omg chifle de casa!
Acum ceva vreme va povesteam ce grozav e sa te trezesti dimineata in miros de paine proaspata, pusa de cu seara la masina de catre Pufix-the-bestest-husband si aranjata sa fie gata la orele 7 fix. Oh well. Azi dimineata am experimentat si dezavantajul de a-ti face painea in casa, cand la 7, 7 si 10, 7 jumate… and so on, in casa nu mirosea de nicio culoare a nimic ce ar putea aduce cu painea. Niciun bipbip dinspre bucatarie, nicio aroma calduta si pufoasa, nada. Asta pentru ca cineva (:p!) uitase sa programeze masina, lasandu-ne, deci, trei guri flamande.
Ei bine, cineva (:p!) a plecat linistit la birou, lasand pe altcineva (<–) singur si trist. Care altcineva s-a intors pe partea ailalta si s-a culcat la loc, sperand ca toata treaba fusese doar un vis urat. S-a sculat pe la 9 jumate si a dat fuguta din pat direct la bucatarie, lasand in urma ei placi de gresie crapata sub greutatea fizicului nerabdator. Nici urma de paine nene. Omu plecase si basta. Si ne lasase pe noi sa leshinam de foame. Pai treaba-i asta? Acuma ce sa facem, burta asta mare nu se intretine usor, must give it bread, asa ca mi-am suflecat manecile si m-am pus sa framant chifle, dupa cum urmeaza.
3 cani de faina, un pliculet de drojdie uscata de-ala de 7g, o lingurita de zahar si doua de sare se azvarl intr-un foarte mare castron. In mijlocul lor se face o gaura, in care se toarna o cana de apa calduta. Se amesteca toate astea cu un linguroi de lemn, pan rezulta o coca. Mai zdrente asa. Coca asta se scoate din castron si se framanta ghebos zece minute, pe blatul presarat cu faina. Dupa framantatul asta ar trebui sa devina asa, oarecum elastica si uniforma. Se pune coca intr-un castron uns cu ulei de masline, sucind-o pe toate partile, ca sa se unga bine. Se acopera cu folie transparenta (nu foarte strans) si se lasa la crescut pret de jumatate de ora. Apoi se modeleaza cca 15-16 chifle si se pun intr-o tava mare, cu hartie de copt, la distanta de 4-5 cm una de alta. Se lasa iarasi la crescut vreo 30 de minute, apoi se dau la cuptor la foc mediu, timp de 20 de minute or so.
Chiflele sunt gata cand au o culoare frumoasa si suna a gol cand le ciocanesti fundul. Nu se musca dintr-o chifla abia scoasa din cuptor, big boo boo la limba. Se asteapta cateva minute, se taie chifla in doua, se pune peste ea ditai untul, se presara cu sare grunjoasa si se mananca bine cu masline. Sau fara sare si cu gem. Sau cu ce mai vreti voi. Sunt mi-nu-na-te chiflele astea, eu mancam si plangeam de fericire. Ma rog, poate nu de fericire, ci de foame si de hormonala ce sunt. Deci da, dureaza vreo 2h, dar asa de tare merita, ca nu puteti, zau, sa va refuzati aceasta bucurie. Bon apetit!
tags: breakfast, chifle, chifle de casa, mic dejun, paine, paine de casa 20 comments »
December 9th, 2010 at 3:16 pm
Iz so proud…snif snif!
December 9th, 2010 at 3:38 pm
omg, cat te invidiez! Cat am avut burtica n-am avut voie sa mananc paine si dulciuri 🙁
December 9th, 2010 at 3:50 pm
as incerca si eu reteta, numai sa vad daca ma mai tine entuziasmul pana diseara 🙂
crezi ca ar merge si niste seminte pe deasupra ?
December 9th, 2010 at 3:53 pm
andutza: aoleu, de ce? diabet?
mirela, sure. susan, mac, seminte de ceapa:D chiar si de dovleac. sau combinate. foarte bun.
December 9th, 2010 at 4:11 pm
Cookie, cum faci tu ca lucrurile sa para asa de simple?! Numai chifle in casa nu ma gandeam sa fac.. Acum ma gandesc! :-)))
December 9th, 2010 at 4:12 pm
ada, e usor, i swear. singurul challenge e sa astepti 2h, cam atata dureaza procesul. si sa nu-ti infigi dintii in chifla scoasa de la 200 de grade:))
December 9th, 2010 at 4:16 pm
Ma bucur ca ai subliniat aspectul “boo boo”.. Desi e logic, sincer cred ca toti ne-am fi infipt dintii in chifla aburinda si ispititoare! Si probabil chiar asa o sa facem! :-))
December 9th, 2010 at 4:44 pm
Nu de diabet, ci pt ca eram prea grasa, sau asa zicea doctorul 🙂
December 9th, 2010 at 4:45 pm
aww:( pai si chiar deloc? si mie mi-a zis sa am grija, dar e greu:p
December 9th, 2010 at 4:51 pm
In prima faza mi-a zis si mie sa am grija dar cum nu am reusit a trecut la etapa urmatoare: deloc! Mi-era o frica de cantar… Dar la sfarsit am fost foarte recunoscatoare ca m-a pus la regim 🙂
December 9th, 2010 at 4:54 pm
uf, da. sper sa nu ajung la regim, as fi de o tristete incomensurabila:(
December 9th, 2010 at 5:11 pm
Masina ta de piine nu are si program de aluat? Reduci timpul de preparat-crescut la 1h30, plus ca nu mai framinti si nu mai murdaresti vase suplimentare. Dupa ce-si face ea treaba, tu doar scoti coca gata crescuta, o imparti in bucatzele tip chifla, o mai lasi ca la vreo 20 de minute sa cresca in tava si gata, la cuptor. Restul operatiilor le cunosti, se pare 🙂
December 9th, 2010 at 5:12 pm
imi place cu mana, doina:)) ma simt utila.
December 9th, 2010 at 10:32 pm
cum crezi ca trebuie modificate cantitatile daca se foloseste doar faina integrala? noi incercam sa nu mai consumam nimic rafinat (zahar alb, faina alba, orez alb etc) si preferam tot ce e integral.
December 9th, 2010 at 10:34 pm
ladystorm, cantitatile nu se modifica, dar lasi coca sa dospeasca mai mult, pentru ca o sa creasca mai greu. si i guess ca folosesti si zahar brun.
December 9th, 2010 at 11:22 pm
mă aduci în halu-n care mă apuc să frîmânt și dimineață trec la copt:))
December 9th, 2010 at 11:30 pm
lol adi, hai ca nu-ti trebuia tie scuza sa-ti pui, si anume, poalele-n brau:))
December 10th, 2010 at 12:20 pm
raman moi si a doua zi?
December 10th, 2010 at 12:22 pm
cami, coaja e crocanta si inauntru sunt moi. asa ierau si ieri, proaspete, si va ca is la fel si azi.
April 11th, 2011 at 2:27 pm
Imi place blogul acesta.Ar trebui un pic mai mult umor.