“A fost odată o fată care nu fusese niciodată în Spania. Și ea s-a costumat în tutu roșu și s-a dus să se măscărească în parcare la Lidl sâmbătă pe la prânz. Și toată lumea se uita la ea. Și avea un cârnat din care mușca pofticios. Și pe urmă s-a dus acasă să scrie. Și pe urmă au chemat-o la o petrecere. Și acolo era Violeta. Și era o masa mare, plină cu mâncare. Delicioooos! Sfârșit.”

Cam așa ar suna povestea dacă ar fi una din poveștile alea pe care ni le zice Iepu la culcare (că da, mai nou ne zice ea noua povești, cool, nu :-)?). Mă rog, ideea eeste că după ce am lansat către voi săptămâna trecută invitația Lidl (șiți, aia în care voi ziceați ce bunătăți spaniole and such vă cheamă, iar eu alegeam pe cineva care să mă însoțească la eventul intitulat de mine în capul meu Joi Boy Oh Boy), am luat-o de o aripă pe cititoarea Violeta, fată de super comitet, și amândouă ne-am prezentat joi dimineață pe Strada Negustori Nr. 26 (dați voi un search pe Google dacă vreți să aflați care casă – cea mai dragă casă, cu ce grădină – cea mai mișto grădină, sub gutui – cel mai sfătos gutui, se întâmplă la numărul ăsta). Ce urma să se petreacă aici, nu ne era nici nouă foarte clar. Știam că vom purta roșu, că vom degusta bunătăți din Săptămâna iberică a lui Lidl și că ne  vom trage în poze frumoase, în timp ce dădeam pe gât shot-uri mâncam porcește aveam o conversație foarte inteligentă.

Bun. La fața locului, zarvă mare. Niște băieți bloggeri, numai voie bună, lăsaseră deja posterității mărturie imaginea lor în costume cu iz de paso doble așa. Urmam noi, fetele. Care, pe principiul from rags to riches, ne-am dat de trei ori peste cap și din niște fete în blugi rupți și adidași, cu sangre nu îndeajuns de afectat de două espresso back to back, ne-am transformat pe loc în niște mujeres caliente și cam înțolite, fără nicio altă treabă decât distracția, că na, așa cică o ard ăia în Spania 🙂 Violeta, mai curajoasă decât mine, s-a înfipt într-un outfit mucho spectaculos. Eu m-am înfipt în niște chorizo, preferând o rochie mai conservatoare, deși roșie. În apărarea mea, îmi scosesem din dulap platformele mele de ocazie, cumpărate de la reduceri cu fabuloasa sumă de 100 de lei (gotta love my big feet câteodată, ce să zic :-)).

După ce fotograful a imortalizat femeile din noi cu strigătura bine cunoscută “colorata mâine-i gata!” (some things never change), ne-am mutat noi frumușel pe terasă, unde ne-am imortalizat singure cu câte un shot de tequila, deoarece am confundat Spania cu Mexic. O eroare mică transcontinentală, pentru care ne cerem mii de scuze.

După aia am mâncat, practic. Degusteria asta insolentă de la Sol&Mar nu s-a lăsat fără urmări. Ca să fie clar, mâine, dis de dimineață, am de gând mă duc la Lidl (căci până acum nu am apucat, ocupată fiind să răsfoiesc ghidul de conversație în limba spaniolă), ca să mă aprovizionez negreșit cu paella, chorizo, brânză Manchego, creveți și un Desertul Diavolului – nuga spaniolă care este TO DIE FOR!

Nuș ce să mai zic pe subiect decât că a fost o zi mișto tare, că Violeta e cool și ne-am super distrat împreună și că de fiecare dată când unul din brandurile mele preferate face o activare simpatică, pe fun, umor și relaxare, mă felicit pentru alegerea făcută (poți să fii o echipă profesionistă și fără să te iei pe tine foarte, dar foarte în serios, two thumbs up, Golin & Lidl).

Până pe 3 mai găsiți în magazine lucrușoarele astea delicioase pe care le vedeți în poze, hurry up, să nu rămâneți fără. Săptămâna iberică rocks on, iar aici puteți viziona un nou episod din “telenovela” Lidl (true story :-)).

Hasta la vista, baby!

Of, bai… Pozele astea facute noaptea in bucatarie sunt spaima poftei de mancare. Si totusi nu pot sa nu va povestesc despre tocana cu chorizo pe care am facut-o intr-o seara saptamana asta in scop de pachet pentru a doua zi, si la care ma gandesc cu profund regret. Regretul ca n-am facut mai multa, adica. Revansa mi-am luat-o cu un pot au feu cat ratia lui Berila, din care am mancat trei zile, toti. Se pare ca zilele astea am o problema de dozaj. In cap, dupa cum si in farfurie.

Revenind la cele lumesti, aveam in frigider niste chorizo, ramas de la ceva board game night cu tapas. Ceva trebuia facut cu el, asa ca intr-o seara zic: ia hai, o tocana slinoasa sa execut, ca sa nu ziceti ca ma iau prea in serios. Ma pun de calesc doua copane de pui  intr-o lingura de ulei de cocos, dimpreuna cu feliile de chorizo si, mai apoi, o ceapa. Cu boia de calitate, cimbru, sare si piper. Un praz, un morcov si un pastarnac. Si-apoi mult ardei rosu. Acoperit totul cu apa, mocnit vreo 20 de minute.

Nu aveam in cap un sfarsit anume pentru tocana asta. Putea sa fie naut, cartof, sau god knows ce. In cele din urma, a fost sa fie cartof dulce. Plus unul normal, asa, la deruta. Am fiert tocana inca vreo 20-25′, pana cand s-a luat carnea de pe os. Inainte de generic, am adaugat o lingura de passata de rosii. Iar in farfurie, mult patrunjel verde, coz I have a fetish;)

Tocana asta e belea, va zic. O puteti face picanta sau dulce. Eu am facut-o dulce (cu praz, cu chorizo dulce, cu sweet potato, fara prea multe miresme), pentru ca eram asa, in the mood for comfort food. Dar nu vad de ce n-ar merge foarte bine si cu chorizo iute, harissa, naut… Presimt un sequel, in asteptarea caruia ma declar satisfacuta temporar si indexez la favorites aceasta nebunie.

Viata mea este si ea o tocana.

PS: Creati-va pe voi, chiar si de la zero.

Acum ceva vreme am facut un sos grozav de bun pentru un peste alb si l-am pus imediat pe lista de must do it again. Si cum incepusem aseara sa fac un wok intreg de spaghete aglio olio (my absolute favorite pasta ever), zic: ia sa fac si niste sos on the side, ca mai aveam niste leftover chorizo prin frigider.

Am taiat salamul in bucati maricele, la fel si ardeiul gras rosu si o ceapa potrivita, tot rosie. Intai am calit ardeiul si ceapa intr-o craticioara, cu putin ulei de masline, sare, piper si doua linguri de oregano uscat. Am adaugat bucatile de chorizo si le-am ametit in cratita cu legumele, pret de vreo doua minute. Apoi am turnat peste ele o ceasca de apa si am lasat asa sa fiarba inabusit pe foc mic inca vreo 7-8 minute. Pe urma am pus niste sos de rosii si niste busuioc si am mai fiert nitel. Ardeiul trebuie sa ramana cruncy, nu-l fierbeti pana se inmoaie de tot.

Well, odata sosul gata, am facut spaghete aglio olio the usual way, cu catei de usturoi taiati felii subtiri si caliti in tigaie cu ulei de masline, chilli si patrunjel. Scurs pastele fierte, pus peste usturoi, amestecat bine, aromatizat cu ierburi of your choice (sau nu). Si gata. O idee buna zic eu sa mai spice up the old aglio olio, pentru cei care se plictisesc de paste goale (umm, not me:)