“A fost odată o fată care nu fusese niciodată în Spania. Și ea s-a costumat în tutu roșu și s-a dus să se măscărească în parcare la Lidl sâmbătă pe la prânz. Și toată lumea se uita la ea. Și avea un cârnat din care mușca pofticios. Și pe urmă s-a dus acasă să scrie. Și pe urmă au chemat-o la o petrecere. Și acolo era Violeta. Și era o masa mare, plină cu mâncare. Delicioooos! Sfârșit.”

Cam așa ar suna povestea dacă ar fi una din poveștile alea pe care ni le zice Iepu la culcare (că da, mai nou ne zice ea noua povești, cool, nu :-)?). Mă rog, ideea eeste că după ce am lansat către voi săptămâna trecută invitația Lidl (șiți, aia în care voi ziceați ce bunătăți spaniole and such vă cheamă, iar eu alegeam pe cineva care să mă însoțească la eventul intitulat de mine în capul meu Joi Boy Oh Boy), am luat-o de o aripă pe cititoarea Violeta, fată de super comitet, și amândouă ne-am prezentat joi dimineață pe Strada Negustori Nr. 26 (dați voi un search pe Google dacă vreți să aflați care casă – cea mai dragă casă, cu ce grădină – cea mai mișto grădină, sub gutui – cel mai sfătos gutui, se întâmplă la numărul ăsta). Ce urma să se petreacă aici, nu ne era nici nouă foarte clar. Știam că vom purta roșu, că vom degusta bunătăți din Săptămâna iberică a lui Lidl și că ne  vom trage în poze frumoase, în timp ce dădeam pe gât shot-uri mâncam porcește aveam o conversație foarte inteligentă.

Bun. La fața locului, zarvă mare. Niște băieți bloggeri, numai voie bună, lăsaseră deja posterității mărturie imaginea lor în costume cu iz de paso doble așa. Urmam noi, fetele. Care, pe principiul from rags to riches, ne-am dat de trei ori peste cap și din niște fete în blugi rupți și adidași, cu sangre nu îndeajuns de afectat de două espresso back to back, ne-am transformat pe loc în niște mujeres caliente și cam înțolite, fără nicio altă treabă decât distracția, că na, așa cică o ard ăia în Spania 🙂 Violeta, mai curajoasă decât mine, s-a înfipt într-un outfit mucho spectaculos. Eu m-am înfipt în niște chorizo, preferând o rochie mai conservatoare, deși roșie. În apărarea mea, îmi scosesem din dulap platformele mele de ocazie, cumpărate de la reduceri cu fabuloasa sumă de 100 de lei (gotta love my big feet câteodată, ce să zic :-)).

După ce fotograful a imortalizat femeile din noi cu strigătura bine cunoscută “colorata mâine-i gata!” (some things never change), ne-am mutat noi frumușel pe terasă, unde ne-am imortalizat singure cu câte un shot de tequila, deoarece am confundat Spania cu Mexic. O eroare mică transcontinentală, pentru care ne cerem mii de scuze.

După aia am mâncat, practic. Degusteria asta insolentă de la Sol&Mar nu s-a lăsat fără urmări. Ca să fie clar, mâine, dis de dimineață, am de gând mă duc la Lidl (căci până acum nu am apucat, ocupată fiind să răsfoiesc ghidul de conversație în limba spaniolă), ca să mă aprovizionez negreșit cu paella, chorizo, brânză Manchego, creveți și un Desertul Diavolului – nuga spaniolă care este TO DIE FOR!

Nuș ce să mai zic pe subiect decât că a fost o zi mișto tare, că Violeta e cool și ne-am super distrat împreună și că de fiecare dată când unul din brandurile mele preferate face o activare simpatică, pe fun, umor și relaxare, mă felicit pentru alegerea făcută (poți să fii o echipă profesionistă și fără să te iei pe tine foarte, dar foarte în serios, two thumbs up, Golin & Lidl).

Până pe 3 mai găsiți în magazine lucrușoarele astea delicioase pe care le vedeți în poze, hurry up, să nu rămâneți fără. Săptămâna iberică rocks on, iar aici puteți viziona un nou episod din “telenovela” Lidl (true story :-)).

Hasta la vista, baby!

LIDL: Naie, ai fost vreodată în Spania?
Eu: Ntz.
LIDL: Vrei să te duci?
Eu: Păi da, desigur.
LIDL: Dar să știi că tre’ să dai frâu liber imaginației.
Eu: Noroc că am.

Ei, vă dați seama că nu a fost fix așa 🙂 Nu vă mai plictisesc acum cu detalii, doar vă zic că atunci când a venit provocarea caliente de la LIDL, eu având, default, în sangre, un cârnat chorizo (ñam ñam), am zis: Desafío aceptado! Which is Spanish for Challenge accepted!, știți – cineva și-a făcut temele :-).

Așa. Și pentru că noi, aici, la fabrica easy peasy, luăm provocările foarte în serios, m-am hotărât să îmi ofer în această frumoasă dimineață de primăvară o experiență cu adevărat… iberică. Vestido în hanoracul de duminică și cu spiritele foarte sus, am împachetat frumos scăunelul roșu pliant, pliantul LIDL cu Săptămâna iberică și un tutu împrumutat de la Iepu’, și mi-am luat potecuța către LIDL, ca să gusto și gura mea niște bunătăți de origine. Numai că, după ce am stat la o coadă lungă formată din mine și prietenii mei imaginari, am văzut în pliant că de-abia din 20 abril intră în schemă fiesta culinară Sol&Mar, cu paella, șuncă Serrano Gran Reserva, gazpacho, tortilla, brânza Manchego, creveții, iubițelul chorizo și, mă rog, încă 545 de alte chestiuni ultra delicioase care se vând la LIDL în Săptămâna iberică. Și ca să nu trec toată situația la capitolul pierderi, am improvizat o ședință foto neprofesionistă, cu titlul “Tengo peasy fácil en playa de estacionamiento”. Adică gen easy peasy, cea mai tare din parcare.

După cum se vede, nu m-am descurcat chiar foarte… spaniol așa. Din fericire pentru noi toți, joi, pe 23 aprilie, are loc un eveniment de degustación organizat de LIDL, la care întâmplare vom mânca (foarte mult) și un fotograf (def. om ciudat care, dintr-un motiv de asemenea ciudat, face poze cu aparatul, NU cu iPhone-ul) va scoate la iveală la mujer din noi, de pe sub țoale roșii și machiaj profesionist. Prin noi înțeleg eu (cum altfel, moț:-)) și o cititoare care o să-mi spună aicișa sau pe facebook care e felul ei de mâncare preferat, gustat în Spania cea adevărată, sau măcar în Spania din capul ei. La mine e easy peasy, I heart paella. Șiiiiii gambas al ajillo. Și, desigur, migas de ce-o fi.  Și huevos rotos. Și paella, am zis paella?

PE SCURT: Hai să-mi ziceți și voi ce vă face cu ochiul din vitrina cu jamon, iar pe 21 vă zic eu cine e my plus one la marele dezmăț culinar cu poze martor, ce se întâmplă joi într-o celebră grădină cu gutui din București. Mâncăm, povestim, ne ferchezuim, ne pozăm în timp ce mâncăm, pe urmă mâncăm și pe urmă mâncăm, știți. Lăsați un comment dacă vreți să ne cunoaștem mai bine în contextul unei super experiențe oferite de LIDL Romania.

Continuará… Cum ar veni, to be continued.

_

Săptămâna iberică se întâmplă la LIDL, între 20 aprilie și 3 mai. 

ANUNȚ fresh-fulger: se întâmplă din nou! Sâmbătă, 25.04, workshop despre mâncare (desigur!) și planificarea ei în viața omului. Vii îngrozit, pleci lămurit. Sau măcar sătul 🙂
Detalii dinspre mine către voi, via ana [at] easypeasy.ro. Early birds get better rates 🙂

În cazul în care nu ați reușit să păstrați pe persoanele voastre extra kilele de la Crăciun (tztztz, amateurs!), tutorialul despre cum să te îngrași de sărbători se întoarce, acum și în varianta Paște 2015. Rezum pentru voi din ghidul de NUTRIȚIE IMPERATIVĂ pentru spirite dolofane și vă ofer, cu INFAILIBILITATE, o culegere de învățături neprețuite care să vă ajute să ieșiți din Paște niște oameni cu adevărat… împliniți. Iată:

# Țineți post. The longer, the better. Curățenia spirituală cu Eugenii este un factor esențial în devorarea uletrioară cu celeritate (big word alert, iar m-am iubit cu dicționarul!) a bunătăților pascale, also known as “real food”.

# În timp ce gura postește, faceți la un fel să mergeți la cumpărături ÎN FIECARE ZI. Brizați printre fructe și legume ca și când sunt moartea la kilogram și ajungeți degrabă la raionul “Animale De Ciocolată În Mărime Naturală”, subsecțiunea “Ouă Cu Surprize Mai Mari Decât Viața”. Băgați ghebos la coș tot ce încape între un salam de Sibiu cât antebrațul și două seturi de șervețelele cu model abstract, iepuri roz peste pui de găină peste natură moartă cu lalele și ierbuță.

# În joia mare, vopsiți cel puțin douăzeci (20) de ouă per capita. Ca să oușor cu spor în fața televizorului reporting live de la Patriarhie, la cumpăna dintre veganism și cealaltă treabă, what’s it called… (??)

# Refuzați coordonarea cu cel puțin trei generații de rude de sex femeiesc responsabile cu popularea colaborativă a mesei de Paște, așa încât să vă rezulte cel puțin trei soiuri de drob din ficățeii a cel puțin trei animale diferite (soacra-miel, mama-pasăre, cumătra fusion wondering dacă din ficat de cod ar merge, etc.). Și înțelegeți, vă rog, că a avea pe masă un singur soi de salată boeuf este RUȘINE. Țintiți măcar la cele două variante de bază (cu boeuf și fără boeuf), din care variante, cel puțin una să fie în formă de iepure obez picior peste picior, în ramă de salată verde.

# Serviți-vă, cum ar veni, cu puțin din toate, dar să fie mult. Ciocăniți ouă cu toți mesenii, as God intended, și simteți-vă neapărat obligați să le mâncați pe toate, măcar cu muștar, dacă nu cu maioneză de casă emulsionată strașnic cu cca 300 de mililitri de Floriol per gălbenuș de ou crud. Mâncați salată boeuf, și de-aia, și de-aia. Mâncați drob de toate soiurile. Luați cu icre și cu pâine. Luați cu musai de Sibiu, în memoria acelor vremuri când Sibiul era cel mult capitala unui salam mai prețios ca… caviarul. Mâncați ciorbă de miel, unless, ca și mine, aveți fresh în cap imaginea copilăriei – cap de miel cu ochișor, pe masa din bucătărie. Mâncați lejer, verde-stufat. Mâncați friptura tradițională a unei nații care, nu tre’ să ne pară rău, că asta e realitatea, habar nu are să gătească acest enimăl. Clătiți viguros palatul cu șpriț de la tataie și urmați această gargară cu pasca mă-sii (literally, nu la modul insultativ), cozonac cu nucă și cacao, respectiv cu rahat și stafide.

# Meditați post ospăț în celebra, deja, poziție “lotus balonat”. Încercați să vă concentrați pe respirație. Fu fu, fuuuuu, DRINK. Fu, fu, fuuuuu, DRINK. Repetir.

Și acum, sfatul sfatului: cel mai important este să credeți cu adevărat și cu ființa voastră toată că sunteți up to the challenge care este superfluu-a masă de Paște. Nu lăsați sămânță de îndoială să stea între voi și 12 feluri de mâncare supra dimensionate. Preparați-vă zilnic în oglindă cu YES WE CAN și fiți convinși că există cel puțin o pereche de pantaloni de trening lălâi care așteaptă atingerea fină a coapsei voastre.