dezmat romanesc (2)
Prin ’88 a fost mama intr-o excursie in Uniunea Sovietica si cu aceasta ocazie am auzit prima oara despre bufetul “all you can eat”, mi s-a parut ceva fabulos, mai ales ca, la noi, chiar si snitelul din parizer era cu portia. Ei, si-mi povestea mama cum bietii romani, in fata unei asemenea abundente, nu mai stiau ce sa-si puna in farfurie. Mancau icre peste salata boeuf peste peste peste carne peste supa. Totul cu varf. Ei bine, cam asa am facut si noi sambata seara, la ospatul traditional romanesc!
A fost mai ceva ca la nunta, va zic. Am mancat in asa hal incat de baut nu prea s-a mai putut, nefiind loc. Si a fost cel mai frumos exemplu de munca in echipa din cariera mea profesionala: oameni motivati (de gustoasele recompense), respect, colegialitate (am spalat vasele pe rand:)) si, nu in ultimul rand, recunoasterea meritelor fiecaruia prin oh’s and ah’s de satisfactie colectiva. Talk about marketing intern:)
Am inceput la ceas de seara cu gustarea traditionala romaneasca: slaninuta impanata cu usturoi, branza de oaie, cascaval afumat de Sibiu, ceapa rosie, icre proaspete de crap, vinete, ceapa verde, fasole batuta, chiftelute, zacusca, oua umplute de doua feluri (unele simple, iar altele cu sos de smantana si marar), ridichi umplute cu branza, sunca de la Baia Mare, si, desigur, lichiu cu ceapa si lichiu cu branza, o reteta ardeleneasca de familie, cu care ne-a cucerit Boo pe toti! Lichiul se face cu aluat de paine si se umple cu ceapa calita cu piper, branza cu ou sau varza.
Mai pe la inceputul saptamanii, cand m-a intrebat Bursucu el ce sa faca, i-am zis ca o idee ar fi sa faca fasole batuta. “Am sa fac cea mai buna fasole batuta ever!”, a zis el, care nu mai facuse niciodata, si s-a tinut de cuvant, pentru ca, I have to say, fasolea Bursucului a fost intens laudata de toti mesenii.
Trebuie sa recunosc ca aperitivele sunt partea mea preferata, asa ca era cat pe ce sa nu mai pot manca supa de linte cu sunca fiarta in bere, gatita de Florian, care cred ca a vrut sa ne demonstreze pe aceasta cale ca tot barbatii make the best chefs:) Nici de-asta nu mai mancasem si recunosc ca m-a lasat cu gura cascata (for more). Asa ca l-am iscodit pe bucatarul nostru (a carui zi de nastere si era, la multi ani, Florian:D!) si am aflat reteta, here it goes: lintea se lasa la inmuiat cateva ore cu o sticla de bere (DAB). Separat se face o supa cu morcov, telina, cartofi si rosii. Se calesc in tigaie ceapa si sunca de Baia Mare (gasiti in piata Matache si va rog s-o incercati, e to die for! i-a cucerit si pe musafirii vegetarieni/flexitarieni), si se stinge totul cu amestecul de bere si linte. Clocotiti amestecul asta pret de vreo jumatate de ora, pana fierbe sunca, apoi varsati peste supa de legume si mai lasati sa fiarba la foc mocnit inca o jumatate.
Dupa supa, am pus de mamaliga si de ciulama romaneasca traditionala de pui, ca in Muntenia, fara smantana, ca sa manance si cei cu intoleranta la lactoza (Emili:D). Mamaliga a facut-o Pufix-my-Pufix, in cratita smaltuita de 5 kile, sa mancam pana la Craciun:) Ne-a mers la suflet, ca aveam si saramura de crap facuta de Mihai (Ubi pentru cunoscatori:)), in strachinuta de lut absolut bestiala, cumparata de la Cora (abia astept sa get me one:D)
Cine-a mai putut, a gustat si din gulasul meu de porc cu chimen din belshug, si din puii copti la vas roman cu cartofi taranesti. Am uitat de mujdei (on purpose;). Ah, si cand pusesem deja bucatele pe masa, ne-am amintit si de prazul cu masline facut de Ami, ca doar n-o lasa sufletelul de olteanca sa vina la ospat romanesc fara praz!
La desert au ajuns doar campionii, ca deh, maratonul culinar nu-i pentru everybody:))
Dar if you made it this far, v-ati bucurat desigur de deja celebra prajitura cu vin si scortisoara facuta de Emilia, un fel de brownie pufos si alcoolizat, din care s-a ras o tava mare de cuptor, in ciuda faptului ca aveam si tort maresal (de cumparat, pentru sarbatoritul serii), si budinca de gris cu sirop de lapte si zahar, excutata de Ami, si papanasi cu smantana si dulceata.
Pe la 12 noaptea, fiind ei sfintii Mihail si Gavril si avand doi Mihai (Pufix & Ubi) si o Mihaela (Ami), s-a lasat cu cadouri de sezon (manusi, fular si caciula) si am ciocnit pentru noi si pt nou si pentru ca ne e drag ca ne-am cunoscut si ne-au trecut impreuna vremea si vremurile, cu drag si cu speranta de viitor. Si iar am mancat, si iar ne-am bucurat. Si was it too much food? Totally! Si would we do it again? Definitely! In fact, ma gandesc sa fac din asta o traditie. Pentru ca asa incep ele traditiile moderne, de la o vorba lansata in spatiul cibernetic de o minte luminata. Nu zic bine?
tags: party 45 comments »
November 9th, 2009 at 1:36 pm
CLAR trebuie facuta o traditie 😀
data viitoare bursucu sa faca lasagna, zic :)))
November 9th, 2009 at 1:37 pm
ooooh also hai sa facem dezmat japonez cu sushi! dupa misaki’s sushi tutorial! 😀 [si cu vin romanesc sa il terminam si pe-ala :))]
November 9th, 2009 at 1:44 pm
it was the best party eveeer!!!! 🙂 Trebuie sa make it a regular!
November 9th, 2009 at 1:47 pm
did someone said lasagna ? 8-|
November 9th, 2009 at 1:49 pm
Offf 🙁 cred ca mi-ar fi picat altfel tot acest post de pe blog-ul tau daca il citeam fiind acolo, cu voi 🙁 Asa, sunt fff nostalgica! Mi-e groaznic de dor de voi!!!
A fost un party ffff tare! Aveam atata mancare ca nu stiam pe unde sa o mai punem, ca sa nu mai spun ca nici macar nu am apucat sa gustam din toate!
Iar momentul de la ora 12:00 a fost chiar o surpriza! Ubi poarta cadoul de la voi 😉 Ii place foarte mult! Iar eu, in ciuda faptului ca nu a fost frig azi, am considerat ca am neaparata nevoie de cele mai calduroase manusi din lume! :))
November 9th, 2009 at 1:51 pm
emili, daca faci prajitura de aia la fiecare party, i’ll make it a regular la mine acasa :)))
the perfect bar cookie! 😡
November 9th, 2009 at 1:55 pm
de ce mi-a iesit angry smiley sau ce e ala? i meant loving, very loving smiley pentru prajitura lu’ emili.
November 9th, 2009 at 1:59 pm
Prajitura a fost cea mai buna h-brownie, fara h. Acu, citind postul mi s-a facut foame 🙁
A dreacu lighioana omu’. De ce-i dai, d-aia mai vrea!
November 9th, 2009 at 2:00 pm
@Ami: oh shut up, fericito!
@Boo: nu mai bine lasam noi sushi-ul pentru restaurantele obscure greu de gasit pe harta? Cineva trebuie sa manace si acolo.
November 9th, 2009 at 2:01 pm
dang, nu se pot edita greselile de scriere? Asa imi trebuie daca scriu cu un sandwich in mana ;-(
November 9th, 2009 at 2:04 pm
@Mishu: edited! e bun sandwhichu?:D
November 9th, 2009 at 2:05 pm
Subscriu la ce a spus Boo despre prajitura Emiliei 🙂 a fost geniala, chiar daca eu am apucat doar 3 bucatele intr-un servetel (am plecat chiar dupa felul doi).
In rest, mai vin. Mi-a placut!
PS multam ca nu ai pus poze cu noi stuffing our faces 🙂
November 9th, 2009 at 2:05 pm
Tocmai am avut o “relevatie” (greseala intentionata draga editorule): let’s get organized!
Propun infiintarea UCG: Universal Cooking Group.
Gatim lucruri din bucataria universala si mancam in grup 😀
November 9th, 2009 at 2:06 pm
promit in mod solemn ca voi face prajitura minune anytime u want…just name the party and we’ll be there..me and my cookies 😀
Boo, multumesc pt complimente 🙂 u made me blush..
Ami…we miss u too!!!
November 9th, 2009 at 2:09 pm
vreau si eu in universal cooking group.
i’ll be the head of the eating division =)))
November 9th, 2009 at 2:19 pm
tocmai am venit de la sport și-s plin de endorfine. că dacă nu…rupeam ușa frigiderului la ce poftă mi-ați făcut:-)
November 9th, 2009 at 2:26 pm
Eu am o alta varianta: totul porneste de la o vorba lansata in spatiul cibernetic pe care o minte luminata o preia si o transforma intr-un ospat ca-n povesti. Pana la urma, sa zici e usor, sa urnesti atatea forte e mai greu ^_^ Asta da food marathon, eu deja respir greu daca mananc doua feluri la aceeasi masa 😀 Sunteti campioni! 😀
@Boo & Mishu: restaurantele de sushi sunt atat de fitoase la noi, de-ai zice ca cine stie ce mananci. Am incercat eu unul greu de gasit (acum troneaza unul mare, pe Lipscani si un sushi-pe-banda in AFI Cotroceni), preturile sunt obraznice. Ma tem ca veti pleca tot flamanzi de acolo Y_Y
November 9th, 2009 at 2:28 pm
eu inca mai sufar absolut neconsolata pentru faptul ca ati fost privati de borsul cu cartofi si/sau tochitura moldoveneasca
*sigh*
November 9th, 2009 at 2:29 pm
@mazilique: nu-i bai, ne dai borsh la petrecerea de inaugurare de la ur new place:D
November 9th, 2009 at 2:50 pm
da’ chiar, cum se face un bors bun de cartofi sau e mai bun ala de cel de fasole? daca se poate sa imi dati reteta si mie pentru ca de pe 15 noiembrie incepe postul craciunului si numai duminica se face dezlegare la peste, iar borsul de cartofi din cate stiu, este de post. noroc la toata lumea!
November 9th, 2009 at 7:10 pm
@Adi Hadean: Adi, chiar vrei robotul ala Philips?:))))
November 9th, 2009 at 8:34 pm
Un adevarat festin!
November 9th, 2009 at 11:19 pm
powerpufcookie, aș putea trăi în continuare fără el dar dacă pățesc unul nu o să refuz:-)
November 9th, 2009 at 11:23 pm
felicitari pentru cotletul cu gutui, arata absolut genial! you get my vote:D
November 9th, 2009 at 11:24 pm
hmm, did i seriously say “felicitari pentru cotlet”? that sounds funny-wrong:)))
November 9th, 2009 at 11:30 pm
Mmmm ciulama de pui! Gulas!
I’ll take you up on that offer cu bucataria internationala. British on the menu soon 😀
November 10th, 2009 at 7:14 am
whoaaaaaaa! si cam atata pot sa zic, deja mi-e pofta :))!
November 10th, 2009 at 9:46 am
Dear Cookie, bafta mare la concursul de pe gustos.ro! Toata lumea sa se ingramadeasca aici, pe blogul tau simpatic si gustos 😀
November 10th, 2009 at 10:22 am
what Misaki said:))
November 10th, 2009 at 11:13 am
@Adi Hadean: Eu zic Romanian Top 100 si tu zici: MISHUUUUU?????
😉
Ce mica e lumea….
November 10th, 2009 at 1:17 pm
Mishuuuu!:-) Este, eu tot zic:-)
November 10th, 2009 at 1:30 pm
reuniune, yay! 😀
sa nu uitam de sushi party, cu toate evenimentele astea :))
misaki, stiu eu un loc bun cu preturi mai decente (relativ la restul restaurantelor de sushi :)) si fara fitze – http://www.zensushi.ro/ .
November 10th, 2009 at 7:54 pm
@ Boo: Multumesc frumos de sugestie! ^_^
November 10th, 2009 at 11:36 pm
Hm, mi-am schimbat blogul in ceva mai acceptabil ce pot arata si parintilor si bunicilor 😀
Am descoperit cum se gateste iahnia de fasole. It’s a sad, sad start dar trebuia sa pornesc de undeva. I’m watching & learning now de la tine & mazi 🙂
November 10th, 2009 at 11:39 pm
@andreea: heh, si chiar azi updatasem linkul tau sa trimita la the other blog, ca am vazut ca viata disfunctionala nu mai functiona:)) de la noi poti sa inveti foarte bine cum sa mananci, cooking comes naturally after that:D spor la blogul de casa & away <3
November 11th, 2009 at 9:51 am
Fratilor, pe langa ca imi ploua in gura in ultimul hal, incep sa ma injur singura ca m-am carat in Elvetia. Altfel, poate ma primeati si pe mine cu ceva…’bucate’. Anyway, acestea fiind zise, vreau si eu reteta de prajitura, ca sunt neconsolata aici, la 2000 de km departare 🙁
November 11th, 2009 at 9:53 am
Hm, de fapt vreau si reteta de budinca de gris, ca prea arata bine 🙂
November 11th, 2009 at 7:18 pm
@ Bianca
Yey! Cineva a intrebat de o reteta de-a mea!!! 🙂 Thank you Bianca! ;)) Thank you Ana 😀
Oltenia este mandra!
Well, budinca de gris se face incredibil de simplu si daca iti place laptele si dulcele in acelasi timp va deveni o dependenta!
4 sau 5 linguri de zahar se pun la ars intr-o cratita ca alea in care faceau mamele noastre blatul de tort cand eram noi mici. Nu lasam zaharul singur pentru ca se arde iomediat si nu vrem sa devina caramel ca ne amaraste toata budinca! Asa ca, in timp ce flacara de sub el il topeste, noi miscam / invartim constant cratita ca sa se imprastie uniform pe tot fundul vasului si sa nu se arda.
Dupa ce nu mai exista nici un fir de zahar netopit si usor caramelizat, oprim focul, mai invratim un pic de cratita ca sa fie imprastiat uniform si il lasam deoparte ca sa se raceasca (o sa inceapa sa se sparga, dar nu te speria ca asa trebuie 😉 ).
Acum incepem sa facem blatul pr-zis: separam albusele de galbenusurile a 4-5 oua. Batem albusele spuma pana se tin pe tel (sau paletele de mixer – eu prefer telul :P). Adaugam rand pe rand 4, resp 5 linguri de zahar (in fct de cate oua am folosit) in ploaie si mai batem cate putin spuma dupa fiecare lingura de zahar ca sa o omogenizam bine. Adaugam galbenusurile (astea pot fi puse toate odata) si amestecam tot pentru omogenizare.
Pasul final consta in adaugarea celor 4, respectiv 5 linguri de gris (tot in fct de numarul de oua), tot in ploaie si tot cu amestecat usor dupa fiecare lingura.
Toata aceasta compozitie se toarna peste zaharul ars din cratita, se niveleaza asa cum ne place noua, bucatareselor [adica cu degetul :))] si se baga la cuptor la foc mare pana se ridica (aprox 5 min), apoi potrivit ca sa se coaca (inca vreo 20 de min max). Ca sa va asigurati ca e copt bine, folositi-va de smecheria cu scobitoarea [o scobitoare uscata se infinge in blat in diverse locuri si daca aluatul e copt cand o scoti nu se va lipi nicio firimitura de ea; daca mai sunt firimituri pe ea sau o simti lipicioasa inseamna ca mai poti lasa blatul la cuptor. Pentru urm verificare foloseste alta scobitoare :)]
Tip: in cazul in care cuptorul tau arde de regula blaturi, poti pune sub gratarul pe care ai bagat cratita un vas cu apa rece care, prin evaporare, va mentine umiditatea in cuptor si astfel nu se va mai arde blatul.
Odata bagat totul la cuptor, punem vreo 750 de ml de lapte la incalzit cu 7-8 linguri de zahar si se lasa pe foc pana fierb.
Dupa ce blatul e copt si scos din cuptor, turnam cu un polonic laptele fiert cu zahar. Budinca va incepe sa absoarba laptele si se poate sa inceapa sa se umfle, nu te speria, intra tot laptele (de fapt, cu cat e mai mult cu atat mai bine :P)
Sper sa ti se para si tie la fel de simplu de facut ca si mie!
Te pot asigura ca este incredibil de gustoasa si pufoasa!
Sa ne dai de veste cum ti-a iesit! 🙂
November 11th, 2009 at 7:20 pm
Am uitat sa mentionez ca este la fel de buna si calda si rece! 😉
November 11th, 2009 at 11:38 pm
Vai doamne, cat de bine suna. Acum trebuie sa ma gandesc pe care din oalele mele noi si frumoase sa o sacrific pentru treaba asta. Mama are o oala speciala pentru crema de zahar ars, care tot cu dat zahar pe cratita se face. Hmmm, miam, suna demential. Incerc si te anunt cum iese 🙂
November 11th, 2009 at 11:39 pm
…dar cate portii ies??
November 12th, 2009 at 12:51 pm
Mmm, iese ca un fel de tort, il portionezi ca pe un tort, asa ca in functie de diametrul oalei iti dai seama cate portii ies 😉
Sa nu uiti sa ne spui cum ti-a iesit 🙂
November 13th, 2009 at 6:15 pm
Nu uit, nu uit. Dar oala ta ce diametru are?
November 16th, 2009 at 9:43 am
Mmmm…ma uit diseara acasa si iti spun 😉
O saptamana cat mai usoara!
February 10th, 2011 at 6:56 pm
[…] mai bine de un an am avut bucuria sa fiu gazda unui cooking fest epocal, zis si dezmat romanesc. Nu mai stiu ce ne-a apucat, ah, ba da, a fost pare-mi-se o vorba aruncata de Misaki, care ne-a […]