cronica unei sambete agitate
Am avut o sambata de-aia zapacita, ca pe vremuri, care mi-a pus la grea incercare batranetile:)) M-am trezit cu noaptea-n cap (da, asa cred eu despre ora 9 intr-o dimineata de weekend) si am plecat cu Boo ca doua duamne intr-un Mini (nici al meu, nici al ei:)) sa ne vedem cu Deea (also Deea) (recent sosita, in curand plecata din Romania), la Rue de Pain in Floreasca.
Era soare si cald si m-am gandit ca pe o vreme ca asta, chiar si locurile pe care nu le iubesc de regula (as in fitze) sunt pesemne mai frumoase. Citisem lucruri bune despre Rue de Pain si cu exceptia faptului ca ma asteptam sa fie frecventat de spuma (si I mean that in a bad way, as in, spumele) Dorobantiului, ma gandeam ca o sa-mi placa precis mancarea si locul in sine. Well, nu mi-au placut, nici n-aveau cum. Serviciul lent spre static, cafeaua mica si cam tare, o mancare trista si jenant de overpriced pentru ceea ce era.
Am comandat cate o tartina cu nume fancy si am primit sandvisuri cu fata la soare, cu sunca transpirata si cascaval… Si o salata la punga, cu niste otet balsamic. Am mancat un croissant care era proaspat si bun, painea de luat acasa arata si ea bine, dar de stat acolo inghesuit la o masa mult prea mica si pentru doua cesti de cafea cu props cu tot, never again!
Dupa ce ne-am despartit de Deea, am intrat in piata la Floreasca in cautarea magazinului cu bunatati grecesti despre care mi-a povestit Dana aici pe blog.
L-am gasit repede, m-am entuziasmat si m-am deprimat intens in doar cateva minute. Pentru ca, desi aveau de toate (iaurturi, salate traditionale, milioane de feluri de masline si de peste, condimente, miere si branzeturi specifice – halloumi si kefalotyri) si desi preturile nu erau nicidecum mici, domnul responsabil cu incasatul banilor tot a simtit nevoia sa ma faca la buzunare. Conversatia (ca din filme), a decurs cam asa: “Vreti bon?”, zice duduia care servea. Eu zic: “Da”. Ea: “Va fac bon pe toata suma”. Eu: “Nu, faceti bonul in asa fel incat sa reiasa cat costa fiecare lucru in parte”. Ea: “Pai atunci trebuie sa va cantaresc produsele din nou”. Zis si facut, le cantareste, nu dau, fireste, pe suma care deja imi fusese extrasa de pe card. Il cheama pe nenea care parea un fel de sef de magazin asa si-i comunica eroarea. Asta susoteste ceva cu ea, ea fericita ca a inteles produce numaidecat un bon pe care scria asa: “1 x 12 ron, 1 x 18 ron…” etc. In total exact suma cu pricina, ce chestie! Nevermind ca am platit pe o casoleta mica de miere aproape pretul unei jumatati de kilogram… Urat. Si ce pacat, ca-mi placuse de ei.
Buun. Next stop: Carturesti cu Boo. Cautam un cadou pentru un prieten la ziua caruia urma sa ne ducem, iar eu, desigur, imi cautam (inca un) Moleskine. N-a fost sa fie, ca Moleskinele pe care le mai au la Carturesti arata de parca sunt de pe vremea lui Hemingway himself, despachetate si mototolite. Not to mention ca nu mai au nimic din the good stuff (nu tu caiete simple cu foi veline, nici caiete dictando de-alea mari, nici colectia Passions, nada…). So oameni buni de la Carturesti, se cer intariri, zau asa!
Dupa Carturesti ne suim in masina fermecata si ne intoarcem in Dorobanti, de data asta la Pascucci, pentru o cafea adevarata cu care sa spalam rusinea de la Rue de Pain. E tot cu fitze si tot Dorobanti, dar oamenii stiu ce fac, nimic de zis, asa ca ma duc cu placere oricand sa consum hot drinks si bomboane de ciocolata cu boaba de cafea la mijloc – o nebunie!
Mai pe dupa-amiaza ma reunesc cu my better bigger half si ne ducem la ziua unui prieten la Mystic Tree (un loc asa destul de pierdut pe niste stradute de pe la Unirea). La parter e urat, sus au insa o camera frumoasa, gen mansarda, cu multe gemulete si o lumina placuta, calda. Miroase foarte tare a peste prajit, dar serviciul e rapid si mancarea buna. Parcurg niste clatite cu pui, carora nu stiu de ce cineva a simtit nevoia sa le traga niste sos de rosii in cap, mergeau mai bine fara, asta-i clar.
Oricum, nu-i rau, mai venim.
Pe la 9 ne ducem sa descoperim si sa constatam unul din putinele localuri care au karaoke sambata seara – Plach Friends & Coffee pe Dacia. Pentru ca asa ne-a venit si ne-am ocupat doua zile sa-i organizam pe toti prietenii nostri (“Vii ma’ la karaoke?”, “Vin, da’ io nu cant”). Ajungem la 9 fix, pentru ca noi nu iesim niciodata in oras noaptea si habar nu avem ca ora anuntata e asa, de chichi bambus. Prietenii sosesc si ei pe la 10, iar distractia incepe abia pe la 11 or so. Pana la urma cantam cu totii (avem filmulete foarte amuzante, dar nu si aprobarea subiectilor de a le face publice:)). Localul – cam interlop si trist, insa dupa niste alcool consumat pare mult mai ok.
Sambata mea se termina la 3 dimineata, acasa, cu amintirea ovatiilor la scena deschisa si un gat suprasolicitat de bere si cantare:) Duminica o luam asa, incet, iar de azi ne mulam iarasi pe forma scaunului de la birou, cu fidelitate imprimata pe partea dorsala. Happy mondays ya’ all!
tags: karaoke, mancare greceasca, mystic tree, pascucci, rue de pain 25 comments »
April 12th, 2010 at 3:24 pm
Haide mai! Nu e “Rue de Pain” citez, “cel mai cool local din Floreasca”, localul cu “cea mai misto mancare?”.
Nu???
Ce dezamagire……ca asa citisem eu niste pareri ale unor domni si doamne, si i-am crezut pe bun cuvant :). Ca eu in cuvantul lor ma-ncred mereu, nu in cel al iubitorilor sinceri de papa.
Bravo!
April 12th, 2010 at 4:45 pm
ah, ce mi-a placut povestea! acu’, dupa ce trag un gat de snaps (no way sa mai beau vreun strop de apa azi) ma apuc de povestit si io aventuri in ploaie.
April 12th, 2010 at 5:01 pm
pacat ca esti asa de picky cu grecii din floreasca; am patit si eu la fel cu bonul insa nu mi-a pasat prea tare; produsele sint bune si foarte bune, tot ce-am luat din galantar a fost proaspat. si e singurul loc pe care-l stiu in bucuresti eu unde poti gasi 7-8 feluri de ulei de masline adevarat, grecesc, ceea ce nu-i putin lucru. iar preturile la ulei sint decente, intre 30-42ron/litru, comparabil cu alea falsificate de prin supermarket, iar astea sint bune rau, am incercat un singur fel care a fost excelent (kalamata). Plus ca mai au si masline foarte bune, de vreo 10 feluri… locul ala merita mai multa atentie, chiar daca mai fac ei cite o figura cu bonul…
si n-am chiar nici o legatura cu ei, am fost acolo o singura data.
April 12th, 2010 at 5:04 pm
lent spre static….jambon transpirat 😀 imi place!
sa inteleg ca a fost placut la karaoke facand abstractie de loc 🙂
April 12th, 2010 at 5:07 pm
@Dan: nu sunt picky, sunt doar un om care apreciaza comertul corect mai mult si nu e de acord cu furtul nici macar justificat de calitatea unor produse bune.
@Andreea: da, fun times la karaoke i tell u:)))
April 12th, 2010 at 9:18 pm
sure, comertzu corect rulz. da’ e greu sa renunti la maslinele alea si la uleiu de masline grecesc…;)
April 12th, 2010 at 9:19 pm
sure, comertzu corect rulz. da’ de asta se ocupa altii, io ma ocup de mancat bine;) ma intereseaza mai mult maslinele alea decit ce plateste grecu la fisc, ca sa fiu sincer…
April 12th, 2010 at 9:20 pm
scuze, postai de doua ori…
April 12th, 2010 at 9:23 pm
ah, daca stiam ca your mystery brunch date e chiar adorabila de Deea va invitam la mine pe terasa, unde veneati voi cu croissante si eu cu Nespresso si zahar candel si cu ocazia asta il vedeati cu totii pe Dario, mai ales ca Deea i-a adus si picaturi de colici din UK prin iarna :)) (faceam rost si de jambon transpirat la o adica :))
April 12th, 2010 at 9:24 pm
si sa-mi spui si mie exact unde e magazinul grecesc, sa-l calc si eu putin 🙂
April 12th, 2010 at 9:25 pm
de doua ori la altceva:) eu nu zic de ce plateste grecu la fisc, ci de faptul ca ce-am cumparat eu facea mai putin decat ce-am platit, dupa chiar preturile afisate de sus numitul grec. dar asta-i doar o parere, nu zic ca nu-s bune maslinele lui, pentru cine le gusta.
April 12th, 2010 at 9:26 pm
@Florin: cum treci de Rue de Pain si o iei pe straduta aia mica spre piata, intri pe prima intrare si cat vezi cu ochii asa scrie ceva cu delicatese grecesti. si un steag alb albastru pe pereti.
April 12th, 2010 at 9:26 pm
ah, dar ti-am spus ca deea era teh brunch, old man, uiti de la mana pan’ la gura!
April 12th, 2010 at 10:40 pm
rili? sa fac plici daca imi amintesc, dar probabil ca daca ma uit in arhiva de la mess o sa descopar ca asa e… 🙁
April 12th, 2010 at 11:08 pm
dada, i remember ca ai folosit parca acelasi lovely:))
April 12th, 2010 at 11:32 pm
oops! daca te-a incarcat la pretz, aia e altceva. poate ti-a pus TVA de grecia…;)
April 13th, 2010 at 11:41 am
Lasa honey, nu fi suparata ca mai avem ulei si masline din Grecia…carate asta vara cu dumbeh! 😉
April 13th, 2010 at 6:59 pm
@Florin eu te credeam pe coasta de azur 😀
April 14th, 2010 at 12:07 am
@andreea: don’t worry, si eu inca ma mai cred acolo :))
April 14th, 2010 at 4:28 pm
Lol, daydreaming much?
April 23rd, 2010 at 3:02 pm
deci fusei din nou la grecii din floreasca; marfa la fel de buna, insa de data asta am patit si eu cam la fel la plata; am cerut bon, s-au foit vreo 5 minute ca sa-l faca, timp in care au fost draguti si mi-au tot dat sa gust diverse branzeturi, dupa care au zis ca isi cer scuze, au facut o greseala la bon si mi-au dat 28 de lei inapoi (dintr-un bon de vreo 150). se pare ca incet-incet invata…
April 23rd, 2010 at 3:07 pm
tu esti chiar plin de rabdare:))))
April 26th, 2010 at 11:59 am
ce sa fac, masline si ulei ca acolo nu stiu unde se mai gaseste in Bucuresti… 😉
May 14th, 2010 at 12:49 pm
[…] am vrut sa fac halloumi la gratar. Aveam o bucata cumparata de la magazinul grecesc din Piata Floreasca si abia asteptam mananc. Spre dezamagirea mea, n-a fost deloc ce trebuie. Halloumi e o branza care […]
August 19th, 2011 at 9:36 am
eu acum am descoperit faza cu grecii. Pesemne nu citisem pana la capat. Imi pare tare rau. Am mai trimis oameni si au patit chestii. Nu stiu cum dracu’. Eu n-am avut experiente nasoale cu ei dar ma simt vinovata orisicum 🙁