tocana de porc cu masline verzi
Ziua mea incepe la 8. Seara. Cam pe cand se culca Iepurescu, incep si eu sa exist. Si-s obosita de numa. Sunt asa de obosita ca intr-o noapte m-am trezit lac de transpiratie, visasem ca venisera hotii sa ne hacuiasca, urata treaba. M-am impleticit pan’ la baie si cand m-am uitat in WC, o balta de sange. Na, ca mi-au luat gatu’, am zis eu. Dar daca mi-au luat gatul, cum de-s inca aici. Mi-a luat spre un minut sa cuplez si sa-mi dau seama ca “sangele” era un pansament cu betadina aruncat in buda de cu seara. Uitasem sa-l flush si se decolorase acolo, nemernic. Mda. Cam asa.
In rarele ocazii cand se mai face de mancare in casa asta, se atenteaza asupra farfuriilor pe intuneric, cu un obiectiv luminos, dar nu chiar. Rezulta niste poze urateeee, doamne, da’ ce urate sunt. Rezulta si nervii aferenti. Si lehamitea. Si “da’ cine doamne iarta-ma ar vrea sa citeasca despre urateniile astea”. Si uite-asa mai trec niste zile in care nu scriu. Si cand ma intreaba cineva daca suntem ok, nici nu stiu cum sa raspund. Nu, nu suntem ok, suntem mici, nemancati si nevrotici.
Ieri am facut insa o mancare buna tare. Si de-aia de se face singura, tzac pac. Si-am zis ca merita sa share, chiar si-asa, in lipsa pozelor scaldate-n soare. Va trebui sa ma credeti pe cuvant si va trebui sa faceti o data tocana asta de porc, cu paste si masline verzi.
Intr-o tigaie mare se pun la incins in ulei bucatele de carne de porc, o ceapa tocata, doi catei de usturoi si un ardei rosu taiat maruntel. Cu o lingura mare de boia, sare si piper. Se inabuse cu nitica apa clocotita. Se vara in sos maslinele verzi, cimbru, rozmarin si-o foaie de dafin, si se lasa tigaia sa clocoteasca la foc mic. Vreo 10-15 minute. Intre timp se fierb doua cesti de paste scurte. Se scurg de apa si se pun peste porcul cu masline. Intr-o cana se dilueaza 3/4 suc de rosii cu 1/4 vin (alb sau rosu, numa’ sec sa fie). Se varsa tocana intr-un vas de yena (sau o cratita buna de bagat la cuptor), se toarna peste ea sucul de rosii, se mai pluseaza cu condimente dupa gust si se da la cuptor la foc mic, sa mai scada oleaca. Din cand in cand se mai “rascoleste”, ca sa nu se arza pastele cele de deasupra. Se serveste asa, de-a calda, cu patrunjel proaspat.
Si voi? Voi sunteti bine?
tags: masline, one pot, pasta, paste, porc, tocana 12 comments »
January 17th, 2012 at 1:24 pm
nici nu mai conteaza ce ai gatit! io ma bucur sa te vaz :D!
January 17th, 2012 at 1:27 pm
apai poza asta numa’ la mincat te imbie,sa mai faci!:)textul,adorabil ca de obicei,poate se repeta chiar cu o poza mai intunecata,nu’i bai.lasa cuvintele sa curga aici,unora ne place…noi,multumim,sintem bine,in plina perioada de contradictii si de afirmare a spiritului !:)
January 17th, 2012 at 1:53 pm
Ahhh ce bine ca ai mai inviat oleaca! Tot in Mancare Repezita imi place mie enorm mancarea de ardei copti…tavalesti puiu cu usturoi in tigaie, tavalesti ardei copti cat mai multi, pleznesti un bulion de rosii in cap, bulbucesti inca 5 minute si e de maaaare nenorocire 🙂
January 17th, 2012 at 2:14 pm
Suna bine! Trebuie incercata reteta 🙂
January 17th, 2012 at 2:33 pm
subscriu commentului zazuzei….poti sa faci poze oricat de urate si intunecate, sa gatesti paine cu unt si cu sare, dar numai sa mai scrii un picut… i miss you!
January 17th, 2012 at 3:32 pm
si mie îmi era dor de tine…..de tine, de tine, deeeeeee tine….
January 17th, 2012 at 3:41 pm
Pozele sunt frumoase, bre, mai avem si zile intunecate:)
Si apoi, ai o scuza atat de frumoasa si iepureasca:)
Te pup
January 17th, 2012 at 3:46 pm
scuza iepureasca LOL
January 17th, 2012 at 4:59 pm
lasasem si eu aici un comentariu,unde o fi fiind?!
January 17th, 2012 at 5:24 pm
s-a dus in spam automat, nush de ce, am rezolvat acum
January 18th, 2012 at 10:26 pm
imi era dor sa te citesc. nu pentru mancare. pentru viata asa cum este..
June 5th, 2013 at 7:49 pm
Iar dadui de tine, uleiosule!! 🙂