Cand am chef, am chef si se vede. Mancarea e ca orice alta treaba in viata: gatita cu entuziasm, are gust bun. Acuma, in cazul de fata nu stiu daca entuziasmul meu a avut ceva de-a face cu reusita, dar pot sa va zic ca ma simt de parca am inventat roata. Dar sa vedem de ce.

So. Eram eu pe genul ‘house-wife de dupa-amiaza’ acu’ vreo doua zile si ma gandeam cum o sa vina Mishu de la sala flamand si hai sa gaseasca ceva cald, nu? Si de-aici I went a little overboard, ca aveam timp si dispozitie. Si-am inceput cu niste copane de pui, pe care le-am uns cu o pasta groasa de mustar de dijon, ulei de masline, cimbru, sos de soia si seminte de ceapa. In castronul in care fusese pasta asta am pus nitica apa, cat sa adun de pe el resturile. Si-am turnat-o in tava de inox in care asezasem copanele, dar nu direct peste ele, ca sa nu spal ‘molozu’. Am dat tava la cuptor la foc mic, sa tot fi stat mai bine de-un ceas. Si mi-am vazut de treaba mea. Am copt cativa cartofi mititei de provenienta locala certa Cornu. I-am taiat rondele cu coaja cu tot (ca ii spalasem ghebos inainte). I-am aruncat intr-o tigaie cu ulei de masline, chilli si usturoi si i-am vanturat de colo colo pana s-au facut frumos aurii pe toate partile.

Si-acum, la piece de resistance – varza chinezeasca trasa la tigaie cu exces de piper, cat sa se inmoaie putin, dar nu exagerat, amestecata cu belsug de oua batute. Fantastic! As fi mancat in prostie! In fact, din ce-a mai ramas, am tras o tura si la micul dejun a doua zi. Nu pot sa va explic cat e de bun, tre’ sa incercati musai musai aceasta varietate de scrambled eggs. Care  s-a potrivit absolut divin cu puiul rumenit in crusta de mustar si cu cartofii cu usturoi. Awesomeness pe care afurisitu’ de aparat zis si “spaima luminii de la bec” nu a reusit sa o traduca in imagini:( Vorba aia, cand mana nu-i buna, sa dam vina pe scula:p Asa de tare m-am suparat ca nu am poze frumoase la felul asta de mancare, incat ma bate gandul sa nu mai postez decat ce gatesc pe lumina zilei. ‘Tis a shame:p Anyway, va recomand din suflet aceasta mancare, integral sau pe bucati.

Have a good w/e y’all:)

Pe bok choy asta, zis si pak choy, varza chinezeasca sau varza de Napa, l-am cautat in disperare ceva vreme. Mai gaseam din cand in cand la Mega Image, dar o varitate cu frunze deschise la culoare, aproape albe, nu parea asa, the real deal. Ieri am gasit in sfarsit la Metro bok choy cu frunza crocanta si verde, o minunatie. Mi-am luat sa-mi ajunga si cum cumparasem si niste file de cod, mi-a venit ideea sa fac un fel de “sarmale” in foi de vitza, doar ca nu sarmale ci pachetele si nu cu carne, ci cu peste, si… Ok, I give up, chiar nu seamana deloc cu sarmalele, dar is foarte bune si se prepara intr-o clipita. Ma rog, aproape:)

Ca si in cazul foilor de vitza, frunzele de bok choy se oparesc doua minute in apa clocotita cu sare, ca sa devina usor de “impachetat”. Apoi se scurg si se racesc cateva minute. Bucatile de peste se ruleaza in foile de bok choy, potrivindu-le de sare si piper.

Se pun pachetelele astfel formate intr-un vas de yena, se stropesc cu ulei de masline, se decoreaza cu felii de lamaie si cu un amestec de morcov si ceapa rosie tocate marunt (ramase de la o supa, va povestesc maine:). Mai stoarcem niste lamaie, turnam foarte putina apa (sa zic, o jumatate de ceasca) si dam la cuptor la foc mediu.

Intre timp punem la aburi o canuta de orez integral, pe care il servim alaturi de pachetele, cu sare si-atat. Acum va-ntreb eu, does it get more diet than this?:)) Enjoy!