o fi saptamana pestelui, dar macar niste pui sa gustam, zic. frigaruile sunt mult mai gustoase daca infigem in ele bucatele de pulpa dezosata si nu piept de pui fad. si daca le asamblam cu o zi inainte si le lasam la frigider cu condimente, sunt si mai grozave. lui pufix i-am facut doar cu carne si rosii, pentru ca el nu mananca ardei sau ceapa (his loss!).

o masa absolut delicioasa in doar 10 minute, cu leftover legume la gratar si pilaf bun sarbesc, de la mama.

in other news: am observat ca de cand mancam mai lejer am mai mult energie si ma simt asa, inexplicabil, mai light (fara sa fi slabit kilograme). totusi, as da orice pentru niste costite de porc la cuptor, cu cartofi si usturoi:p adica mai bine apatica si cu inima-mpacata;) uf. e greu sa le ai pe toate. de trecut pe lista de daily affirmations:  “cu fiecare zi ma apropii mai mult de clipa cand voi manca din nou porc”!

de cand pufix e la regim, no more carne rosie:p avem voie doar pui si peste. si pentru ca pana acum nu mancam destul peste gras anyways, am inceput o frumoasa cura de somon, salau, cod, sardine, ton si anchovis. o sa vedeti, fish can be fun!

s-o luam nice and easy, cu o salata verde cu somon la gratar, rosii, avocado si paste. pentru un gust grozav  de bun, incercati varianta cu ‘tocatul’ rosiilor impreuna cu patrunjel, busuioc, sare si piper, intr-o salsa mai grosiera asa pe care sa o amestecati apoi cu salata verde.

desfaceti un avocado bine copt (you know the drill: taiati fructul in jumatate pe langa samburele imens din centru, rasuciti cele doua jumatati in directii opuse ca sa se desprinda, apoi scoateti samburele si desprindeti cu lingura miezul de coaja). adaugati cubuletele de avocado la salata, impreuna cu pastele, somonul si zeama de lamaie.

in fine,  nu amestecati salata prea vartos. nu vreti sa sfaramanti de tot somonul si sa terciuti cubuletele de avocado.

multa vreme am crezut ca nu-mi plac legumele la gratar, pentru ca am mancat pe la fel si fel de restaurante si nu erau bune deloc. si pe urma mi-am facut eu frumos acasa legume la gratar, dar bucuria e ca le-am marinat inainte, pret de o ora asa.

intr-un amestec de ulei de masline, otet balsamic, sos de soia, sare, piper si alte condimente. si asa s-au inmuiat, n-au mai fost uscate si urate, ci dolofane si fragede. am o tava de inox de la ikea, cu gratar pe deasupra, si le-am fript la cuptor pe gratarul ala pana s-au rumenit. delicioase cu iaurt si paine prajita!

easypeasy se intreaba daca exista intr-adevara un echilibru intre pornirile sale gurmande porcesti si un regim de viata sanatos. easypeasy nu vrea sa fie bolnav, dar nici nefericit. easypeasy stie ca salatele sunt foarte sanatoase, dar simte ca se iroseste pregatindu-le. easypeasy considera ca tot ce s-a intamplat weekendul asta e sub deminitatea sa. pentru ca really, spaghete cu ulei si busuioc, pui la cuptor si salata… lame!

treaba cu pestele era doar o diversiune, pentru ca de fapt… oh well, sa va povestesc cum mi-am petrecut ultimele cateva zile. luni seara, pufix the man mi-a zis asa, casual: ‘draga, ma inteapa inima de azi dimineata’. ‘pai sa mergem la doctor’, am zis eu ca o rationala ce sunt. dar pentru ca nu era inca suficient de grav si panica nu era destul de mare, nu ne-am dus, ci ne-am culcat. pe la doua noaptea alergam pe la municipal, iar la patru chemam salvarea acasa, pentru ca guess what, diagnosticul ‘sunteti deshidratat, beti apa si vitamine din fructe’, pus nonsalant de medicii de garda de la renumitul spital de urgenta, nu era sortit sa ne rezolve problema:p as putea sa fac o lunga paranteza despre cum e sa fii bolnav in romania, despre cat de mic, trist, umilit si in pragul decesului te simti atunci cand chiar ai o problema serioasa. dupa doua zile de stres de performanta si alergatura intre medicover, municipal, spitalul militar si biomedica, am aflat si noi ca exista afectiuni ale sistemului digestiv care se manifesta ca un infarct. pe scurt, pufix the man nu are nimic la ticker, in schimb e varza cu digestia si trebuie sa isi schimbe stilul de viata. i-au dat un regim crancen: fara lactate, fara cartofi, fara legume care fermenteaza, fara fructe:p da, stiu, e cam trist, easypeasy are o lacrima in coltul ochiului pentru ca ne place porcul, si mancarea cu smantana si unt si alte scarbosenii:) dar lasa ca gasim noi o cale sa fim glam si la dieta. mi-am comandat carti de bucate pentru amarati ca pufix si pana atunci va lovesc cu o supa de rosii cu leustean si orez, o minunatie de vara. fara carne, fara ulei, fara legume calite, doar rosii proaspete de gradina! hai ca se poate:D

nu stiu de ce nu m-am gandit la asta pana acum! after all, sunt prea putine mancaruri la care nu merge sa adaugi branza. adica dintr-un sondaj ad-hoc prin birou a rezultat ca in afara de fasole batuta si ostropel, orice merge cu mozzarella, cascaval, branza sau smantana. asa ca reteta mea de cod cu morcovi si cascaval,  in sos de unt, lamaie verde si verdeturi e grozava:D sosul cremos si acid in egala masura ucide complet gustul de peste, iar cascavalul topit peste fileurile cam insipide e absolut delicios! merge cu cartofi cu unt si piper proaspat macinat. si se face in vas de yena, fara a exagera insa cu zeama. pofta buna!

orice roman care se respecta pleaca in grecia cu masina si se intoarce acasa cu portbagajul plin de mancare, cola si mythos. din seria “noi in romania nu avem iaurt”, continuam sa gatim festiv de insipratie greceasca: tzatziki, cartofi cu masline, rozmarin si capere (yey mazi) si salata cicladica. cu weisswurst si carnati de curcan.

cartofii se fac in tava, la cuptor, stropiti din belsug cu ulei de masline, piperati si condimentati cu ierburi aromatice. la reteta clasica am adaugat cateva rondele de vinete si de ardei gras.

salata cicaldica se face cu rosii ducli asezate pe un pat de salata verde si captusite generos cu branza de capra, masline si capere.

pentru tzatziki ne trebuie iaurt, usturoi si castraveti taiati asa foarte fin, ca niste taitei. din nefericire, tzatziki cu iaurt romanesc nu cred ca ar avea acelasi farmec, pentru ca iaurtul grecesc e asa fin si bun, ca o smantana  but not quite:p 

anyway, cum ziceam, banchet grecesc in amintirea vacantei in Hellas, adica Grecia si nu suc de lamaie asa cum am crezut eu, desi am 30 de ani si ceva scoala:))

… sau cum sa te ingrasi 3 si respectiv 6 kile in luna de miere! pai:

• intai te mariti (de unde o doza suplimentara de confort – wtf, ce mai conteaza ca mananci ca un porc). in noaptea nuntii ciugulesti ca o vrabiuta: o broscuta cu branza ici, o sarmaluta colo…
• ajungi acasa la 6 dimineata si devorezi cu un apetit de nestavilit din cele cca zece portii de mancare care au ramas si tot din ele mananci 3 mese si 2 gustari pe zi in urmatoarele doua zile.
• pleci precipitat in vacanta cu o zi mai devreme pentru ca nu ai gasit bilet la ferry (pentru ca nu ai facut din timp rezervare) si pe drum te umfli de sandvisuri cu snitele facute de mama (14 bucati), cu sunca si cascaval (8 bucati) si cu salami si mozzarella (6 bucati) supra trei (noi, turistii: eu, Pufix si Bursucu). bien!
• pe urma ajungi in Paros unde nu mananci mediteranean (salate and stuff), ci mai degraba original romaneste – carne, branza, lapte, oua. 
• neaparat mananci mic dejun, doua mese de pranz (una dupa plaja de dimineata si alta inainte de plaja de dupa-amiaza), o cina, o gustare, niste prajituri grecesti – inventia diavolului… u know, the works:p
• si pe urma vii acasa grasa si frumoasa ca o nevasta, te uiti la cele 500+ poze cu mancare si te gandesti “what was i thinking?!” seriously, mai jos the noms:D

desert

Cand eram mica, visam la o nunta mare. Mare fiind, mi-am dorit o nunta mica:) De fapt, am avut parte de cea mai grozava petrecere din viata mea. E un sentiment incredibil sa ii ai alaturi de tine pe toti cei dragi, familia in care te nasti, familia pe care o dobandesti, familia pe care ti-o alegi singur… Mi-e greu sa vorbesc despre asta fara sa par cheesy ca un quote de pe miresici.ro, asa ca nu mai zic decat ca a fost the perfect wedding si the perfect day si sunt one lucky bitch ca am avut parte de asta in viata mea:D

<3 to all pentru the nice wishes si thanks ca ati mai deschis usa pe blog, stiu ca s-a pus praful pe el, dar now i’m back si in calitate de nevasta, deschid bucataria chiar acum! am zis!