in sfarsit
bai ce chestie! nu era in plan sa mai scriu azi, dupa pui piri piri si freddie si restul. in niciun caz nu era in plan sa scriu ASA CEVA! dar ma simt atat de plina, incat am zis c-o sa scriu, no matter what. cu riscul de a ma face din nou de ras, trebuie sa exprim lucrul atunci cand e el exprimabil, nu o luna mai tarziu, cand o sa ramana de el doar o impresie la rece. poate nici n-o sa cititi, ma imbarbatez, in timp ce-mi fug degetele pe tastatura ca niste maimute reumatice [hei, e cineva pe-aici:p?]
asa. august 2013. eu cu Mishu in masina. zic: – pufi, nu o sa-ti vina sa crezi ce-o sa-ti spun, dar ma las de fumat! urmeaza o cascada de rasete. literally. o Niagara rautacioasa. un sincer si din inima Chucky. – ahahahahhahaha, ahahhaahaha, ahhahaha ahaha aha ha. you’d make a great stand up comedian!, zice sincer amuzat, si-apoi, desigur – ahahahahhahaha, ahahhaahaha, ahhahaha ahaha aha ha.
ma uit cash la el, dupa care cuget in sinea mea: well, dude, can you blame him? ca sa intelegeti, din februarie ma tot las. da’ chiar, ce idee buna, sa incepem cu inceputul.
chinuitoarea progresie invers aritmetica a vesnicului fost fumator, din februarie 2013 si pana in prezent
prin februarie m-am impiedicat, la recomandarea Simonei Tache (cumva tangential, adica ea recomandase seminarele live dupa aceeasi metoda) de cartea lui Allen Carr – The Easy Way To Stop Smoking. am depasit dezamagirea initiala (“vai, sinistru, un contabil care a scris o carte! bo-ring!”), deoarece am simtit undeva, in maduva putinelor mele oase sincere si sincer neafectate de persoana mea adicta, ca: 1. omul picteaza pe bune panza gretos-uleioasa a adevarului despre fumat. adica dincolo de maniera in care pune in cuvinte toata tarasenia, n-am citit niciodata ceva mai de bun simt despre asta. simplu si la obiect. fara shushumumu freudian, fara ifose, fara introspectii elaborate. inteleg de ce cartea poate fi descurajanta pentru unii fumatori. pe la jumatate simti, efectiv, simti ca daca o termini, te lasi. si asta te face sa: a. fugi ca dracu’ de tamaie, discreditand, eventual, teoria “usoara” pe unde-ti vine la gura. sau b. o termini si, naturlich, te lasi! eu am terminat-o.
am terminat-o pe 13 februarie, asa, pe la ceasurile 16, sa zic. imi amintesc ca eram in pauza de tigara, imi luasem kindle-ul cu mine, am stins tigara, am aruncat pachetul, soarele stralucea dubios de tare pentru o zi de iarna si eu ma simteam invincibila. citisem in carte ca o sa fiu fantastic de fericita, asa ca m-am gandit sa fiu. bun. prima zi, totul fain frumos. a doua zi, nu asa de bine. a treia zi i was like: mada’facaaaaaaar!!! aduceti-mi iepurasi de plus, vreau sa le sucesc capu’ la spate! in prima sambata am plans. am plans pe bune. de pofta, de gol, de deznadejde, de dezamagirea lipsei de “cuplaj” intre rational si emotional. daca intelesesem, si intelesesem, sustin chiar si acum, teoria lui Carr, de ce, doamne iarta-ma, nu reusisem sa ma mentin fericita? mdeci nu pot sa va explic, eram de-o tristete… incomensurabila.
in ziua a cincea am scris postul asta, asa, la incurajare. m-am gandit eu ca daca rememorez in toata jena ei o zi din viata mea de fumator, o sa-mi treaca, naibii, gargaunii. nu mi-au trecut deloc. mi-am cumparat tigara electronica, niste otravioara de-aia fara nicotina si am continuat sa ma abtin de la a fuma tigari “adevarate”. trebuie sa fi realizat deja, chiar in timp ce pufaiam inchipuit la batzul electronic cu luminita rosie in varf, sugand din el pana mi se facea injurulgurii mov, ca traiam un epic fail. dar am continuat sa ma autoflagelez inca niste saptamani, pana cand am “cedat” si-am aprins un Kent 4 de la un coleg. pe care, in zilele in care fumam, nu as fi pus gura nici batuta, in schimb, in ziua aia in care nu fumam, dar am fumat, imi venea sa-l ling lasciv (pe Kent, ma, dirty minds you:)). nu, nu era naspa tigara dupa cateva saptamani abstinenta, era fantastic de buna. gustoasa! gus-toa-sa! credeam eu.
am decis ca voi fuma o tigara pe zi. cateva zile mai tarziu, am decis ca doua tigari pe zi e ok sa fumezi. nu mai stiu in cat timp am ajuns inapoi la pachet si nu mai stiu cand m-am considerat oficial, dar temporar, invinsa.
prin mai cochetam cu ideea plasturilor cu nicotina. after all, ma ajutasera mult sa ma las de fumat in 2007 si statusem “clean” cativa ani. in Romania nu se mai gaseau (ce magarie!), asa ca am asteptat vacanta la Salonic ca sa get me some. din fericire, la Salonic erau mai ieftini decat la Paris sau pe amazon, numai 14-15 euro cutia de 7 bucati. adica vreo 9 lei pe zi. mi-am luat plasturi de 80 de euro. asta a fost in iunie. ajunsa acasa, i-am bagat intr-un dulap si mi-am luat de grija lor, in asteptarea momentului in care aveam sa mi-i aplic. nu inainte de ziua mea si clar NU inainte de concediu, jesusFingchrist, ce idee tampita! poate dupa aniversarea noastra… sau macar dupa ce venim de la munte.
intr-o zi, mi-am lipit spontan un 21mg pe mana stanga. a fost mult mai bine decat fara plasture. muuuult mult mai bine! nu mai aveam, gen, viermi in dos, a fost o zi aproape normala. asa ca l-am dat jos seara pe plasture, m-am inchinat ca inca functioneaza si mi-am aprins o tigara.
trebuie sa intelegeti ca, in tot acest timp, din februarie incoace adica, traisem o perpetua framantare. nu puteam sa ma las, dar nici sa renunt la a mai incerca nu puteam. am avut momente in care am zis: fuck it, sa luam o pauza. si apoi, in urmatoarea, fix urmatoarea zi, m-am trezit cu o sincera si spontana dorinta sa mai musc o data din prajiturica de quitter. am citit tot soiul de lucruri. de la extensiile lui Carr puse clar out there pentru imbogatirea dansului pe seama disperatilor de fumatori (da, exista The Easy Way, dar si The ONLY Way, pe care esti sfatuit sa o cumperi daca nu ti-a mers cu Easy; exista si The Easy Way For Women, exista si the Little Book… doamne, cred ca-s zeci, and I got a glimpse of them all:p) si pana la Smoke Free in 30 Days, pe care am cumparat-o pentru ca promitea sa ia lucrurile de unde le lasase Carr si sa le duca, dracului, la capat.
caci da, ce ii reprosam la momentul ala lui Carr era generalizarea crasa si lipsa de munitie pentru cand veneau, in ziua 3 de regula, poftele cele ucigatoare. adica, tatutza, zi pe bune, io ce fac? ce fac cand innebunesc? (little did I understand, acum nu mai mult de doua luni sau asa, ca Allen Carr nu avea de ce sa dea strategii de coping pentru the aftermath, fiindca, saracu’, el se straduise sa ma faca sa inteleg ca there is no fucking aftermath, dar ajungem si acolo, rabdare I tells u;)
bun, deci here i was, vegetativa in starea asta de “worst” of both worlds, incapabila sa ma las, dar no longer “enjoying” smoking. ce sa fac, ce sa fac, ia sa ma duc si la o sesiune Allen Carr. asa, o ultima “mutare”. atat de tare m-am concentrat pe caracterul ultimativ al mutarii, ca am plecat de-acolo dupa 7h si fumatoare, si in lacrimi. sah mat! am zis. fetitza, lasa-ne, e clar, nu poti sa te lasi acum. ia, tu constiinta presanta ca oala sub presiune, culca-te. te-oi scula io mai tarziu. gen la anu’. e ok sa te lasi pana in 35 de ani, nu? poate nu fac, totusi, cancer, inainte de asta. dar daca fac la 37? nu o sa-mi para oare rau ca m-am lasat la 35? macar sa mai fi avut doi ani fericiti.
yep, i kid you not, asa gandeste un fumator. misto, nu?
mai puteti? luati o gura de aer, ca urmeaza finalul si e unul fericit. am ajuns in luna iulie.
ultimele zbateri
nici nu ma hotarasem bine s-o las in pustii, ca ma apuca iarasi senzatia aia de vierme sub piele. declicul fiind mistificatoarea concluzie ca fumez un iPhone 5 in 2 luni jumate (fucking shit, da:p). bai, dar ce idee geniala imi vine mie pe 30 iulie, in timp ce, desigur, fumez. logic sa o luam: daca fumatul este, pentru mine, o maniera de escapism, cum ar fi sa escape in altceva? ce activitate se poate face atat de fragmentat, cate 5 minute la fiecare juma de ora? stiu! o sa citesc! dar mie nu imi place sa citesc! nu-i nimic, voi citi pana cand are sa imi placa. de cate ori imi va veni pofta de tigara, voi citi 5 minute. in acest mod simplu, se pot intampla doua lucruri: cartea sa fie buna si eu de-abia s-astept sa loveasca cravingul ca sa pot citi. sau cartea sa fie proasta, si ca sa nu fiu silita sa citesc din ea, refuz pofta de tigara. nu, deci va zic, mi se parea super misto planul asta. infailibil. si asa de incatata eram, asa de luminitalacapatultunelului scria pe mine, ca m-am apucat s-o zarnaticesc si pe prietena mea Ambasadoare. o sa ne lasam impreuna pentru “decat” 21 de zile. va fi magic, magic fata, o sa vezi. ce mare lucru? sunt doar 21 de zile. prima zi a fost 31 iulie. ultima zi ar fi fost azi.
si de la capat: prima zi ok, a doua zi ok-ish, a treia zi, ma scuzati, mare, mare, f&tere. de ce, nu puteam sa inteleg. nu puteam sa inteleg de ce after all this time, e totusi asa de greu. diverse explicatii si scenarii de groaza mi se falfaiau prin cap:
“sunt cel mai rau fumator, ce merge la altii clar nu merge la mine, singura mea sansa e sa strang din dinti si sa accept ca va fi greu pana sa fie usor”
“da, e clar, si pe patul de moarte o sa regret tigarile nefumate!”
“sunt ultima gaina din cotetz! o sa raman singura fumatoare din lume si singura femeie fara carnet de conducere!”
nu mai suportam sa imi fie greu. efectiv nu eram dispusa sa-mi asum rahatul ala. nu stiu daca pentru ca in ultimii ani am devenit extra sensitive la greul meu, sau pentru ca stiam, la un nivel, ca se poate si altfel. am incercat fel si fel de reframinguri. in cartea lui Carr citisem ca tre sa fiu happy cand loveste cravingul, e un semn ca ma “curatz” existential. “sa fii tu happy tataie tu si cu mama familia ta!”, ziceam mai tarziu, cand deveneam posedata.
intr-una din seri am aprins o tigara. nu i-am spus Ambasadoarei. era de cacao sa-i stric si ei combinatia si in plus, sa-i spun ar fi insemnat sa-mi validez mie fumatul, adica asa, din nou, de la capat. nu i-am spus si m-am simtit infect. stiam ca fac ceva rau si brusc tigara nu mai avea gust bun. avea gust de infrangere, mizerie si neputinta. o uram pe ea, iar pe mine… sa zicem ca-mi era ciuda. avea sa fie ultima zbatere. ultima “uratenie”. ultima promisiune incalcata, coz that’s what smokers do, stiti:p in foarte scurt timp aveam sa inteleg de ce este, de ce era, so fucking hard.
momentul meu de claritate
deci iata-ma pe mine, improscata pe parbrizul virtual al vietii fara tigari ca o musca verde si grasa, iata-ma la capatul unui lung si anevoios drum, toata transpirata de draci. adica WTF, what am i missing?! sa te culci si sa te trezesti cu gandul asta e boala curata, credeti-ma.
nu inteleg, imi repetam obsesiv, nu inteleg de ce nu pot sa stau “clean” 21 de zile. sau 2 zile. de ceeee? aarrrrrrrgh!!!
pai de-aia, bai, desteapto, nu poti, pentru ca tu nu te lasi, tu *incerci* sa te lasi! nu exista 21 de zile. 21 de zile e polita ta de asigurare in caz de esec. 21 de zile zice clar “nu cred ca poti face asta!” 21 de zile nu se cheama ca te lasi de fumat, se cheama ca astepti sa fumezi.
momentul meu de claritate asta a fost. intelegerea si acceptarea faptului ca NU VOI MAI FUMA NICIODATA. obisnuia sa ma sperie groaznic aceasta varianta. acest cuvant… niciodata. cand in sfarsit am vazut limpede, am realizat ca gandul ca nu voi mai fuma niciodata este fix la fel de inspaimantator precum gandul ca nu voi mai linge niciodata otrava de sobolani de pe jos, din subsolul blocului. da, cam asa.
tensiunea, manifestarile psiho-somatice, reale si imaginare, pofta, maria sa Pofta de tigara, toate astea au disparut ca prin farmec in momentul in care am luat decizia unica de a nu mai fuma in veci. din februarie incoace nu facusem decat sa iau decizia de a nu fuma de mii, efectiv de mii de ori. obositor si vulnerabilizant ca naiba. trebuia sa fiu mereu pe faza. ma luam la bataie cu mine de 25-30 de ori pe zi, in fiecare zi. si uneori cedam. micul vierme stia ca daca insista, va primi. nu fusesem ferma cu el. imediat ce am fost, a murit ma, a mierlit-o viermele de nicotina (vorba lui Carr). acush ii fac de 7 de zile si I’ve never felt better. stiu ca suna dubios, adica na, even my husband thinks i’m… funny, dar… dar… dar… e cum e! doar ca nu cum zice Carr. nu e o metoda universala. e un adevar universal, pe care el face o treaba buna din a ni-l pune sub bot, iar apoi sunt fix atatea metode de a te lasa de fumat fara sa suferi ca un caine, cati fumatori sunt pe planeta noastra poluata.
orice fumator are nevoie de momentul lui de claritate. dupa aia devine usor. dupa aia te trezesti dimineata si la inceput stai pe ciuci psihici, intr-o foarte alerta stare, asa cum esti obisnuit. pregatindu-te, anticipand momentul pofticios, scarpinandu-te in capul pieptului, sugand bombonele, foindu-te. si cand, intr-un tarziu, te prinzi ca pandesti ca prostu degeaba o prada inexistenta, cand intelegi ca a sucombat lighioana din tine la fel de brusc cum s-a nascut acum multi ani, cand ai pus in gura prima tigara, ei, in momentul ala zici ca ti-a pus dumnezeu mana in cap. in momentul ala te simti nu ca bine, nu ca happy, lasa asta. te simti LIBER. stiti cum e? eu nu mai stiam. nu mai stiam cum e sa te simti liber de cel putin 15 ani.
ce ajuta, ce incurca
in sase luni de multiple si epocale fail-uri, inveti o gramada de lucruri:)) de exemplu, ce merge si ce nu merge, care-s zilele cele mai crancene cand incerci sa te lasi folosindu-ti vointa (va zic eu: ziua 3, ziua 5 sau 6 si groaznica, sinistra, ceamaireaua zi 19-20 – cum ar veni, pragul de trei saptamani).
ce ajuta: plasturii cu nicotina – chiar iti iau “dracii” cu mana cand “incerci” sa te lasi.
ce incurca: plasturii cu nicotina – cand accepti cu toata persoana ta ca nu o sa mai fumezi niciodata, nu mai vin nici dracii. nu exista dorinta de a fuma. SMOKING IS NOT AN OPTION scrie pe tine. nu ai niciun motiv real sa-ti intretii dependenta de nicotina inca niste saptamani, esti done, done and done.
ce ajuta: numaratul zilelor si pusul banilor “la borcan”. eu mi-am cumparat ceas si oja Chanel din economii:D
ce incurca: numaratul zilelor si pusul banilor “la borcan”. dupa ce mi-am cumparat ceas si oja Chanel din economii, am fumat. treaba e ca, sincer, un nefumator nu-si numara zilele si nici nu-si trimite thank you for not smoking cards.
ce ajuta: prietenii. e tare bine sa ai cu cine vorbi despre zadarnicele tale chinuri.
ce incurca: prietenii. in the end, zau, nimeni nu poate intelege prin ce treci. pentru ca, ghici ce, e de neinteles:))
final points
- kudos to Allen Carr si practicantilor metodei lui. in ciuda micilor limitari ale acesteia, e clar cel mai mare ajutor pe care il veti primi out there, in the big bad nonsmoking world:)
- lasatul de fumat e o chestiune foarte personala. sa pretinzi ca stii de ce arma mor demonii altuia e o mare aroganta. so… i’m not gonna. dar un lucru e cert: toti demonii sunt muritori:)
- mi-am varsat aici matzele virtuale in speranta ca o sa va dau niste CURAJ. pentru ca, (again, parafrazandu-l pe Carr), singurul motiv pentru care fumatorilor le este greu sa se lase de fumat este FRICA. si, as adauga, imediat ce accepti ca nu are de ce sa iti fie frica, dispare, paradoxal, si toata suferinta. frica intretine suferinta, lipsa fricii o anuleaza, si da, it makes no sense to you now, dar intr-o zi, dupa ce o va fi mierlit si viermele vostru, o sa ne vedem pe strada si o sa vreti, da, o sa vreti precis sa hi-5 me:D
PS: Love you lots, all u smokers out there, I am rooting for you:D Va astept aici. Adica dincolo:)
PPS: Sorry for the semistupid incoherent overjumping with joy annoyingly enthusiastic seemingly dillusional long, possibly full of shit typos post. NU AM MAI AVUT RABDARE. Na!:))
August 20th, 2013 at 6:50 pm
Pfooaaai ce am ras ca o ciudata singura,sincer am ras si am realizat ca experienta ta chinuitoare este si a mea.Marea mea problema cand vine vorba de viermucidere este ce fac eu cu timpul de dimineata cand imi beau cafeaua?ca la mine nu merge una fara alta, never!!Ce sa fac cand ma trezesc? fara ritualul cafelei?fara viteza la buda data de tigara si cafea?hmmmm,as vrea ca ma costa al dracului de mult,as vrea pt ca sotul nu mai fumeaza de 3 ani,as vrea pt ca fac laba gastii la gura de la atata tuguiat de bot,as vrea dar ioc nu poci,sau nu vreauuuu.Una peste alta bravo tie felicitari ai scapat de gustul de scrumiera linsa din gura[scuze dar asta este gustul real]Apropos am citit si eu cartea si i0am zis pas,nu tine la mine,cred ca viermele asta al meu edat naibii de indragostit de mine,parsivul!
August 20th, 2013 at 7:00 pm
vera, io zic s-o revizitezi peste o vreme. si hang in there. dupa cum vezi, pos sa-ti ia cca 60 de incercari ratate pana la the magic fuck you, vierme:)) daca iti zic ca imi beau linistita cafeaua dimineata si ca in general nu am renuntat la nicio activitate pe care o faceam inainte, ma crezi? aseara am fost la o terasa si nu ca nu am fumat, dar, sa moara janvaljan, NU AM VRUT sa fumez. si inca, inca mi se pare SF…
August 20th, 2013 at 7:23 pm
Si in afara de curaj, niste vointa. Am 11 ani de cand m-am lasat, sentimentul a fost ca daca reusesc sa ma las de fumat, sunt in stare sa duc orice la capat si asa a si fost. Lasatul de fumat a fost mai greu decat orice altceva am facut pana la 40 de ani.
August 20th, 2013 at 7:24 pm
Chestia aia cu frica omoara mintea suna foarte Dune-like.
Kudos to you!
August 20th, 2013 at 7:35 pm
Rezista si persista! Pana la urma chinurile au dat roade si eu am devenit nefumatoare dupa 21 de ani super activi, a trecut o luna si un pic si intre timp am devenit un fel de sectanta in provaduirea beneficiilor nefumatului! 🙂 Ipocrita stiu 😀
Felicitari si hang in there!
August 20th, 2013 at 7:45 pm
cristina, pai eu asta zic, cu chin nu am reusit. nu suport chinul:)))))
August 20th, 2013 at 7:55 pm
m-am lasat de fumat de 3 spre 4 ani si inca ma recompensez … visez din ce in ce mai rar la o tigara dar demonii inca pandesc … sotul meu fumeaza tigara electronica de mai mult de 1 an si nu poate sa treaca la pasul urmator … e foarte greu, offf!
August 20th, 2013 at 8:25 pm
pana una alta este o poveste foarte lunga care putea fi rezumata in cateva cuvinte pe care le-ai si spus,dealtfel:NU EXISTA ,,INCERC SA MA LAS“pe allen carr nu l-am citit ca n-a fost nevoie acum aproape 12 ani,atunci cand m-am lasat(nu doar am incercat).wellcome to the club!!!!
August 20th, 2013 at 8:31 pm
fumez de la 15 ani, acum am 23. in 2011 am zis WTF, I’m sooo out of this. desi nu am simtit nevoia sa fumez, nu mi a fost pofta de tigari in astia 2 ani, nu m am simtit o secunda nefumatoare. si la inceputul primaverii, in mijloc de dieta, intr o noapte lame&trista mi am aprins un kent lung. care a fost cea mai buna tigara pe care am fumat o vreodata. e greu cu nemernicele, e greu cu tine, e personal si intim. si e totul in capul nostru 🙂 keep up the good habbits!
August 20th, 2013 at 8:58 pm
Yep,sfatul este verry good ,am revizuit si acum cartea [pe alocuri] am avut perioade de abstinenta si la cel mai mic nerv incordat gaseam antidotul salvator TIGARA.Pe motiv ca fumez sa ma calmez ajungeam iar la pachet si mai departe de la cap de unde am facut pauza.Culmea este ca pana acum cativa ani ma laudam ca nu sunt dependenta de tigari si ca le pot lasa anytime,acum realizez ca nu eram constienta cine pe cine controleaza.Acum stiu si sincer ma cam sperie!
August 20th, 2013 at 9:03 pm
Eu n-am mai fumat de prin iulie, nefiind o fumătoare “înrăită”: aveam doar vreo doi ani în spate. Dar “demonii”, pofta de ţigară când sunt în oraş cu vreo prietenă la un pahar de vorbă sau când mă duc la muncă şi ştiu că, dacă nu fumez, nu are rost să fac o pauză… astea încă nu au trecut. Singurul meu avantaj ar fi faptul că acum mi se face rău de la fumul de ţigară şi, când efectiv am în faţă ţigara altcuiva fumuind în scrumieră, mi-este fizic rău şi nici nu mă gândesc cu poftă la ea.
August 20th, 2013 at 9:29 pm
Eu m-am trezit intr-o dimineata si am realizat ca fumez de 10 ani si m-am gandit asa: cum ar fi daca n-as mai fuma alti 10?
Au trecut 9 ani de atunci. Mai visez din cand in cand ca fumez si ma trezesc intrebandu-ma daca a fost vis sau realitate. Nu vreau sa spun (= sa cred) ca nu voi mai fuma niciodata, dar cred ca daca acest lucru se va intampla mai incolo nu poate fi decat bine. 🙂
August 20th, 2013 at 9:57 pm
Un carusel cu emotii foarte intense Foarte bine ca ai “dat pe-afara”, isi l-ai scris foarte funny :).
Si eu m-am lasat la fumat dintr-o combinatie de simtit rau de la tigari + nemaisuportat gustul si mirosul tigarii + citit cartea lui Allen Carr, care mi-a dat impulsul si m-a facut sa cred ca “you can do it”.
Mi-a iesit din prima dupa ce am fumat vreo 15 ani, din adolescenta, m-am lasat de cativa, nu stiu cati, ca odata ce am renuntat, cum ziceai si tu, nu te mai intereseaza si nu stai sa numeri.
In primele zile mi-a fost cel mai greu, mai ales in infama zi 3, problema mea era ca ma obisnuisem sa iau multe pauze pe zi si trebuia sa umplu pauzele alea cumva, si le-am umplut cu ce am avut la indemana, ba spalat un vas, ba aranjat prin casa, ba citit un pic, ba uitat pe geam, orice m-ar fi deconectat de la activitatea pe care o faceam.
Dupa aceea si eu am mai tras sporadic din cate o tigara, dar gustul mi se parea oribil si apoi am trecut in partea cealalta, nu mai suportam fumul in preajma ca ma deranja, nicidecum ca imi facea pofta!
Si mie mi-a fost util sa fac ceva cu banii care inainte erau in contul tigarilor si m-am gandit la ceva care mi-ar face placere si am ales sa merg la masaj (yeah baby : ) si continui si azi rasfatul (asta sa imi fie dependenta!)
Ce mi se pare cel mai greu este ca prietenul meu fumeaza si ma simt legata de maini si de picioare cand stiu ca “i`ve been there” si cu toate astea el nu poate sa vada cum vad eu acum lucrurile si trebuie sa accept si sa astept pana i-or veni si demonii lui, pentru ca la tine a functionat pentru ca ti-ai dorit cu adevarat si ai insistat, cred ca si asta e o cheie, sa iti doresti cu adevarat si sa cauti mereu sa descoperi ce functioneaza pentru tine. Ma bucur ca ai scris postul asta acum cand e proaspat.
Hi 5! 🙂
August 20th, 2013 at 10:12 pm
mihaela, asa e cum zici:), asteapta-l si pe el:D ca acum poti sa stai in cap si tot degeaba:) singur e oricine in asta.
August 20th, 2013 at 10:16 pm
big congrats, welcome on the other side of the force! been there, done that, inteleg perfect prin ce-ai trecut, chiar daca la mine se fac 7 ani in curand de cand am trecut de la Sith la Jedi :)). eu din pacate am dat de Alan Carr la vreo doi ani dupa ce m-am lasat si dupa ce am citit cartea am fost convins ca daca l-as fi descoperit mai din vreme m-as fi lasat mai repede si mai usor, asa ca o recomand permanent tuturor celor care au urechi sa auda.
August 20th, 2013 at 10:59 pm
Am ras un pic si am plans un pic. Asta mi-a fost si mie drumul, insa am acceptat din prima ca AIA a fost ultima mea tigara EVER.
As vrea sa dau timpul inapoi si sa iti fi spus mult mai in detaliu in comentariile de la postul asta
http://easypeasy.ro/2013/02/viata-e-ce-se-intampla-intre-doua-tigari/
ca de fapt lasatu e simplu. But only after you make that decision.
Te pup si te felicit really!
August 21st, 2013 at 9:10 am
Nu m-am apucat niciodata, deci nu pot povesti despre cum m-am lasat. Nu am tabieturi, nu-s nici macar consumatoare de cafea, inca o chestie de care m-am tinut departe (imi repugna ideea de a nu putea sa incep o zi ‘full speed’ decat dupa ce mi-am luat doza).
Barbatu’ s-a lasat acum 5 ani de tigari. Fara carti, fara impuneri. Pur si simplu s-a lasat. Mi-am dat seama ca nu mai fumeaza dupa aproape o luna (nici macar nu a anuntat treaba, sa-l sprijinim spiritual, vorba aia). Nu a mai pus tigara pe gura de atunci. Nu a avut pofte, nu a avut sevraj (sau l-a controlat foarte bine), nu s-a apucat de mancat bomboane sau alte chestii.
Acum un an juma’ si-a dat seama ca nici cafeaua nu-i mare branza, asa ca s-a lasat si de sportul asta. Bea cate un ceai negru, in rest a lasat in urma vechile tabieturi. Nu are probleme sa stea la masa cu fumatori sau cu cei care beau cafea, pur si simplu nu-i mai este pofta.
Fiecare are calea lui. Conteaza pana la urma rezultatul. BAFTA in continuare … iti va fi tot mai usor, pe masura ce trece timpul.
August 21st, 2013 at 9:13 am
in aprilie 10 s-au implinit sapte ani de cand nu mai fumez. mi-am facut un pustiu de bine mie, iar celor care ma iubesc, o imensa bucurie.
stiu ca n-o sa recidivez, din ratiuni de supravietuire. punct. mi s-a spus raspicat (in urma unui rmn cranian, pen’ ca tocmai ce lesinasem in plina zi si deh, nu-mi prea mai veneam in simtiri) ca voi fuma pe raspunderea mea, pe viata mea. creierul nu se mai oxigeneaza suficient si, ca atare, doar eu decid daca vreau sa traiesc normal sau sa legumesc o vreme, sh-apoi, poc!
draga mea, stiu ca nu e tocmai easy-peasy. been there, done that. dar daca eu am reusit, om neispravit, lipsit de vointa, dara cum sa nu poti tu, asa om frumos si mintos?!
iubeste-ti corpul. slujeste-l cu atentie rabdatoare, nesfarsita. vei fi rasplatita din plin. doar el, nimeni alt’, iti va fi carja cand vei atinge suta. curaj! 🙂
August 21st, 2013 at 9:47 am
Draga easypeasy, vin sa dau like si +1. Sunt fosta fumatoare de 1.5 – 2 pachete de zi (tie nu ti-a placut kent 4, mie in schimb…), chinul tau de anul asta l-am trait anul trecut si vreau sa confirm pt toti cei care vor citi postarea si comentariile ca la naiba, fix asa e. anul trecut in iunie am citit cartea, m-am lasat, peste 3 saptamani am cerut o tigara intr-o seara in club, cineva mi-a dat siiiiiii in septembrie eram deja inapoi la un pachet pe zi. somewhere along the way am inceput sa-mi cumpar de rusine. problema atunci a fost exact frica de niciodata pe care o descrii (ce bine o descrii 🙂 )
Anul asta, tot in iunie, am recitit cartea. e drept, deja eram dezgustata de mine pe tema asta, nu ma mai suportam cu tigara in mana si cu fumul in par. a mers uns, pt ca your final points.
asta vroiam sa spun basically, ca ai dreptate. 🙂
August 21st, 2013 at 10:20 am
mai oameni buni, daca imi permiteti… asa, ca o “aditionala” la tot ce am scris, as vrea sa spun ca lasatul de fumat este greu, dar pe urma nu mai este. de cate ori ati auzit sau chiar ati spus “sa te lasi de fumat e greu”, “e cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata”? pare, cumva, o incurajare, dar de fapt este cel mai descurajant lucru pe care un fumator care vrea sa se lase il poate auzi sau citi. e groaznic ma. e groaznic ca venim cu “presetarea” asta. ca asta e norma sociala. adica… sa te lasi de fumat e greu, nu? bai… nu. mi-as dori mult sa vad aceasta convingere intrinseca pierind de tot. mi-as dori sa o inlocuiasca “sa te lasi de fumat e usor”. pentru ca mintea e cel mai flexibil organ. si pentru ca asta e adevarul, poa sa fie usor sa te lasi de fumat, in egala masura in care poate fi greu. si omul tre’ sa stie ca poate sa aleaga intre astea doua.
August 21st, 2013 at 10:21 am
nyways, DE LA CAP este totul:))
August 21st, 2013 at 10:23 am
ah, si alta chestie care nu ajuta deloc este povestea lui cutarica care s-a sculat intr-o dimineata si pur si simplu nu a mai fumat, iar acum, trateaza cu dispret pe toti aceia care nu se pot lasa. “vai, dar eu m-am lasat imediat ce am vrut si fara durere. fara sa citesc carti. fara sa… fara sa…” bai nene, fiecare are drumul lui. pentru unii e scurt si drept, pentru altii e lung si naspa tare. important e sa ajungi. so… don’t let anyone bring u down, do your thing, mergi in pasul tau, just don’t give up:)
August 21st, 2013 at 11:19 am
Eu am reusit la 40 de ani cu Zyban pe care il poti comanda in Sensiblu. Acum 4 ani cand m-am lasat eu era un program in spitale si era dat gratuit celor care vroiau sa se lase.Costa cam 80lei pe saptamana oricum mai ieftin decat tigarile.La inceput fumezi si iei pastile si in ziua cand zice prospectul sa le lasi ti se va parea incredibil de usor pt ca nu mai intri in sevraj.Mai ales dupa toate incercarile chinuitoare pe care si eu le-am cunoscut foarte bine.Atat ca 3-4 zile sa stai mai izolata de fumatori si evita camera unde aveai tabietul.
August 21st, 2013 at 11:32 am
mihaela, si eu am reusit cu plasturi in 2007. m-am reapucat pentru ca plasturii nu schimba, din pacate, si mindsetul referitor la fumat. iar zybanul ma tem ca e la fel. da, probabil ajuta, dar nu lucreaza cu tine. amorteste. plus ca na, e, totusi, un antidepresiv… nu m-as fi bagat la el, cred. then again, never say never:)))
August 21st, 2013 at 12:30 pm
Hello. Felicitari pentru reusita :). Si eu am avut momentul de claritate fix pe 12 ian 2013 si de atunci nu am mai pus gura pe o tigara. Si nu am avut nevoie nici de plasturi si nu am avut nici macar un minut de sevraj. Tigarile le-am inlocuit cu apa plata… cat mai multa. Te ajuta foarte mult.
August 21st, 2013 at 2:00 pm
Buna.
Bravo tie! Daca tot te ai lasat de tigari si mergi la sala vrei sa faci echipa cu mine la toamna la marathon la proba de 4* 10.5 km?
In primavara am fost la cursa populara dupa ce am citit la tine pe blog si ma gandeam sa incerc ceva mai mult de data asta, dar vad ca au scos proba individuala de 10,5, asa ca trebuie sa te inscrii la stafeta acum daca vrei sa alergi 10 km.
Ganduri bune!
August 21st, 2013 at 2:07 pm
Stii, postul asta o sa i-l dau copilului peste cativa ani sa il citeasca si sa ii spun doar sa se gandeasca bine, inainte sa bage prima tigara in gura, daca vrea sa fie fumator toata viata si daca nu, daca isi asuma si ce presupune lasatul de fumat.
August 21st, 2013 at 5:03 pm
Si inca o completare la comentariul no. 19 🙂 anul asta am cerut din nou tigara la (fixul fixului) 3 saptamani. am dat vina pe moment pe cuba libre deja inghitita si cea care urma sa fie (nu-i asa) minunat savurata cu o tigara, dar n-am primit. pentru ca mi-am avertizat toti prietenii ca voi cere si ca ii rog din suflet sa nu-mi dea. e tare de ajutor ca cei din jurul tau sa inteleaga ca tu vrei sa faci pe bune chestia asta, fara ironii si alte cele si sa te sprijine indiferent daca sunt de acord sau nu cu metoda pe care o aplici. e usor sa renunti, e usor sa te mentii, dar cateodata (rar, dar se intampla) iti mai apar in minte imagini bine bine plantate de brand manageri cu gagici super sexy si tipi super cool cu tigara in gura si for some seconds there you might forget.
imi permit sa adaug la final points (daca esti de acord sa publici): nu esti nefumator, esti fost fumator, e o diferenta, asa ca nu uita regulile din carte. my personal favourite e cea de genu: ok, ai avut o zi foarte proasta, maine poate va fi mai bine si macar ai scapat de nenorocita aia de tigara 🙂 bafta tuturor!
August 23rd, 2013 at 10:25 pm
Ai fumat şi cât ai fost însărcinată? Normal că ruperea de orice dependenţă e crâncenă. Eu nu fumez, dar să vă povestesc ceva. Am fost într-o excursie şi colega mea de cameră fuma în draci. Îşi punea ceasul să sune dimineaţa cu 2 ore înainte de ora plecării pt. a avea timp să fumeze. Fuma enorm. N-a conceput să dea 10 euro pe o pereche de pantaloni în condiţiile în care avea doar două perechi, dintre care una s -a rupt. Brrrrr! Ţi se face frică…
August 26th, 2013 at 7:29 am
Așa-i că acum cafeaua, zmeura și untul au alt gust? 😛
August 26th, 2013 at 7:45 am
ma, nu as zice. singura treaba care are alt gust pentru mine e apa plata. de exemplu, nu mai pot sa beau izvorul alb:p mi se pare naspa rau! asta remarcasem si in precedentele dati cand n-am fumat niste zile.
August 26th, 2013 at 9:11 am
Ciudat, la mine ăsta a fost motivatorul cel mai puternic după efortul inițial de ~15 zile, că orice țigara strica iremediabil gustul lucrurilor. Iar eu țin la gustul mâncării, să fie clar!
November 1st, 2013 at 5:04 pm
[…] in sfarsit […]