In 2009 aveam atata bucurie si zel organizatoric, ceva de speriat. Avea sa fie anul nuntii noastre, un an senin, in care eu aveam sa ma spal mai des pe cap si in care avea sa fie conceputa fetita noastra Lorelai Victoria, in care tata avea sa se recupereze dupa accidentul suferit la picior si aveam sa traim fericiti si sanatosi, cum altfel? Intr-un astfel de moment a aparut in viata mea (a noastra) easy peasy, micul meu proiect personal-gastronomic, ce se vroia a se napusti cu avant in contra ideii ca nu le poti face pe toate: gospodareala, cariera, dragoste, deci housekeeping, deci copii… easy peasy avea sa le vina de hac! Somewhere along the line insa, something went completely rotten si am sfarsit prin a avea cel mai traumatizant an din toata viata mea cea de 30 de ani incoace.  

In 2010 (twenty-ten, cute:) no more plans! Nu stiu si nici nu vreau sa anticipez nimic, imi doresc sa fie the year of recovery, anul in care incep, fara a avea pretentia ca voi si termina, sa ma extrag din marea nebuloasa a lui 2009. Sa ma scutur de praf si sa merg inainte, momentan fara o bucurie deosebita, ci mai degraba, ca la AA meetings, cu constiinta faptului ca every day counts.

Acestea fiind zise, si pentru ca I’m so much better in the kitchen decat la vorbit pe langa subiect, va doresc tuturor un 20-10 cu liniste in suflet si revin in curand cu ce m-a consacrat: o lacomie deosebita de mancare si o foame de viata:) Cheers!

PS: To my good friends care va stiti, 2009 a fost just a little bit better because of you, va multumesc ca imi sunteti mereu alaturi, hugs!  To husband and kitteh: you iz life!

xoxo