doi pui la vas roman, doua kilograme de cartofi si un vailing de salata, plus o mare prajitura cu coacaze pudrata cu zahar nu au reusit sa ne dovedeasca. nu i s-a facut nimanui rau, si pentru ca “ori la bal, ori la spital”, mazette, care venise cu doua troleibuze si o sacosa de mere, a purces la a face cea mai tare placinta cu crusta.

foarte complicat! cu coca unsuroasa care trebuia racita 45 de minute, cu merele cubulete care necesitau uscarea pe prosoape de hartie… ma rog, the works!

zice mazi: ah sa punem mult zahar, ca data trecuta cand am facut a fost acra. zis si facut. torn eu o cana, toarna si mazi fara numar. se coace prajitura, mancam (again) si murim de dulce! dar so yummy! so so yummy! ca tot mazi zice peste o ora or so: sa mancam ceva sarat, ca sa mai bagam placinta dupa aia:))

ei si asa se termina povestea porceasca a acestui weekend, apoteotic, gretos, ingrijorator de fattening. de maine: regim! mai ales ca n-am gatit nimica for the week, asa ca voi experimenta gatitul zilnic in 20 de minute. cica niste tantici experte de la nush ce agentie nu cred ca e fezabil sa gatesti in 20 de minute. oh well, dare me!

la cornu, cat e curtea de lunga cresc tufisuri de coacaze. astea sunt cele mai acre dintre berries, bobite rosii cu vitamina C, foarte foarte colorate. doamna mama lui pufix face din ele gemuri si sirop si mai pune si la congelator. asa ca primim si noi from time to time si din prada pe weekendul asta am zis sa facem o prajitura.

motivati (nu) de orgia culinara ce tocmai avusese loc, ne-am apucat asadar sa bake & shake, desi desigur ne-ar fi placut mult mai tare sa doze off in the pretty afternoon sun.

a fost munca de echipa all the way. boo la separat oua, burcusu la mixat ingredientele din castron in lighean si apoi in tava, eu la cosmetizat cu coacaze, privit insistent prin geamul cuptorului si intepat cu furculita every 20 minutes or so.

a iesit spectaculos! for the finishing touch, i-am tras niste zahar pudra in cap.

si dupa ce-am mancat-o aproape pe toata (minus boo care a plecat inainte sa o scoatem din cuptor, thus missing all the fun), ne-am apucat de prajitura #2…

to be continued!

it all started with the chickens. si cu mazi care trebuia sa faca desertu si boo care facea salata si robert care n-a mai venit asa ca n-am mai avut cartofi frantuzesti. si cu niste coacaze despre care vorbim later, intr-un post despre sugary sugar rush.

anyways, ne-am strans pe la trei, boo, mazi, burcusu, desigur pufix si yours truly. era such a lovely afternoon, lumina batea asa frumos in bucatarie (cum o sa vedeti mai tarziu, in poza lui mazette cu cartofi aburinzi pe pervazul ferestrei). si ne-am apucat sa roast chicken la vasul roman, sa facem cartofi taranesti, cu ceapa si ciuperci, si o salata de primavara cu ridichi si ceapa verde, de la piata.

am pus masa, cu pretty lalele roz, si am mancat ca animalele:))

to be continued…

attention: you are about to enter a magical magical world!
viata la tara nu e pentru toata lumea, asa ca u might gain a pound or two just by looking at this!
anyways, fyi, asa arata un gratar la cornu / campina / prahova, la parintii lui Pufix aka the in-laws. cu pui, porc, mici, carnati si carnaciori si bratwurst, precum si fleica. cu piure. cu salata. cu tort crantz la sfarsit. cu supliment de baclava acasa pentru disperati.
enjoy, stiu e tulburator!

chicken cacciatore cu mamaliguta

puiul e marinat peste noapte intr-o zeama de vin rosu cu condimente (cimbru, rozmarin, chimen, foaie de dafin, usturoi, piper). se face apoi o tocana groasa, scazuta, din rosii carnoase si zeama in care s-a marinat carnea. secretul e sa fiarba la foc mocnit (in cazul meu, electric:)) timp de o ora si jumatate.

merge foarte bine cu felii de mamaliga rece.

nu stiu daca v-am povestit vreodata despre pasiunea mea ucigatoare pentru carbs, si nu orice fel de carbs, ci mai cu seama pastele si painea si orezul si cartoful, adica the starchy ones. ma uitam acuma la poza de mai devreme si ma gandeam: fata, cat orez mananci:)) si the truth is ca farfuria mea ideala nu e deloc asa cum zice bilic la the bible (si anume 1/4 carne, 1/4 starch si 1/2 legume), ci mai degraba 1/2 starch, 1/4 carne si 1/4 legume.

• cartofii in sine nu sunt evil, evil sunt cartofii prajiti sau toppingurile soioase in exces pe care le punem pe cartofii copti (like smantana, unt si cascaval). un cartof cam de marimea unui pumn este just what the doctor ordered, si nu contine cel mai adesea mai mult de 100 de calorii
• pastele de calitate, din grano duro, sunt foarte in regula. portia corecta e o ceasca de paste uscate. si e musai sa le mananci al dente, explicatia deosebit de stiintifica pentru asta e ca daca le terciuiesti, se absorb mai repede. si nu vrem asta nu nu nu:))
• orezul e bun pentru ca sunt foarte multi chinezi si daca orezul ar fi rau i guess ca ar fi fost mai putini. (aaa?)

acum ca v-am impartasit how i feel about pasta, sa va arat si like the freakiest present i ever got. sunt paste din italia si nu, nu le-am mancat inca:P

si anume sticky pork cu orez si legume proaspete

sticky porcul se obtine marinand pana ai uitat si, repsectiv, ti-ai adus aminte again, carnea slaba de porc (like muschi file) intr-un amestec de sos de soia, miere si coaja de portocala. se serveste cu ceva less flavory (cum ar fi orezul simplu la aburi) si cu niste legume proaspete. am sherat cu mazi pranzul asta si cred ca la sfarsit amandoua era oarescum de acord ca tot mai bune e porcul cu gust de porc. zic bine mazette?:))

… e ala pe care ti-l faci tu. cu fructe congelate (capsune, visine si zmeura) si iaurtul natural preferat. eu am pus si fulgi inegrali de ovaz (tin de foame si contin multe fibre)

cu ciuperci, brussels sprouts, bacon, ceapa verde si sos de mustar. senzationala!

so, am fost soma… um, invitata sa scriu postul de wrap-up pentru poll-ul de comfort food.

primul poll unde s-a castigat pe merit cu icecream&fries. there is NO comfort food in afara de asta. dar trebuie sa o faci cum trebuie. atat inghetata cat si cartofii trebuie sa fie de la mcdonalds. nu trebuie sa existe absolut nimic sanatos in comfort food. inghetata trebuie sa fie de caramel, cu muuuuult caramel [make puppy eyes la vanzatorul mcd, it always works]. cartofii trebuie sa fie fierbinti, cu multa grasime si sare [ma rog, pentru asta nu e nevoie de eforturi suplimentare ca oricum asa sunt]. se ia – cu mana, delicat – cartof cu cartof, se inmoaie cu simt de raspundere in inghetata & topping si se savureaza :)))) [ma distreaza teribil acest cuvant]. rezultatul este o combinatie divina si sinistru de nesanatoasa de sarat, dulce si gras. o sa te simti mai bine instant. exista viata dupa munca. mai ia un cartof. f*ck montignac, f*ck mihaela bilic, farfuria perfecta n-a avut niciodata acest efect. mmmmm caramel mmmmmmm frieeees. it’s a wonderful liiiiiiife. a se repeta de cate ori e necesar. atentie ca nu merge cu nici un alt brand de junkfood si nici cu homemade stuff, cred ca mcd baga happiness hormones in produsele lor :))

gata, acum ca ne-am lamurit cum se face putem sa trecem la urmatorul poll? 😀