the many benefits of eating soup:

• e ieftina si usor de gatit, in fact, nu cred ca exista cartea “soup for dummies”, toata lumea stie sa faca supa, chiar si cei care inca nu stiu ca stiu;)
• cel mai adesea, o supa buna cu paste, paine sau cartofi tine si loc de felul doi
• supa e sanatoasa
• tine mult si bine in frigider, nu-i musai s-o mananci imediat, plus ca nu-i rea nici reincalzita, ceea ce nu se poate spune despre marea majoritate a mancarurilor
• e asa, complet nepretentioasa: poti sa o faci cu legume congelate, cu legume proaspete, dar si mai ofilite, oh well, cu leftovers, cu orice fel de carne, cu legume din conserva… in fact, nici nu stiu ce-ai putea sa pui in ea ca s-o strici, in afara de, evident, ceva expirat

so, dupa aceasta pledoarie rapida si, sunt sigura, foarte convingatoare, va prezint doua supe:

1. supa crema de pastarnac cu ciuperci si pui: un pastarnac mare, un morcov, o ceapa intreaga, decojita, un ardei gras verde, o telina potrivita, cu frunze cu tot, cateva ciuperci intregi (fara zgarcenie). cu pui sau fara pui, your choice. se fierb toate acestea cu sare grunjoasa de mare, iar cand legumele mari s-au inmuiat, se scot pastarnacul si telina si se paseaza la blender. morcovul se poate folosi la cealalta supa, iar ardeiul si ceapa se arunca, ardeiul pentru ca e amar si ceapa pentru ca nu da bine la crema. se scot si frunzele de telina. ramane doar crema de pastarnac amestecata cu zeama din oala, ciupercile si puiul. se drege cu piper macinat mare si daca vreti, cu patrunjel si crutoane.

2. supa rosie de legume cu pui: cateva aripioare, un dovlecel, cateva rosii bine coapte, un morcov, o ceapa intreaga, iarasi frunze de telina, cateva pastai de fasole verde si ce alte legume mai aveti prin casa. dovlecelul, rosia si puiul sunt insa obligatorii. rosiile le puteti decoji inainte (which i never do), sau puteti culege cojile cu furculita din supa odata ce s-au fiert (which i always do:)). pretty much e ca la orice supa, muncesti putin la inceput, apoi o uiti pe foc si mai faci ceva la sfarsit, respectiv pasezi rosiile si legumele ramase bucati mari si arunci ceapa si frunzele de telina. pui o mana de orez, mai dai un clocot doua, niste patrunjel acolo si iata, o supa delicioasa, dulce, de inceput de toamna:D

pentru ca lupta cu senzorul de gaze (activat aiurea de mancarurile cu vin gatite la aragaz) a fost castigata momentan de senzor, am zis ca de data asta gatim cu aburi captivi, la cuptor, in vas de yena cu capacul bine pus, sa nu “transpire” nimic. sa stiti ca nu m-am zgarcit deloc la vin, asa incat, la consumarea preparatului, ideal ar fi sa ne aflam in intimitatea caminului nostru si sa nu punem mana pe volan mai devreme de 12h;). really.

pentru sos, dam in clocot intr-o ulcica vinul cu verdeata tocata mare, capere, putin unt, sare si piper din belsug. in vasul de yena potrivim pestele uns cu ulei de masline, sarat si piperat, morcovii tineri, cu codite cu tot, ciupercile intregi si prazul. turnam sosul fierbinte si dam la cuptor pret de o ora. cand mancarea e aproape gata, o lasam sa simmer putin fara capac, pana capata o culoare coapte-aurie. se serveste cu cartofi fierti. hic!

fara sa fiu neaparat fanul mancarii frumoase, trebuie sa recunosc ca pestele asta arata grozav! si e foarte bun, nu-i de poza, va zic:) e somon pregatit cu grija la cuptor, uns cu ulei de masline si presarat cu busuioc proaspat. ce-i cu adevarat spetaculos la felul asta de mancare e garnitura: rosii cherry, ciuperci taiate in jumatati, seminte de in, floare, dovleac si susan, toate perpelite la foc mic intr-o tigaie joasa. cu ulei chinezesc pentru wok, foarte aromat.

la somon merge foarte bine un sos de mustar cu marar. pentru mai multa consistenta (= pentru ca nu ne satura pe noi flipper si-o salata:p), mancam pestele asta cu orez integral fiert. enjoy!

o fi saptamana pestelui, dar macar niste pui sa gustam, zic. frigaruile sunt mult mai gustoase daca infigem in ele bucatele de pulpa dezosata si nu piept de pui fad. si daca le asamblam cu o zi inainte si le lasam la frigider cu condimente, sunt si mai grozave. lui pufix i-am facut doar cu carne si rosii, pentru ca el nu mananca ardei sau ceapa (his loss!).

o masa absolut delicioasa in doar 10 minute, cu leftover legume la gratar si pilaf bun sarbesc, de la mama.

in other news: am observat ca de cand mancam mai lejer am mai mult energie si ma simt asa, inexplicabil, mai light (fara sa fi slabit kilograme). totusi, as da orice pentru niste costite de porc la cuptor, cu cartofi si usturoi:p adica mai bine apatica si cu inima-mpacata;) uf. e greu sa le ai pe toate. de trecut pe lista de daily affirmations:  “cu fiecare zi ma apropii mai mult de clipa cand voi manca din nou porc”!

de cand pufix e la regim, no more carne rosie:p avem voie doar pui si peste. si pentru ca pana acum nu mancam destul peste gras anyways, am inceput o frumoasa cura de somon, salau, cod, sardine, ton si anchovis. o sa vedeti, fish can be fun!

s-o luam nice and easy, cu o salata verde cu somon la gratar, rosii, avocado si paste. pentru un gust grozav  de bun, incercati varianta cu ‘tocatul’ rosiilor impreuna cu patrunjel, busuioc, sare si piper, intr-o salsa mai grosiera asa pe care sa o amestecati apoi cu salata verde.

desfaceti un avocado bine copt (you know the drill: taiati fructul in jumatate pe langa samburele imens din centru, rasuciti cele doua jumatati in directii opuse ca sa se desprinda, apoi scoateti samburele si desprindeti cu lingura miezul de coaja). adaugati cubuletele de avocado la salata, impreuna cu pastele, somonul si zeama de lamaie.

in fine,  nu amestecati salata prea vartos. nu vreti sa sfaramanti de tot somonul si sa terciuti cubuletele de avocado.

multa vreme am crezut ca nu-mi plac legumele la gratar, pentru ca am mancat pe la fel si fel de restaurante si nu erau bune deloc. si pe urma mi-am facut eu frumos acasa legume la gratar, dar bucuria e ca le-am marinat inainte, pret de o ora asa.

intr-un amestec de ulei de masline, otet balsamic, sos de soia, sare, piper si alte condimente. si asa s-au inmuiat, n-au mai fost uscate si urate, ci dolofane si fragede. am o tava de inox de la ikea, cu gratar pe deasupra, si le-am fript la cuptor pe gratarul ala pana s-au rumenit. delicioase cu iaurt si paine prajita!

easypeasy se intreaba daca exista intr-adevara un echilibru intre pornirile sale gurmande porcesti si un regim de viata sanatos. easypeasy nu vrea sa fie bolnav, dar nici nefericit. easypeasy stie ca salatele sunt foarte sanatoase, dar simte ca se iroseste pregatindu-le. easypeasy considera ca tot ce s-a intamplat weekendul asta e sub deminitatea sa. pentru ca really, spaghete cu ulei si busuioc, pui la cuptor si salata… lame!

nu stiu de ce nu m-am gandit la asta pana acum! after all, sunt prea putine mancaruri la care nu merge sa adaugi branza. adica dintr-un sondaj ad-hoc prin birou a rezultat ca in afara de fasole batuta si ostropel, orice merge cu mozzarella, cascaval, branza sau smantana. asa ca reteta mea de cod cu morcovi si cascaval,  in sos de unt, lamaie verde si verdeturi e grozava:D sosul cremos si acid in egala masura ucide complet gustul de peste, iar cascavalul topit peste fileurile cam insipide e absolut delicios! merge cu cartofi cu unt si piper proaspat macinat. si se face in vas de yena, fara a exagera insa cu zeama. pofta buna!

orice roman care se respecta pleaca in grecia cu masina si se intoarce acasa cu portbagajul plin de mancare, cola si mythos. din seria “noi in romania nu avem iaurt”, continuam sa gatim festiv de insipratie greceasca: tzatziki, cartofi cu masline, rozmarin si capere (yey mazi) si salata cicladica. cu weisswurst si carnati de curcan.

cartofii se fac in tava, la cuptor, stropiti din belsug cu ulei de masline, piperati si condimentati cu ierburi aromatice. la reteta clasica am adaugat cateva rondele de vinete si de ardei gras.

salata cicaldica se face cu rosii ducli asezate pe un pat de salata verde si captusite generos cu branza de capra, masline si capere.

pentru tzatziki ne trebuie iaurt, usturoi si castraveti taiati asa foarte fin, ca niste taitei. din nefericire, tzatziki cu iaurt romanesc nu cred ca ar avea acelasi farmec, pentru ca iaurtul grecesc e asa fin si bun, ca o smantana  but not quite:p 

anyway, cum ziceam, banchet grecesc in amintirea vacantei in Hellas, adica Grecia si nu suc de lamaie asa cum am crezut eu, desi am 30 de ani si ceva scoala:))

sau how come my day ain’t so bad after all:p