E povestea aia Cherokee cu doi lupi, o știți? Cică erau doi lupi în capul omului, și unul era rău, și unul era bun. Ăla rău era RĂU. Furia, invidia, tristețea, regretul, lăcomia, aroganța, mila de sine, vinovăția, resentimentul, inferioritatea, trufia, superioritatea și ego-ul. Ăla bun era BUN, măi. Veselia, pacea, iubirea, speranța, seninătatea, modestia, bunătatea, benevolența, empatia, generozitatea, compasiunea, încrederea. Și se făcea că se luau ăștia doi la maciuci, și întrebarea de o mie de puncte era care lup o să câștige, până la urmă. Pauză dramatică. Ăla pe care îl hrănești, doh!

Prima oară când am auzit povestea asta, parca să zic că-i și vedeam pe lupii ăia, așa de tare m-a impresionat. Unul negru și fioros mă trăgea cu colții de cracu’ de la blug, celălalt, pufos și alb, făcea rostogoale pe lângă mine, în timp ce cu coada îmi îndesa în adidași ursuleți de gumă atent selecționați.

După aia am îngropat-o. S-a fâsâit. O fabulă ca toate fabulele, am zis eu. Până la urmă, ce știu indienii și lupii lor? Ce știu indienii și lupii lor e că, practic, dacă semeni vânt, culegi furtună (crossover ‘țelepciune popuara all the way!). Stăteam și mă gândeam azi, după ce feedul de facebook mi i-a scos iar în cale pe bestioșii imaginari, la subiectul central de conversație cu oamenii cu care lucrez, adicătelea mâncarea. Fix așa operează omul și o schimbare a apucăturilor lui alimentare. Dă de mâncare la lupini. Toată treaba e să câștige rostogol-pufoșenie. Iar dacă platouașul e pe baza de tristețe, comparații cu alții, self pity, vinovăție, gândul că ești pedepsit și cu ciungă-n păr, resentimentul față de tine sau față de altul care-o are mai bine, atunci precis câștigă lupu’ negru, true story.

Cândva săptămâna asta o să vă povestesc ce halesc “bot îmblănit” ăia doi:-)) Scot în sfârșit niște statistici, dupa un an de activitate și 168 de cetățeni cu care am lucrat pe individual. Foarte interesant o să fie. Sneak peak: sângerosului îî plac detașat cola (zero) și ciocolata.

Până atunci, feed the good wolf, vă oblig! 🙂 Întreabați-vă mereu, atunci când aveți de făcut o alegere, “What would Elizabeth Taylor love do?” Și când e despre mâncare, și când nu e. Să alegi cu dragoste, nu cu lipsa ei, e cea mai buna coregrafie cu care să te miști prin viață.

PS: Poza e de mood, lupii nu se văd, că-s, desigur, în imaginația fiecăruia.

Cand am luat calea cea dreapta a lui contact@…, mi-am spus asa: unul din doua lucruri are sa se intample – a. nu o sa primesc un raspuns sau b. o sa primesc raspunsul “nu”.  Am primit c. raspunsul prietenos si nealterat de false pudori piaristice al candidatului independent Nicusor Dan la intrebarea: Nu va fie cu suparare, dar dvs. ce mancati?

Asta a fost curiozitatea mea in ceea ce-l priveste pe Nicusor Dan. Mi-l imaginam mare mancator de salata. Cand colo, omul asta vorbeste numai despre creste de slanina si carnati de porc, ori daca asta nu e un motiv sa-l votez eu, apai nu stiu ce alt motiv sa-mi caut:) Acu’ pe bune, de 15 ani nu votez. Ma cearta Mishu mereu pentru asta. “N-am cu cine”, ii zic, “niste impaiatzi toti!”. Si daca am? Si daca aveti? Cat de mult putem sa gresim de data asta? Think about it!

Hai, va las cu vorbele lui Nicusor Dan omul. Care si-a rupt din timpul lui ca sa-mi spuna mie, cu gratia unuia despre care n-ai zice ca poate n-a apucat sa manance de azi dimineata, cu ce sarsanale culinare se preumbla prin viata, de la Fagaras pana la Paris. 

“Asociez placerea mesei cu confortul afectiv. Desi in ultima vreme, din cauza programului aglomerat din campanie, nu am mai avut timp sa ma ocup de o masa buna sau de cateva momente linistite cu cei apropiati, ma simt foarte legat de bucataria traditionala romaneasca. Cred ca, la fel cum o limba transporta o mentalitate, bucataria unei tari ii transporta spiritul.

In copilarie, mama mea, de o prezenta extraordinara, m-a invatat sa ma bucur de firescul gusturilor. Experientele culinare de la Paris parca nu s-au putut compara niciodata cu gustul legumelor din gradina casei parintesti, din Fagaras. Imi amintesc sosul rosu, cu putin zahar, pus peste ardeii umpluti, proaspat culesi din gradina.

Din copilarie, mi-a mai ramas pofta pentru momite de miel – mama le prajea acasa, in tava. O ciorba – deliciu mi se pare cea de salata. In zona in care am crescut reteta e cu omleta aruncata in ciorba, creste de slanina, carne si carnati de porc.

In timp, am incercat sa mananc mai sanatos insa cele de mai sus sunt micile mele placeri culinare.”

Nicusor Dan, candidat independent pentru functia de Primar General al Capitalei