mancarea perfecta
Nu cred ca mi s-a mai intamplat sa postez despre un fel de mancare pe masura ce il gateam. The way this usually works este ca mancarea e si gata, si mancata gata la momentul la care aflati voi despre ea:) In seara asta am facut insa prima mea Jambalaya, e inca pe foc molcom, iar eu mor de ciuda ca nu pot sa pun mirosuri pe blog, ca sa intelegti despre ce vorbesc. As putea sa o descompun si sa va zic ca miroase a ceapa calita in tigaie cu telina, a ardei copt, a carnati afumati, a oregano, a usturoi sau a foaie de dafin, insa nu i-as face dreptate. Pentru ca the real magic of Jambalaya vine din toate astea impreuna, e exact genul ala de mancare perfecta, stiti, cum ti se intampla uneori sa auzi un cantec si sa ti se pare asa egal si rotund, fluid si foarte simplu si absolut flawless…
Reteta coming very soon, on a screen near you:)
March 11th, 2010 at 10:27 am
Waw, abia astept reteta! Merita neaparat citit fragmentul despre Jambalaya din “Scrisori catre fiul meu” de Liiceanu, e savuros (din toate punctele de vedere…. Stii de unde vine numele? Jean balaya…
Pofta buna!
March 11th, 2010 at 10:44 am
am vazut ca etimologia cuvantului e destul de debated:) multumesc pentru recomandare:D revin cu reteta imediat-ish