reteta mamei de crema de zahar ars
O stiti pe aia cu “mama mea face ceam mai buna…”? Well, mama mea face cea mai buna crema de zahar ars! E crema de zahar ars perfecta, si zic asta dupa ce am incercat multe, da’ multe alte creme de zahar ars, prin restaurante si pe la alte mame. Majoritatea cremelor de zahar ars testate sunt buretoase asa, au o textura ciudata, cu gaurele, putin aspra si aerata. Crema pe care o face mama e densa, nu are nicio gaurica si are cea mai fina textura posibila. Reporter Cookie a mers azi la fata locului (ma rog, actually, a venit fata locului la ea), si a aflat pentru voi cum se face cea mai buna crema de zahar ars. Iata:
“Mamaaaa, ce faci acolo?”
“Spal vase. Ce doriti?”
“Sa-mi zici reteta de crema de zahar ars.”
“Ah, pai asta-i cea mai usoara prajitura!” (nu zau!)
Zice mama asa: Intr-o cratita de 1,5l, cu pereti inalti, se ard sase linguri de zahar. Cum adica se ard? Adica se topesc pe foc mic si se ard pana cand rezulta un sirop cu o culoare maronie, nu foarte inchisa ca asta inseamna amar. Se inclina cratita pe toate partile, ca sa se acopere peretii cu sirop, apoi se lasa la racit.
Intre timp se bat opt oua intregi cu opt linguri de zahar, bine bine pana se topeste zaharul. Se poate adauga si un zahar vanilat. Se toarna apoi peste ele un litru de lapte rece (integral, nu degresat). Se amesteca bine bine toate astea si se toarna in cratita cu zaharul ars, fara sa amestecati sau sa agitati cumva. Se baga cratita intr-o alta cratita mai mare, cu apa fiarta care sa vina pana la manerele cratieti cu crema. Se da la cuptor la foc potrivit. E gata cand se desprinde de pe margini sau cand, incercata cu un pai lung sau un bat de frigaruie, acesta iese curat. Cica iese buretoasa daca se fierba prea mult. Mama zice ca la ea e gata cam intr-o ora, dar I guess ca depinde de cuptor.
Eu una nu m-am bagat pana acum sa fac, mi se pare complicat, si-apoi, mie imi face mama:) Voua va urez succes!
Later edit: Am uitat sa va zic ca mama rastoarna crema de zahar ars ca pe tort, pe un platou, si ea ramane intreaga si rotunda, numai buna de taiat in felii. Ceea ce rar am vazut la alte creme, care sfarsesc bucati plutitoare intr-o balaceala de sirop…
tags: crema de zahar ars, desert, duminica, reteta mamei 23 comments »
February 13th, 2011 at 4:52 pm
Drooling….
February 13th, 2011 at 5:07 pm
Tre sa incerc si eu metoda asta de copt
February 13th, 2011 at 5:12 pm
frumoasa felie! asa face si mama crema de zahar ars, batoasa si deloc poroasa! mamele astea, ce minuni stiu ele sa faca!
February 13th, 2011 at 5:19 pm
si mie tot mama imi face, si e tot ca asta din poza. Conteaza si laptele, ca uneori ii iesea buretoasa si era suparata pe femeia de la care a cumparat laptele, ca sigur era amestecat din zile diferite.
Vara, scoasa din frigider e o nebunie crema asta!
February 13th, 2011 at 5:22 pm
ma, voi vreti sa-mi ziceti mie ca toate mamele-s asa smechere? nu creeeed:))
February 13th, 2011 at 5:29 pm
las’ ca vezi tu cand o sa creasca fiica-ta, ca tot asa o sa spuna si ea despre tine :)), ca esti cea mai tare in bucatarie :))
February 13th, 2011 at 6:59 pm
imi faci viata FOARTE grea. Dar, na, tre’ sa recunosc, foarte frumoasa :))
February 13th, 2011 at 7:39 pm
dana, ne vedem marti cum am zis, i’ll save u a piece:D
February 13th, 2011 at 7:48 pm
zaz, she’d better:))) daca nu vrea sa manance morcovi fierti pana la majorat…
February 13th, 2011 at 8:50 pm
Ba mie – nu dati cu pietre – imi place buretoasa si aerata si cu bucati plutitoare in sirop. Si, taman invers, de fiecare data cand imi comand undeva, sufar pentru ca imi vine una “perfecta”…
February 13th, 2011 at 9:01 pm
irina, eu nu dau cu pietre, ca stiu cum e cand te obisnuiesti la un fel. mai demult am citit o poveste intr-un album literar gastronomic de pe la buni, eram copil, dar povestea mi s-a lipit acolo in memorie. era cam asa:
un barbat se casatoreste. nevasta cea tanara si iubitoare, stiind ca raposata mama a barbatului ei fusese o mare bucatareasa, se da in fiecare zi de ceasul mortii sa pregateasca cea mai buna mancare pentru sotul care vine ostenit de la munca. si in fiecare seara il intreaba: a fost bun? bun, zice el, usor dezamagit, da nu asa de buna cum facea mama. azi asa, maine asa, ani de zile, nevasta – exasperata. intr-o zi nu stiu cum se face ca, luata cu alte treburi, nevasta uita mancarea pe foc si aceasta se lipeste. cand isi da seama de intamplare, e deja prea tarziu sa mai faca alta, barbatul e deja in poarta. femeia ii pune bucatele cu gust de “lipit” in farfurie, gandindu-se cu groaza ca de data asta a facut-o de oaie. barbatul ia doua guri si exclama: asa nevasta! asta-i mancare ca la mama acasa!
February 13th, 2011 at 10:32 pm
Eeeeeh, if I may.. si mama face cea mai buna crema de zahar ars 😀 Fina si juicy si perfect de dulce 😀 Si tot asa zice si mama cand e intrebata de reteta, ca e cea mai simpla :))
Si mama mai face si cele mai bune sarmale si cea mai buna fasole cu ciolan si cele mai bune muraturi 😀
Nu-i asa ca e super cand iti dai seama ca your mom has magic hands? 🙂
February 14th, 2011 at 7:53 am
Arată grozav!
Mie-mi place şi varianta în care peste cremă se toarnă compoziţie de chec, se mai lasă să se coacă şi asta, şi iese ca un tort cu cremă de zahăr ars. Siropul din cremă însiropează blatul, iami-iami.
February 14th, 2011 at 10:30 am
Eu stiam (dintr-o carte veche de bucate, nu din stiinta mea proprie fireste) ca secretul pentru ca “la creme de la creme” sa nu iasa gaurita si aerata este sa adaugi o lingura de faina in compozitie. Acuma, vad ca mama ta nu foloseste faina, iar tu zici ca iese perfecta. Asadar, din premisa unu si premisa doi, concluzia e una singura, pe alese: ori cartea e proasta ori mama ta stie o formula magica de-o rosteste deasupra oalei…P-aia n-ai zis-o, hm? :)))
February 14th, 2011 at 11:07 am
@Teodora: uuuh, interesant. Cand se toarna compozitia de chec peste crema si cum se face mai exact? Details please, ca ai starnit-o pe mama si vrea sa incerce:))
@Cris: nu stiu de nicio incantatie, dar faina sigur sigur nu pune:D
February 14th, 2011 at 11:31 am
Nah, ca iar mi-ai dat cu glicemia de pamint, Cookie draga, tocmai cind credeam ca am si eu o prima dimineata echilibrata dpdv emotional si intern! Acum iar tre sa ma sacrific si sa maninc un Snikers si e numai si numai vina ta, asa sa stii! Hm, ori poate un salam de biscuiti cu nuca de la Angst…
February 14th, 2011 at 12:20 pm
Ioana, uite ceva care sa-ti dea de gandit, pe mine m-a spart Lavinia cu reteta asta: http://bucatarsubacoperire.blogspot.com/2011/02/tarta-snickers.html
February 14th, 2011 at 4:16 pm
Eu am trecut prin mai multe stiluri de gatit – nu ale mele, ale altora – asa ca nu prea mai stiu cu ce m-am “obisnuit”…Mai degraba cu nicio mancare de doua ori la fel, lucru care imi place.
Aici insa cred ca e vorba mai mult de memoria afectiva care imi asociaza crema buretoasa cu lucruri tare frumoase. Asta pe de o parte. Pe de alta cred ca e si din cauza ca locurile unde am mancat crema fara gauri foloseau trucul pomenit de Cris, la unii as putea aproape sa bag mana in foc ca era si ceva gris la mijloc.
February 14th, 2011 at 6:10 pm
Arata intr-un mare fel, m-ar tenta sa incerc si eu cand ajung azi acasa, poate reusesc sa il surprind. Sper doar sa-mi iasa la fel de gustoasa si frumoasa.
February 15th, 2011 at 10:07 am
Uite, eu de-aici am furat reţeta
http://nainakitchen.blogspot.com/2010/06/tort-cu-crema-de-zahar-ars.html
Să-mi spui cum a ieşit, dacă ţi-a plăcut! 🙂
February 15th, 2011 at 1:48 pm
teodora, thanks, pasez la mama:D
October 1st, 2012 at 1:51 pm
[…] the list of “ma’ mamma knows best”, exact acolo cu cea mai buna placinta cu mere, cea mai buna crema de zahar ars, cele mai bune fursecuri si cele mai bune […]
October 1st, 2012 at 2:44 pm
sa incerci creme brulle de la l’ecrevisse, e una dintre cele mai bune pe care le-am mancat eu 🙂 Si mama o face fina dar asta e mai cremoasa si yum:)