Cand ai zece oameni la masa si ai pierdut deja juma’ de zi in oras in cautarea unui aspirator cu functie “animal care”, pentru ca vanzatorii din Domo si Media Galaxy cred ca asta inseamna un aspirator care are grija de animale, cand joaca Olanda cu Spania si este important ca Iker Casillas sa stie ca esti alaturi de el, cand cea mai mare oala din dotare are doar vreo 6l, cand caracatita Paul si-o cere, in numele suratelor ei subactvatice, si, in fine, cand o parte din musafiri nu mananca fructe de mare, nu-ti raman de facut decat doua lucruri: paella si paella. Cu peste, pui si fructe de mare. Si respectiv cu pui, carnati si chorizo. Asa ca:

– “robotesti” o ceapa mare, un ardei verde si unul rosu, o legatura de patrunjel si cateva tulpini de telina; separat tai un ardei rosu in rondele si pisezi doi catei de usturoi; toate astea le pui la calit cu ulei de masline in cea mai mare oala posibila, de preferat cu pereti de teflon

– cand legumele sunt moi, versi un kilogram de orez peste ele si faci doi litri de supa vegetala din cuburi organice (no time for the real deal); pui intai un litru si-apoi adaugi din cand in cand zeama, cand scade prea tare; pui o lingura zdravana de turmeric si cateva firisoare de sofran si lasi la fiert;

– iei trei tigai si: intr-una perpelesti bucati de pui cu carnati si chorizo, in alta – somon si pui si in a treia – fructe de mare congelate, fara ulei, doar cu o lamaie stoarsa deasupra

– cand orezul e aproape gata, adaugi o conserva de rosii si mazare congelata dupa gust; mai lasi putin pe foc, cat sa se inmoaie si mazarea

– la coada, scoti jumatate din compozitia cu orez intr-un wok sau o tigaie imensa si versi peste ea tigaia cu pui, carnati si chorizo; in ce-a ramas in oala initiala torni fructele de mare, somonul si puiul; amesteci totul cu grija, decorezi cu felii de lamaie, asezonezi cu sare, piper si, daca vrei, chilli, si tadaa, ai mancare buna pentru zece flamanzi.

Si n-ai pierdut decat prima repriza, cand oricum nu s-a dat niciun gol. Si, ma rog, tu ai vrea sa se ajunga la 11m ca sa ai prim plan pe poarta Spaniei cat mai des, dar caracatita Paul si asistenta ei, Emilia, zic otherwise. Asa ca la sfarsit, cand e 1-0, te bucuri ca ai mancat paella si iti mai dau si doua lacrimi in coltul ochiului de bucuria capitanului Spaniei:p Oricum, se cheama ca mission accomplished. Burtile sunt pline, inimile ar salta de bucurie daca n-ar fi primit putin mai devreme o injectie cu colesterol si cu totii suntem pregatiti pentru ziua de luni, fara caractita Paul, fara fotbal, dar cu aceeasi dedicatie pentru mancare buna si toate celelalte lucruri minunate pe care ni le ofera viata. O saptamana grozava tuturor!