, nu eram noi, nu nu nu.)

Face gazda noastra o selectie de antipasti: rosii uscate, anghinare, grisine cu sunca, bruschete, mozzarelle si branze de tot soiul, plus niste muraturi fabuloase, cum nu ma asteptam sa gasesc la un restaurant italienesc. Ni se face refill la parmezan de parca ar fi apa de la robinet, uite-asa. Vin si meniurile. Greu nenica. Eu ma hotarasc la un calcan la gratar, cu sote de spanac si doi creveti jumbo on the side.

Se pun pe masa si paste proaspete cu fructe de mare, vita de Noua Zeelanda, risotto cu je ne sais quoi.

Dar de departe cea mai interesanta chestie de mancat la Cucina este supa gigantica de toate cele ale marii. Supa asta costa 65 de lei, vine intr-un bol mare si hraneste lejer trei guri flamande. E buna si satioasa, cu o baza impecabila de bulion de peste aromat si imbelsugata cu scoici, creveti, caracatita si alte fructe de mare neidentificate. S-ar putea numi supa “mai vreau”, pentru ca precis o sa.

Cu greu dovedim tot ce geme-n farfurie, si asta doar pentru ca Mazi nu-si comanda nimic si ne ciuguleste pe noi. Evidement, pastram niste loc pentru desert: bread pudding cu stafide, piemonteza cu nuci si caramel (my personal favorite), si un cheesecake de dimensiunea unui tort de botez, de import de la steakhouse si tres americaine.

In urma noastra – resturi, ramasitele zilei.

Ne luam sarsanalele si ne retragem in vastele apartamente. Ma framanta diverse. Suntem oare in acel punct al relatiei noastre in care sa ne reveal complet una fata de cealalta? Ma vor iubi la fel de mult dimineata? Si, more importantly, oare Mazi sforaie? Talpile mi se afunda in mocheta grasa de pe hol, inima imi bate mai tare, incerc sa-mi imaginez in cap cum alunec down the rabbit hole intr-o tara minunilor hoteliere. Ei da. Am ajuns. Apartamentule Ambassador, bine te-am gasit. Vrei sa fii casa mea? Vrei sa ma lasi sa-ti ravasesc pernele imaculate? Vrei sa-mi dai tu mie cosmeticalele tale custom de la baie, sa mi le torn in cap, gâl gâl? Vrei sa-ti port halatul plusat din cui fara sa-mi pese ca, posibil, fundul stafida al unui amant batran l-a pangarit in prealabil? Vrei sa-ti smulg pasional plasticul de pe papucii de unica folsinta? Vrei sa-ti beau minibarul si sa-ti indrept tacticoasa tabloul din perete dupa ce m-am pilit lejer si il gasesc stramb? Vrei sa-ti abuzez pixurile inscriptionate JW? Vrei sa ma tavalesc ghebos pe covorul tau impecabil? Vrei sa-ti cant Bon Jovi? Vrei sa ne casatorim?

Ferventul meu discurs mental se intrerupe brusc cand poc cu sticla de spumos, Mazi, doamne iarta-ma! Si cu Aperol. Si cu lumanarici parfumate bio, aduse de Monica de la Rangali. Este ora unu. Eiem. Ne tragem in poza cu declansatorul automat. Ne lipsesc jumatati de cap, dar who cares.

      

Despre ce vorbesc niste gagici la o petrecere in pijamale? Regret, nu pot sa va zic. Adica as putea, but then I’d have to kill you. You figure it out! Eu mai stau putin aici, pe jos, cu ochii in tavanul inalt, aspirational, sugand dintr-un Pepsi de 20 de lei doza, Pepsi-cel-de-aur. Imi imaginez cum ar fi sa locuiesc in hotelul asta. Sa ma cocot pe tocuri in fiecare seara ca sa cinez in stil, sa comand un cheeseburger sub clopot de argint, noaptea pe la 3, sa ma trezeasca la 6 telefonul fix, din el, o voce mieroasa sa-mi ureze buna dimineata intr-o alta limba (goedemorgenhyvää huomentabuongiorno). Sa ma culc de dupa-amiaza sub pilota grea, cu ochelari de satin negru la ochi si dopuri in urechi. Sa fac douasutepatrujdeture de bazin. Sa ma asez in fund pe jos intre valize Vuitton. Sa traga Mishul cu limuzina in fata, sa ma duca la opera, eu sa port o rochie rosie si manusi albe pana la cot. Si-apoi sa curga peste mine genericul, iar eu sa ma ridic de pe scaun usor intepenita, aplaudand frenetic. Bravooo! Bravooo! Bis!

http://www.marriott.com/hotels/travel/buhro-jw-marriott-bucharest-grand-hotel/

Ciupiti-ma.

tags: , , , 18 comments »

18 Responses to “to the marriott by the chariot on y vas param pam pam. tâgâdâm tâgâdâm, aaand we’re back to pumpkin state”

  1. boo

    ooooo <3<3<3

    vreau si eu robinete de parmezan, rauri de sampanie si cheesecake'ul ala cu side dish de piemonteza.

    si sa dorm pe sapte saltele fara bob de mazare 😀

    and i'll bring louis into this marriage :)))

  2. mona

    GENIAL!

  3. Edith

    ce fain a fooost! bravo fetele! 🙂

  4. Mishu

    Nu ma fandosesc cand vine vorba de poligamie, afteral am deja o nevasta 100% si una 3%, dar cand vine vorba de casatorie cu un apartament, fie el si de la Marriott, I put my foot down. Sorry honey, potentialul tau sotz, Apartamentul Ambasador, nu ar incapea in casa 🙁

  5. emili

    ah, ce frumoooos 🙂 imi imaginam deja cum e cu fairytale-ul asta 🙂

  6. Antonina

    Am incercat sa ‘traiesc’ fiecare cuvintel 😉 Chiar ca feriteil ;))

  7. anca

    ’twas lovely iar povestea ta si mai si! Ce bine mi-a facut sa citesc asta azi! <3

  8. Pampushka

    8-> …

    Visez si eu la o tarasenie ca asta cu fetele mele… De fapt, de cand am nascut, visez la orice care m-ar scoate din casa si nu din minti 😀

    Bine totusi ca pot sa ma uit peste gard si sa vad ce frumos petrec altii!

    Macar atata DECAT…

  9. Foca

    Hahaha!!! Am fost acolo in exact acelasi timp!!!! Fix vineri!
    Si azi aveam de gand sa fac un mini-review pe blog, FIX despre asta (dar, evient, am fost ocupata cu mancatul unui Chinese Food de la Templul Soarelui si al unui cremsnit de Sf. Mihai si Gavriil, la birou – sitati cine a inventat cremsnitul? Cica croatii! Am fost eu acolo in Octombrie si asa se laudau)!
    Insa eu la Cucina nu mai merg de mult. Macarea este overpriced (ca peste tot in Marriott) dar mai ales este dezamagitoare to say the least.
    De cand am descoperit JW Steakhouse… nici nu se mai pune problema sa mananc vreo imbucatura de ceva din alta parte in cladirea Marriott!!! Desi nici sparanghelul la gratar nu a fost chiar perfect… insa everything else was! Iar cheesecake-ul din imagine, pe care l-as recunoaste dintr-o mie, este dementialo-mirobolanto-afrodisiaco-genialissim! Nu stiu cand va veni ziua in care sa reusim sa-l si mancam pe tot. Vineri chiar l-am cerut la pachet, pentru imi venea sa plang langa el, dar de bagat in mine nu mai incapea nici frunza aia de menta macar!

  10. cookie

    du-te la cucina pentru supa de fructe de mare, eu asa zic:D

  11. cookie

    @pampushka: cat are ur iepu’? si more importantly, de ce nu iesi?

  12. Alex

    bai ce mai “poveste”…bravo…
    bani de Cucina eu n-am , ca la mine trebuie inclus si drumul la Buc…dar o zama de fructe de mare si un chef in pijamale cu baietii tot fac…
    sa va fie de bine !!!!

  13. Pampushka

    Pai… Iepu a mea, denumita si Tzuptze (plus alte doo mii de feluri de alinturi 😀 ) are o luna si o saptamana. De iesit nici nu se pune problema, deoarece si ptr ca me alone in za house avec elle, me and my husband alone in za Barcelona… Ba mai mult, ca nu era de-ajuns, colicile au inceput sa fie un fel de iad plin de satane & stuff si uite-asa nu dormim like doloc si suntem cu toNtii loviti rau in aripa siiii… cam asa.
    Imi pare tare rau ca te-au speriat fetisoarele alea de-ti ziceau ca “aolo, care lasa copilu’ sa planga, care il dreseaza, care ii face, care ii drege”. Sincer, as fi avut nevoie uite chiar acum sa vorbesc cu niste fiinte la fel de neajutorate ca si mine sau la fel de nepricepute ca si mine, ca vad ca treaba cu cresterea copchiilor e pe baza de teste si capcane, ca la matematica…
    Dar inchei aici, ca urla The Monster…

  14. Laura

    hodoronc tronc
    de ce vin toata ziua aici ? nu m-a intrebat nimeni , da’ asa mi-a venit cu drag sa zic:
    1.am absolvit Sava
    2.am mancat multa unsoare pe paine cu mare placere ( sare , boia ceapa)
    3.iubesc ceafa de porc
    4.mi-am lasat fata 45 minute sa planga cand era bebelus, normal ( si nu s-a intamplat nimic rau , este o tanara de 23 de ani , zice lumea , bine pornita in viata
    5.sunt semn de apa
    6.pe al doilea copil al meu ”cel mic”( 15 ani /180cm) l-am alintat , in mod special Lepu, tot de la Iepuras , pe langa muuuulte alte alintaturi ( fiica mea era Vitush ) si acu ‘ , iar ma intreb , de ce oare tot vin in casuta ta ?

  15. zana eficientei

    haha, finalul m-a topit. 🙂

  16. CrisD

    Ei, da! distractie de fete mari, ce sa mai vorbim! acuma insa trebuie sa-i intorci si lui Mishu favoru’ si sa faci si cu el o petrecere in pijamale…sau fara :D.
    Da, tot la Marriot cu valuri de sampanie/prosseco. Nu, fara fete! :)))

  17. alison

    ce frumos si ce final plin de onirism!:)acum ma tot scobesc in creieri cum sa ma mobilizez sa fac si eu o supa de aia cu fructe de mare si astfel sa fentez oniricul cu ceva real!:)

  18. Zazuza

    Alison, ce comentariu in ton cu atmosfera 😉


leave a reply



Back to top