Nu am chef azi/ Nu am chef azi/ N-am chef de nimic… Uite-asa imi vine sa cant, of of, mai mai. Prietenii mei astia tineri si fara obligatii sunt in vacanta in orasul visurilor mele, afara e urat cu spume, seara se anunta cam trista… There’s only one thing to do: (h)inca o prajitura! Mai stiti blatul pufos care trebuia sa se combine cu coacazele, care s-au transformat in brownie, care s-a mancat pana la ultima firmitura cu nitel ajutor de la Boo si de la Printesa, care au supravietuit? Pai sa vedeti ce-am facut cu el. Si mai intai, cum l-am facut pe el.

4 oua, 4 linguri de faina, 5 linguri de zahar, 1 lingura faina de porumb, 15 ml apa, 15 ml ulei, 1/2 plic praf de copt. Albusurile se bat spuma cu mixerul, tare de se intoarce castronul cu susul in jos. Se adauga zaharul si se bate in continuare, sa se dizolve bine. Galbenusurile se emulsioneaza cu uleiul si apa, apoi se adauga in vas peste spuma de albus, amestecand de jos in sus cu o lingura de lemn. Tot asa se adauga si “prafurile”- faina, faina de porumb si praful de copt. Avem de-a face cu un blat micut, de copt la foc lejer intr-o cratita potrivita, cu pereti josi. Nu se umfla exagerat si e destul de pufos.

Ei, odata racit blatul, se taie in doua si se insiropeaza cu sirop de zahar si coaja de lamaie. Partea de jos se unge cu dulceata de zmeura. Peste asta punem cu lingura o “crema” tare, facuta foarte simplu dintr-o cutie de ricotta, un iaurt simplu mic, doua nectarine si doua caise taiate marunt. Se acopera cu cealalta felie de blat si gata-i sandvisul. Ma rog, aproape gata, ca-i mai trebuie pe deasupra o lingura de sirop de la dulceata de zmeura, care sirop sa se scurga in picuri mici pe toata felia, numai bun sa “intingi”  in el bucatica.

Bai, dar deloc nu m-am inveselit. Ce ne facem?