Duminica am avut pranz cu mama mea si mama lui Boo. Desi ne-am petit si luat una pe alta a long time ago, tot mai incercam sa ne impresionam care-cum mama de imprumut. Din ce am gatit eu, mare lucru nu merita mentionat, poate doar salata “cubuleta” despre care o sa va povestesc some other time. In schimb, Boo a rupt gura targului cu aceasta prajitura fabuloasa cu branza, nectarine si ciocolata alba – un vis refrigerat! Ce pacat ca mainile mele, tremurand de pofta si mozolite in bale, n-au fost in stare sa produca o poza mai frumoasa, din care sa va dati seama de the real awesomeness care zace in aceasta prajitura. Oh well, va trebui sa va convingeti imprietenindu-va si voi cu o fata care sa va faca peste 17 ani cheesecake, na! (daca sunteti “un barbat single si prea misto”, mai aveti o sansa;)

Revenind la prajitura, iata si reteta, pentru cine se incumeta:

200g biscuiti digestivi (tot imi vine sa zic digerati)
50g unt
300g ciocolata alba
300ml smantana lichida
250g branza de vaci
2 linguri de Philadelphia Light
85g zahar

Biscuitii se fac harcea parcea la robot, pana rezulta firmituri. Se amesteca bine cu untul moale, apoi se intind pe fundul si pe lateralele unei forme de prajitura cu pereti detasabili, care a fost unsa si ea in prealabil. Forma astfel aranjata se tine la frigider pana e gata si crema.

Trei nectarine potrivite se taie bucati. Ciocolata alba se face si ea bucati si se topeste in 100ml de smantana lichida, deasupra unui vas cu apa clocotita (adicatelea, bain-marie). Se amesteca branza de vaci cu zaharul, restul de smantana lichida se bate bine si se toarna peste branza. Se adauga ciocolata topita si bucatile de nectarine. Se toarna crema astfel obtinuta in tava tapetata cu biscuiti. Se da la frigider pentru cel putin 4h, sau, ideally, peste noapte. Se decoreaza cu fructe proaspete inainte de servire.

Daca mancati unt cu felia ca mine, o sa va placa la nebunie aceasta prajitura! Este asa… luxuriant de buna, ma jur pe urmatoarea prajitura pe care o sa mi-o faca Boo, din cartile ei fitzoase de la Paris! Altfel, totul bine, e luni, smile like you mean it!🙂

Nu am chef azi/ Nu am chef azi/ N-am chef de nimic… Uite-asa imi vine sa cant, of of, mai mai. Prietenii mei astia tineri si fara obligatii sunt in vacanta in orasul visurilor mele, afara e urat cu spume, seara se anunta cam trista… There’s only one thing to do: (h)inca o prajitura! Mai stiti blatul pufos care trebuia sa se combine cu coacazele, care s-au transformat in brownie, care s-a mancat pana la ultima firmitura cu nitel ajutor de la Boo si de la Printesa, care au supravietuit? Pai sa vedeti ce-am facut cu el. Si mai intai, cum l-am facut pe el.

4 oua, 4 linguri de faina, 5 linguri de zahar, 1 lingura faina de porumb, 15 ml apa, 15 ml ulei, 1/2 plic praf de copt. Albusurile se bat spuma cu mixerul, tare de se intoarce castronul cu susul in jos. Se adauga zaharul si se bate in continuare, sa se dizolve bine. Galbenusurile se emulsioneaza cu uleiul si apa, apoi se adauga in vas peste spuma de albus, amestecand de jos in sus cu o lingura de lemn. Tot asa se adauga si “prafurile”- faina, faina de porumb si praful de copt. Avem de-a face cu un blat micut, de copt la foc lejer intr-o cratita potrivita, cu pereti josi. Nu se umfla exagerat si e destul de pufos.

Ei, odata racit blatul, se taie in doua si se insiropeaza cu sirop de zahar si coaja de lamaie. Partea de jos se unge cu dulceata de zmeura. Peste asta punem cu lingura o “crema” tare, facuta foarte simplu dintr-o cutie de ricotta, un iaurt simplu mic, doua nectarine si doua caise taiate marunt. Se acopera cu cealalta felie de blat si gata-i sandvisul. Ma rog, aproape gata, ca-i mai trebuie pe deasupra o lingura de sirop de la dulceata de zmeura, care sirop sa se scurga in picuri mici pe toata felia, numai bun sa “intingi”  in el bucatica.

Bai, dar deloc nu m-am inveselit. Ce ne facem?