Nu mai pot: sa fierb un ou, sa fripturesc o friptura, sa-mi suport jeleurile si respectiv sa ma uit la poze cu mine de cand eram bucata, sa ma impart intre viata, viata si viata, in general nu prea mai pot nimic. Sunt un telefon bulit, care tre sa stea mereu in priza. Ajung seara acasa, stoarsa precum rufele la centrifuga. Petrec niste timp, nu destul, nu mereu, cu Bubuletz – Cubuletz – Varul It – Iepu – Purcifer. Culcam aratarea, dupa care husband ia televizorul in brate si se iubeste cu el – mai mai, [insert nume de moderator talk show politic aici], iar eu mananc mere mici, verzi si nespalate si ma uit la Mad Men. Unde toti fumeaza tottimputottimpu, si unde nu exista femeie maritata care sa nu fie inselata in mod bestial si repetat de sotul ei, dar nici femeie nemaritata care sa nu fie putin curva. Asa. Deci da, oameni buni, asta fac eu. Nimic interesant. Nimic permanent. Stau cu starea asta scarboasa, stau cu ea si pe ea, pe principiul sanatos ca daca insist sa nu fac nimic, o sa treaca.

Despre ce mancam, aflati ca nu mare lucru. Noroc ca am un steamer nou – acesta. Cumparat duminica, dupa trei luni de research, si cu care am, deocamdata, o genuina infatuare. Care, fireste, ma astept sa treaca, mutantul aburitor (ca e mare, nene, mare rau!) avand, estimez, soarta altor atatea si-atatea aparate electrocasnice de mari dimensiuni, pe care le-am cumparat ca sa le folosesc pe post de suport de praf-trei-degetele-ca-spumele-la-bere.

Pana una alta, ma face fericita, iar asta putin nu este. S-o punem de un review, deci. Se facea ca toate aburitoarele pe care le-am mai avut eu (respectiv unul, si ala preistoric), se compuneau din niste site cu gauri dintr-un plastic usor mizerabilizabil, care se potriveau asa, una peste alta, necesitand eu maxima dibacie ca sa le pun pe pozitie. Asta nu mi-a placut niciodata. Dupa cum nu mi-a placut nici ca, daca voiam sa fac peste jos si fructe la etaj, se contaminau fructele cu putoarea pestelui. Neajuns rezolvat prin folosirea unui singur etaj si gatitul pe rand al diverselor alimente. Mult timp, niste nervi. Ei. Cand si-a dat vechea scula obstescul sfarsit (o gaseam intr-o balta dupa fiecare utilizare, cred ca se crapase ceva pe la demisol), am zis ca nu mai poate fi amanata investitia intr-un steamer nou. Devenise din moft (ca flirtam, cum v-am zis, de cateva luni cu un model mai nou de Tefal, tot asa, compact) o necesitate. Asa ca m-am dus sa iau compactul. Si pe urma l-am vazut pe acest steamer obez, cu o forma nemaintalnita, pe care initial, in research-ul meu, nu dadusem doua parale, parandu-mi-se mult prea urias si greoi. Cand am pus mana pe el, am stiu ca imi trebuie. Ce imi place la dansul:

• Are doua cuve independente din inox (nu plastic). In  care poti gati multe si neamestecate.
• Are o tava cu indent, la care gaurile sunt doar pe margini si in care poti face mancare cu sos (awesome pentru peste si fripturi)
• E foarte versatil. Poti sa-i scoti toate tavile si cuvele, ramanand un singur vas mare, in care poti face, de exemplu, porumb fiert. Poti sa folosesti o cuva de inox sau pe amandoua. Poti sa folosesti tava adanca peste cuvele de inox, poti s-o folosesti doar pe aceea sau poti sa nu o folosesti deloc.
• Are 2000 W (raposatul cred ca avea 200)

Am gatit la el asa: intr-o zi – supa crema de ardei rosu si un peste cu sos de vin si capere. Intr-o alta zi o tura de porumb (au incaput cinci stiuleti maricei), si-apoi trei feluri de mancare – intr-o ulcica – pere si nectarine pentru piure de iepure, in alta – cartofi pentru o salata, iar deasupra, in tava, o mancare de vinete cu rosii, ceapa, usturoi, ardei kapia si sos de rosii – pentru toata familia.

Ideea cu supa crema de ardei, servita rece, a plecat de la Madalin. Trebuiau sa fie ardei galbeni copti. Dar mi-era sila si lene sa coc ardeii, asa ca i-am aburit cca 35 de minute, pana cand s-au inmuiat si au fost usor de depielitat. Apoi i-am racit la gheata, i-am blenduit cu niste zeama-lor si i-am amestecat cu putin ulei de masline si niste iaurt gras. Sare, piper, et voila! De-lish!

V-as mai povesti oleaca despre porumbul “fiert” la steamer, care seamana mai mult la gust cu cel copt, nefiind gatit in supa dansului. A iesit foarte dulce, usor crunchy, si-a mers perfect cu sare si unt peste.

V-as zice si de salata mea de cartofi cu resturi de pui la vas roman. Iertati casoleta de plastic, salata a fost “pachetel” ieri.

Cartofii taiati felii au fost aburiti bine. Mi se pare esentiala manevra cu aburitul pentru cand vrei cartofi care sa se pastreze integri in salata, nu zborshiti piure-style. Asa. De calzi i-am luat si i-am amestecat cu niscaiva resturi de pui la cuptor, masline kalamata, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, si-un sos de mustar cu maioneza si smantana dulce. Sare, piper, alea alea. Foarte bun!

Mancarea de vinete cu rosii a fost si ea buna, mai ales dupa ce i-am pus in cap niste mozzarella si niste busuioc proaspat. Am luat vinete albe. Bune, dar pot sa traiesc si cu alea mov, care costa de patru ori mai putin.

Bai, eu atat am avut sa va arat, despre mine si noul meu prieten (12 rate prin Card Avantaj la Media Galaxy:p). Ma intorc la oile mele apatice si va doresc nicio panica! Atata timp cat exista vara, pepene si branza, nu moare nimeni de foame. Aloha!

N-am mai folosit steamer-ul de o mie de ani. A fost clasificat cam de multisor drept “useless” si azvarlit in cimitirul aparatelor domestice care ocupa prea mult loc pentru binele lor. Ei si ieri, pentru ca aveam niste peste la congelator si nu aveam chef sa “parfumez” toata casa, dupa cum nici sa-l raschetez de pe fundul unei tavi (ceea ce se intampla frecvent cu pestele slab congelat, cu atat mai mult, m-am gandit eu, cand esti cu un ochi la slanina si cu unul la bebe-mic-going-through-severe-‘attention-whore’-phase), mi-am adus aminte de parasitu’ si  l-am pus in functiune, asa, for old times sake si pentru ca Laura mi-a cerut pe facebook o reteta cu peste. N-am avut ce pesti a enumerat ea acolo, asa ca am prestat cu ce s-a putut si nicium nu am pretentia ca asta s-ar califica drept “reteta”. Dar e o mancare usoara, sanatoasa si nu fada, ca… well… o sa vedeti… nu ma lasa pe mine inima sa gatesc fix de regim.

Pai la etajul unu al steamer-ului am pus pestele – un pachet intreg de cod congelat. La etajul doi am pus niste fasole verde congelata si un morcov taiat in patru. Asa si nu invers pentru ca am eu un fix, sa nu curga zeama de peste peste legume. Le-am lasat 40 de minute. Am  scos pestele si l-am asezat frumusel intr-un vas de yena. Pe urma am pregatit un sos de unt (v-am zis eu ca o spurc la final). Topit lejer intr-o craticioara, stors peste el o lamaie, sarat, piperat si garnisit cu capere si patrunjel verde. Turnat peste peste si dat la cuptor numai putin, la gratinat.

Din fasolea verde racita am facut o salata. Cu ulei de masline, otet, sare, piper,  patrunjel verde si ceva rosii cherry. In mod normal as fi pus si usturoi in ea, dar cum cica n-am voie, l-am lasat deoparte, pentru aia mai fericiti care nu constituie o sursa de hrana pentru o anume Iepu’. Tot pe post de garnitura am fiert niste cartofi taiati in doua si mozoliti cu unt la greu.

Si nici nu ma asezasem bine la masa, ca a pornit alarma si-a trebuit sa dam fuga urgent si sa ridicam urlatoarea din patutz. Jur ca are radar, cum ma simte ca as gusta si eu ceva, cum incepe concertul. Asa ca mama a mancat cu ea in brate si eu am inghitit cam cu noduri asa. Astept ziua cand o sa fiu suficient de blazata incat scancetele lui Iepu’ sa nu ma mai faca sa ma simt de parca am inghitit o duzina de arici cu tepii sculati. Pofta buna la peste!