M-am prins de cand i-am descoperit blogul ca femeia asta – o doamna pe bune dupa cum aveam sa descopar intr-o zi, si nu a bitch, asa cum se autoproclama – e really special. Habar nu aveam insa ca intalnirea noastra virtuala avea sa fie asa, cumva, providentiala si life-changing. Pana in ziua cand am primit de la ea un mail, care se intitula “hai sa-ti spun ceva, pisicareaso!”. Pe urma m-a sunat. Si am vorbit. Si m-a cucerit groaznic (and I’m not one to fall in love asa cu una cu doua). Avea asa o energie valvoi si eu rezonam asa de bine cu tot ce-mi spunea, ca parea toata povestea un fel de early Christmas present for me. After all, eu, sa scriu un capitol intr-o carte despre pisici?! Get outta here!
Cred ca mi-am scris capitolul pe nerasuflate, poate si pentru ca era in the making de ceva vreme, ca parte din ce speram eu sa devina some day my own book. I l-am trimis si am tors de placere narcisistica atunci cand mi l-a incununat cu laude. Asta era prin iunie.
Si iata ca vine si ziua cand visul Danei, inimoasa mea prietena virtuala, inegalabila in spirit si asa de frumoasa in dragostea ei de fiinte vii, are sa se concretizeze intr-o carte, de lansat pe 4 octombrie, de ziua internationala a protectiei animalelor. Iubirrre este o carte cu guest writers, care au comun – poate va asteptati sa zic ceva gen “iubirea netarmurita”, “devotiunea suprema”, dar nu – comportamentul firesc fata de animalele de companie, tratamentul empatic si respectuos al celorlalte fiinte. Semneaza capitole din carte Monica Davidescu, Horia Brenciu, Melania Medeleanu, Marius Vintila, Iulian Vrabete, Dan Silviu Boerescu, Gabriel Cotabita, Razvan Simion, Raluca Moianu, Irina Margareta Nistor, Adi Hadean si yours truly, plus cate si mai cate persoane mai mult sau mai putin famous, care stiu despre animalute si au ceva de zis, cu umor si tandrete.
Banutii de pe cartea asta se vor duce catre asociatia GIA (btw, daca nu vi i-ati facut pe cei de la GIA prieteni pe Facebook, you should:D). Asa ca odata ce iese cartea in librarii, o sa va rog pe toti din sufletul meu de pisicareasa sa promovati cartea prin mijloacele pe care le aveti la dispozitie (bloguri, fb, twitter…), ca sa se stranga bani frumosi pentru toate vietatile de care se ocupa cu Dumnezeu stie ce resurse oamenii inimosi de la GIA.
In incheiere, va las cu concluzia celor scrise de mine in luna iunie, ca sa vedeti ce de mai premonita am fost:
Nici eu, nici sotul meu, nu vorbim pe limba Puffettei si-a lui Pufix. Ca in poveste, pesemne ca am uitat-o. Dar stim ca intr-o zi va veni pe lume copilul nostru si toate povestile minunate ale copilariei se vor toarce complice intre cei trei. Si mai stim ca o sa-l crestem de mic in spiritul dragului de toate fiintele vii si al recunostintei de a imparti cu ele un camin.
