de ce fac oamenii copii
Acum ceva vreme, insarcinata cu burta la gura fiind eu, m-am apucat sa fac research pe un esantion strasnic de mame din viata mea, avida dupa raspunsul adevarat la intrebarea “de ce fac oamenii copii?”. Ca mie nu mi-era clar deloc, ceea ce era de-a dreptul ironic under the circumstances. Ma puteam gandi la 100 de motive pentru care sa-ti iei o pisica si la circa zero motive pentru care sa te reproduci.
Am colectat fel si fel de pareri, care mai de care mai pe neintelesul meu: “ca sa ai si tu un rost pe pamant”- ntz!, “sa te hranesti cu realizarile copilului”- ntz!, “viata fara copii e pustiu”- ntz!, “ca sa aiba si ala mic pe cineva cu care sa se joace”- ntz!, “ca sa aiba cine sa-ti dea o cana cu apa la batranete”, ba chiar si “nu mai stiu mama de ce, a trecut multa vreme”.
In ziua in care am botezat Iepu’, am stiut. Mi-a devenit dintr-o data foarte clar si m-am si minunat de ce simplu e de fapt. Oamenii fac copii pentru ca se vor etern indragostiti. Fac copii pentru emotia aia de natura “lichida” care ii circula up and down, din fir de par pana-n varful degetelor. Pentru lacrima aia vesnica din coltul ochiului. Pentru dorul constant din capul pieptului. E ca un drog si posibil ca nu exista pe lume altul mai tare. Iubirea asta de copil pesemne ca ne leaga cel mai bine intre cer si pamant, si toata energia se scurge si rescurge prin noi ca o taina, pana cand suntem no more. Eu asa simt. Ca de n-as fi simtit, nici nu s-ar fi povestit.
Cu aceasta epifanie la activ, imi retrag parerea cum ca toti prietenii nostri vor primi cadou de Craciun prezervative, deoarece le doresc si lor ce avem noi, adica tot ce conteaza.
Moving on la lucrurile cele pamantesti, da, am botezat Iepu’. Ne-am ales biserica dupa criteriul “sa nu o bage cu capul in apa”. Ceea ce worked out pretty well, ca a fost si cea mai frumoasa slujba de botez la care am asistat vreodata. Va recomand deci Biserica Sfantul Ioan Rusul din Drumul Taberei: preot tanar si cu har, not to mention ultra-fotogenic, cor de baieti care canta dumnezeieste, locasul sfant – aerisit si luminos. Impresionant, chiar si pentru astia ca noi, ne-dusi la biserica.
Ce sa va mai zic, mi-a dat Dumnezeu cel mai cuminte copil eva’, niciun picut n-a plans, ba chiar a zambit cu gura pana la urechi la toate icoanele. A pozat ca o fotomodela la camera, de ne-a umplut cu mandrie pe noi parintii.
Fairy godmother Boo a tinut-o in brate mai bine de-o ora (pe mine deja ma rupe de spate, n-as fi putut, jur!). Timp in care Iepu’ a tintuit-o cu privirea ei de elfa hipnotizanta, deoarece stiu sigur ca din zestrea ei ereditara face parte si nemasurata mea iubire pentru cea mai buna prietena pe care o poate avea cineva acum si pururi si in vecii vecilor. Cine ar fi crezut acum 17 ani cand ne-am cunoscut eu si Boo ca o sa ajunga sa recite crezul cu dictie demna de invidia Andreei Esca la botezul copilului meu facut de mine…
… in timp ce eu o sa ma smiorcai ca o apucata, gandindu-ma ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap de-am primit nesfarsite camioane de iubire in viata asta.
Dar hai ca iar am dat-o in siropuri si acus se scoala maria sa Iepu’, de nu mai apuc sa va povestesc despre restaurant. Care altul decat Vulturul. N-am apucat sa pozez toata mancarea, ca eram asa, surescitata ca un hopa mitica diliu. Dar va povestesc cu vorbe si va arat cate ceva din meniul traditional pe care am mers. Aperitivele, partea mea preferata, au avut 450 de repere (nici nu le mai tin minte pe toate).
Cel mai tare mi-au placut icrele si vinetele, dar si rulada cu somon, cea cu pui si cea cu ciuperci.
Dupa aperitive am avut sarmale. Ca nu puteam sa nu, deoarece, se stie, la Vulturul se fac cele mai bune sarmale care nu-s facute de mama.
La felul principal fura muschi de porc umplut cu carnaciori, pulpa de pui la gratar, carnati de casa (ge-ni-ali!), cartofi cu rozmarin si salata de varza. Nu am poze, care decat… le-am mancat:p.
Ei si tortul, la insistentele mamei nebune, de bezea, cu fructe de padure, imbracat in ciocolata alba si garnisit cu iepure.
Facut la Photocake. Nu mi-a placut in mod deosebit crema de fructe, nu avea niciun gust, ar fi mers mai bine una de ciocolata. Dar macar a fost frumos.
Am stat pe terasa, ca era o zi calda si mergea cu spritz si bere. Iepu’ a fost impecabila, s-a dat din mana in mana prin bratele primitoare ale dragilor nostri prieteni, a dansat sandvis cu ma-sa si ta-su pe piesa de la nunta lor, a zambit cu gura fara dinti la toata lumea care a bagat-o in seama. Pe inserat s-a tirat acasa cu buni, iar noi ne-am restrans la o masa cu cine-a mai vrut sa ramana si ne-am veselit pana pe la unu noaptea asa, timp in care am mai bagat, off menu, cate-o salata berlineza cu paine prajita pe plita, cate-un coup jaques si apoteoticul snitel de curcan cu cartofi prajiti.
Iepu’ a primit de la Boo-care-a-fost-la-Paris un Moleskine special edition cu Micul Print, in care i-au scris cu drag prietenii nostri, ca sa aiba amintire peste ani. Caietul asta o sa “mearga” la toate aniversarile ei, o sa fie cumva jurnalul ei de copilarie scris de noi, adultii ei. Ca Iepu’ e asa, cumva, cel mai norocos copil, the precious one cum i-a zis Marius. Si toata lumea o iubeste, cum altfel?! Poate intr-o zi o sa va “citesc” din caiet, dar for now ramane secretul lui Lorelai Victoria Iepu’.
Mai sunt multumirile: Bursucu – multumesc ca te-ai lepadat de Satana, couldn’t have been easy on you:))), stii ca esti in viata noastra forever si nu de azi de ieri, we love you complet; Boo – am zis, si tu stii <3; Emilia, Dan, Marius, Mazi, Vlasci – you guys are our circle of trust <3; Printesa si ‘Iviu – nu ne stim de mult, dar nu-i asa ca ne stim? <3; Ami si Mihai – ne vedem rar, dar cand ne vedem, e parca n-am plecat niciodata, multumim <3; Maria, Robert si Mamaruta – voi sunteti ceea ce vrem sa fim when we grow up <3; familia Boo – doamna mama lui Boo, Nicoleta, Alex, Eli, Octav – acu’ you’re kinda our family too, multumim <3; familia Bursucu – Ciprian, Cristi, Bogdanel si mai ales Rufy – cea mai cool and collected mama I know – nu stiu cum sa va multumim pentru cat ne-ati ajutat, de cand aveam burta si pana n-am mai avut <3; Vlad s Anto-a-carei-zi-era-in-aceeasi-zi-dar-ea-a-venit-la-botez-totusi – love you guys <3; Beavis-si-fetele-lui-de-acasa-cu-febra, Anda si Cata-care-era-la-Tulcea – ne vedem doar la nunti, botzuri, cumetrii, dar tot sunteti cu mine de 17 ani, ceea ce e schema <3; Cristina-colega-mea-draga si Sergiu-care-ne-a-filmat-la-biserica – prieteni noi si dragi, abia astept sa jucam la nunta voastra <3; familia mama si familia Mishu – multumim ca ne-ati facut, ca ne-ati crescut si ca datorita voua, cumva, acest copil care ne umple de drag exista azi <3.
Inchei spunandu-va ca pozele cele frumoase, va prindeti voi numaidecat de care zic, sunt facute de Dan Petru, pe care vreti, va promit, sa-l aveti cu voi la evenimentele importante din vietile voastre.
Un like pe facebook if you please: http://www.facebook.com/DanPetru.Photography
Phew! Gata! Am zis tot. Va doresc sa va fie inima plina dupa cum mi-e mie azi. Si in plus fata de asta, va doresc weekend fain, cu racoare.
tags: boo, botez, iepu', life, lorelai victoria, restaurant Vulturul 47 comments »
June 24th, 2011 at 12:09 pm
Iar ma faci sa plang, de cand cu copilul asta minunat, citesc fiecare postare!
Sa va traiasca, sanatoasa, desteapta (ca frumoasa e deja, de pica) si sa fiti toata viata parinti din astia cool si misto! 🙂
June 24th, 2011 at 12:17 pm
ti-am spus eu ca oricat as incerca sa-ti povestesc, pana n-o sa-ti tii copilul in brate n-o sa intelegi, si ca orice ar fi greu si nashpa o sa fie compensat din plin de bucuria pe care ti-o da un copil :)) anyway, primele paragrafe din postul asta sunt de printat si de pus in rama, really :))
June 24th, 2011 at 12:25 pm
wowowow 🙂 super poze, Iepu e foarte dulce si fotogenica.
And you hit the nail on the head, nu-mi plac deloc oamenii care zic ca fac copii si se ‘sacrifica’. Mi se pare foarte urat. Ori il vrei, ori nu il vrei!
June 24th, 2011 at 12:41 pm
Mercic! Foarte frumos ai scris, iar Iepu’ intr-adevar s-a comportat ca la carte 🙂 parca ar fi stiut ce trebuie sa faca. Asteptam sa mai creasca sa se joace cu Cristi si Bogdan.
June 24th, 2011 at 12:55 pm
a fost a lovely lovely day :X
si lorelai owned the stage in mod absolut hipnotizant indeed 😀
si ti-am zis, nu m-as fi gandit eu ever acum o mie de ani, cand ne-am vazut noi prima data in clasa a 9a si tu stateai pe o banca, nu intr-o banca, si povesteai ceva unui grup intreg care te asculta, well, hipnotizat, si eu stateam intr-un colt probabil wearing the most embarassing pink ponytail si ma gandeam “ia uite-o si pe asta cum e ea centrul atentiei” – ca o sa ajungem intr-o buna zi sa fim really the same family, acum si recunoscuta oficial :))
pentru mine botezul, ma rog, this whole godmother thing este o bucurie si o onoare imense si sper ca peste 20 de ani little lorelai sa fie happy cu alegerea voastra, i’ll make sure sa ii aduc multe cadouri in acest sens :))
si i’m extremely blessed sa va am pe toti 3, the pufix family, in my life, i love you all so much :x:x:x. numai pentru asta au meritat anii aia nenorociti in care mi-am scurtat speranta de viata cu 10 ani dand teze la chimie si la fizica.
group hug <3<3<3<3
June 24th, 2011 at 12:58 pm
group huuuug <3
June 24th, 2011 at 12:59 pm
iaodi: am dat teze la chimie si fizica? sa mor daca mai stiam asta:))
June 24th, 2011 at 1:01 pm
Group hug indeed! Let’s squish the iepu intre noi 😀
June 24th, 2011 at 1:08 pm
pai da, ca you are the smart one :x, nu te-au marcat psihic pe viata ca pe mine :)))
mishu, can i have 1% back? 😀 macar atat? :)))
June 24th, 2011 at 1:09 pm
Of, ce fericiti sunteti voi! 🙂 Va pup cu drag si trebuie sa ne vedem sooooon!! Cu carte sau fara carte, nu conteaza, dar trebuie sa o cunoastem pe Lorelai! 🙂
June 24th, 2011 at 1:10 pm
ada, cand vrei tu:D noi suntem acasa. iar casa stii unde e:)) call me:D
June 24th, 2011 at 1:26 pm
Sa va traiasca iepurashu, sa fiti fericiti si sanatosi multi ani inainte!
June 24th, 2011 at 1:33 pm
Foarte frumoasa poveste si foarte frumoase poze! Excelent fotograf.
Iepu e minunata. Sa va traiasca si sa va bucurati de ea.
June 24th, 2011 at 1:34 pm
multumim la fel, ada:)
June 24th, 2011 at 1:45 pm
Buna!
Sunt una dintre cititoarele “din umbra”, adica citesc, dar foarte rar comentez.
In primul rand, sa va traiasca fetita, si sa va aduca numai bucurii.
In al doilea rand, pozele sunt superbe, se vede ca sunteti fericiti.
Si last, but not least, mereu ma inspir de pe site-ul tau atunci cand vreau sa fac un papa bun.
🙂 Take care!
June 24th, 2011 at 1:59 pm
tare dragalasa mai este iepu,asa de delicata si pretioasa,in perfect acord cu povestea mamei ei,care stie cum sa minuiasca cuvintele incit sa stirneasca emotii adinci in alte suflete de mame,care stiu atit de bine ca “asta-i tot ce conteaza”!va salut si va urez ca viata sa va arate mereu partea ei luminoasa!:)
June 24th, 2011 at 2:32 pm
Ma bucur ca, in sfarsit, ti-a venit mintea la cap 😉 si inima & sufletul la loc. La locul predestinat mamelor de copii binecuvantati, desigur. Glad it’s all fine now! Minunat post. Superbe poze. Minunati parinti. Sa fiti binecuvantati si fericiti! Hugs anyone?
June 24th, 2011 at 2:37 pm
alison, multumim la fel:D
mihai, hugs, clar!
June 24th, 2011 at 2:45 pm
norocos copil, norocosi parinti <3
June 24th, 2011 at 3:01 pm
doamna mama, stiu ca ma repet, dar cand veniti sa ne vedeti? ce concert va mai aduce la bucuresti?:D
June 24th, 2011 at 3:36 pm
Doamne, cat de frumos! Mi s-a umplut inima de fericire!
Pup cu dragoste mare, mare, toata!
June 24th, 2011 at 4:10 pm
laura-mama-celui-mai-frumos-baietel, te imbratisam de departe:D
June 24th, 2011 at 4:52 pm
btw, eu am fost convins since forever ca tu si cu Boo sunteti family, verisoare or something :)))
June 24th, 2011 at 5:34 pm
din pacate daca nu m-a adus Sting, n-are cine sa ma mai aduca. totusi, sper ca vara asta sa reusesc sa va vad. pana atunci va imbratisez cu drag si pup tare <3
June 24th, 2011 at 6:31 pm
Felicitari! Sa va creasca mare si sa fie sanatoasa si norocoasa! Pana acum, se descurca tare bine, se vede ca va impartaseste fericirea si deja e norocoasa cu asa parinti si cu nasica Ana 🙂
Sorry, dar nu mai tin minte: de unde i s-a zis “Iepu'”? Ori mi-a scapat vreun anunt in acest sens, ori nu ma ajuta memoria 🙂
June 24th, 2011 at 7:06 pm
group huuuug tura a doua? ca la prima am chiulit, eram intr-o sedinta :-/
June 24th, 2011 at 9:14 pm
Cea cu unghiile albastre care o tine pe Iepu in brate e Boo?
June 24th, 2011 at 9:21 pm
Mazi, totally 😡
Mihaela – chiar ea:)
June 24th, 2011 at 9:49 pm
She’s perfect <3 You’re all perfect together 🙂 Felicitari, Cookie!
[and thanks for clearing that up for me ;)]
June 25th, 2011 at 12:18 pm
să vă trăiască,seamănă leit cu tăticul!îîî,și cred că nu mai intru eu pe aici că mă apucă cheful de făcut iepurași și nu se poate,nu se poate 🙂
June 25th, 2011 at 4:53 pm
Cat de dragut! Sunteti toti foarte frumosi, se vede fericirea pe fetele voastre 🙂 Ghici unde am fost eu azi? Yup, Vulturul! Le-am zis la oameni: daca Ana zice de bine, atunci e rost de mers! :))) Am mancat bine, fenks! 🙂
June 25th, 2011 at 4:56 pm
ah, the pressure! ce-ai mancat?:D
June 25th, 2011 at 5:42 pm
Uf, ce tare ma bucur sa citesc asa randuri scrise de tine 😉
Si abia astept sa simt tot ce simti tu acum si prea bine descrii in cuvinte [eu o sa ma limitez la a simti cand va fi cazul :))]
Iar legat de Vulturul, ghici unde am mancat ieri? 🙂
Am agreat cu ubi ca vom invata drumul spre aceasta minunatie de restaurant pe centura ca sa nu ni se mai para la capatul celalalt al pamantului :))
June 26th, 2011 at 12:45 am
ami, excelent! de la vlt pan’ la noi – “decat” un pas…
June 26th, 2011 at 11:09 am
Mincarea la Vulturul a fost excelenta, sarmalele alea mi s-au lipit de papila si-o sa oftez dupa ele pina la aniversarea de 1 an a lui LV, cind sper sa mai primesc o portie. Best botez food ever, si nu spun asta doar pentru ca botezul la care am participat inaintea astuia s-a petrecut in 1985, cind eu eram nasa mica.
Now, about the kid. A fost de un altruism nemainintilnit la un copil asa mic. A zimbit la toata lumea, s-a lasat smotocita, mermelita, trasa de miini si de picioare, mutata cu rochia-n cap de la unii la altii, while smiling like a diva towards the photographer. Prevad un viitor in the spotlight for her.
Voi ati fost asa, ca o lectie de viata pentru noi astia mai superficialii, nelegati inca de terte fiinte mici a lapte mirositoare. Se simtea in aer aroma de amor revigorat si promisiuni pe viata.
Imi sinteti dragi ca niste prieteni de demult, desi, cum bine subliniezi si tu, cu greu avem juma de an de cind ne cunoastem.
Asa ca live on happily ever after, group hug si cu noi cind aveti chef si loc, si nah, we love you, guys!
June 26th, 2011 at 4:17 pm
No pressure :)) Am mancat supa crema de legume (trebuie sa spun ca eu dupa asta judec orice loc in care merg :))), daca n-au, e de rau!), ciorba de burta, ficatei, tochitura etc. Toate bune. Preturi foarte decente. Nu e departe de noi. Cred ca o sa dam nas in nas pe acolo 🙂
June 27th, 2011 at 12:06 am
Va iubesc si va doresc sa va amintiti de toate astea cind v-o fi mai greu – un copil al norocului, Lorelai zisa Iepu, la fel si parintii ei 🙂
Va doresc din inima sa va bucurati de ea si sa-i fiti alaturi si la nunta, si la botezul lui Iepu junior 🙂
June 27th, 2011 at 10:04 am
Imi iau si eu inima in dinti sa va felicit pentru un copilas minunat de care sunt sigura ca sunteti mai mult decat mandri. sunt o cititoare din “umbra” si de multe ori mi-a stat “pe limba” sa te felicit pentru usurinta cu care gatesti si la care aspir si eu intr-o buna zi dar care este inca foarte indepartata. astept cu nerabdare si viitoarele posturi la fel de originale ca si pana acum.
Adela
June 27th, 2011 at 6:50 pm
multumim:)
June 30th, 2011 at 10:46 am
Sa va traiasca minunea! E o scumpa si seamana leit cu taica-su.
M- bucurat sa vad ca parintele Costi a fost cel care a crestinat micuta! E intr-adevar un om deosebit, transmite emotie…
July 1st, 2011 at 10:02 pm
Nici nu stiu cum sa-mi incep comentariul…ai un blog minunat adica bloguri cu poze ,retete si altele incintator.Sa va traiasca puicuta sa va bucurati de ea tine-o tot asa.Felicitari inca o data ptr.tot ce faci.
Pupicei
July 4th, 2011 at 12:57 pm
E minunata fetita voastra.Nici daca era sa deseneze un pictor o fetita nu putea sa o ilustreze asa frumos,parca e din povesti.
Sa fie sanatoasa si sa fiti mandri de ea.
July 5th, 2011 at 12:03 am
doina, ce frumos:D multumim!
July 5th, 2011 at 12:48 pm
am recitit ca sa ma mai simt bine iar :). ce frumos, felicitari! (astea suna banal acum 🙂 )
July 22nd, 2011 at 2:48 pm
Buna,
ti-am descoperit cu placere blogul si mi-ar placea sa iti scriu un scurt email (pe privat) – imi poti lasa o adresa, te rog?
Gabi
June 19th, 2012 at 9:12 am
[…] Anul trecut pe vremea asta: http://easypeasy.ro/2011/06/de-ce-fac-oamenii-copii […]
June 25th, 2012 at 10:04 pm
mai, ce sa zic, frumos scrii…am intrat pur si simplu din greseala, insa m-am poticnit in cuvintele tale calde..felicitari pentru frumushata, am aflat si eu acum 7 luni cum e si ma regasesc complet in trairile tale..va urez multa sanatate si pitica sa fie norocoasa si sanatoasa ca frumoasa e!!!keep on writing!!!