Pentru ca am vrut musai sa scriu azi, mi-am inceput ziua cu o farfurie de supa calda si-un tzamp pe pilaf de orez alb (cam cum ar zice buna-mea). Fix ce-i trebuie caprioarei la ora zece dimineata. Prin amabilitatea lui Iepu’ Purcifer, n-am mai apucat a posta nimic, dar macar m-am asigurat (si azi) ca nu voi muri de inanitie (o vorba-n vant din partea mea, o sa va zic candva zilele astea una alta despre niste oameni care chiar stiu ce e aia foame, eu nu pot trai cu ea o ora, ei traiesc cu ea zile…).

Ei. Intrebarea este ce pui mancam io. Si raspunsul: pui… oshenesc. Da. Asa-i zice. Ca se facea ca eram cu consortul in Auchan, unde nu pot sa zic ca-mi prea place, nimeream pana mai ieri doar accidental, dar de-acu’ o sa ma duc chitit. Asa. Si la raionul de carnet, in fata-mi se asternura deodata niste pui mari, si galbeni de grasi ce erau, cu pielea tare si carnita inchisa la culoare, precum pasaretul alergat. Ce este acest animal? Am zis eu. Si Pufix: cum ma pufi, e puiul osenesc, nu ti-am zis io de el? Cert este ca l-am luat pe el puiul, de fapt, doua pulpe si-un piept cu os, si l-am dus acas’ la noi, sa-i fac cunostinta cu sfanta oala. Am fiert mai multisor la el, dar doamne, ce bun! Pui adevarat, chiar aduce cu puiul de tara. Nicio treaba cu cocoricii si avicolii si alti de-astia. Asa tare m-am bucurat de supa si de pilaf, incat am ezitat sa share, ca data trecuta cand v-am zis de fructele congelate, n-am mai gasit cu saptamanile. Totusi, natura mea deosebit de altruista intr-alea halelii a invins. Meritati, nu-i asa, puiul gras, puiul oshenesc. Ii zice asa de la Oash, nu de la Auchan cum crezui eu si cateva fete de-ale mele. Cica s-ar gasi si-n Real si Cora, eu zau ca nu l-am vazut pana acum in niciuna din astea.

Asa. Deci cautati puiul bun si galben, e usor de recunoscut.

Trambulim mai departe fara noima, pentru ca vine peste noi spiritul Craciunului si nu vreau sa ne gaseasca, nu-i asa, cu chilotii-n vine. Intai, un incident. Eram eu cu Boo intr-o seara la o trattorie. Era destul de tarziu, sa tot fi fost vreo 4-5 mese ocupate, atat. Bai, si intra in carciuma un grup de colindatori. Oameni in toata firea, nu pusti. Si incep a canta colinde asa de frumos, ca ti se facea pielea de gaina. Nu unul, ci vreo patru. Si de pe la noi, si de la altii. Eu cu Boo: mvaaai, ce draguuutz! Restul mesenilor, numa cu ochiu-n farfurie, nu care cumva sa necesite a se scobi prin buzunare dupa vreun cincilei. Cand au terminat de cantat oamenii, ne-au urat “sarbatori fericite”. Am raspuns doar noi. Pentru care chestie ne-am luat niste priviri de parca eram, gen, doo lepre. De m-au apucat asa toti nervii capului. In ce tara traim, bre oameni buni, de colindatul (frumos, cald, pe mai multe voci) este sinonim cu cerseala? De ce suntem asa opariti social, in loc sa ne bucuram ca niste copii? De ce nu facem om de zapada cu ochii boabe de piper? De ce nu iubim? Of.

Ceea ce ma duce la punctul numarul trei. Intitulat “facerea de bine…”. Bogdana isi raceste gura de niste bune luni indemnandu-ne sa-l ajutam pe baietelul cu DBA, Bibi, nu zic ca far’ de folos, dar precis usor nu a fost. Si dupa cum printesa si-a luat cu doua maini scatoalce cand a incercat sa ajute o fetitza fara o mana, asa, iata, si acum a iesit cu balamuc. Cum, va veti gandi, cum este posibil ca un om sa-si bata joc de dorinta altuia de a ajuta pe cineva al carui copil poa’ sa moara daca nu este ajutat? Pai… e simplu. Pentru ca in Romania, colindatul este sinonim cu cerseala, v-am zis eu ca se leaga.

Sigur, daca nu sunteti la curent cu recentul tambalau, nu veti intelege mai nimic din aceasta peroratie. Nu-i nimic si nevermind. Ca, de fapt, tot ce tre sa intelegeti is this:

Pana pe 16 decembrie, si doar pana atunci, puteti cheltui cu cel mai mare folos 2 euro, trimitand un sms la 848. O faceti pentru acest copil cu boala asta afurisita si rara, despre a carui suferinta au scris o multime de oameni cu suflet din online-ul romanesc. Iepu’ a racit prima oara acu’ o saptamana. Usurel. Doar niste muci mai vanjosi. Si tot mi s-a parut capatul tarii. Nu vreau sa imi imaginez prin ce trec parintii lui Bibi. Vestea buna (si in egala masura frustranta), e ca suma de care e nevoie pentru ca micul Bibi sa fie ca nou nici macar nu e foarte mare, 100.000 de euro. Nu e mare. E doar greu de strans. 50.000 de SMS-uri. Oare suntem atatia? Sunteti cu mine?

Si chiar, voi ce-ati face daca in carciuma unde cinati ar intra niste colindatori? Le-ati zambi? Le-ati da bani? I-ati privi cu scarba? V-ar fi rusine pentru ei? Nu, pe bune.

Cel mai mult imi plac sarbatorile pentru ca-s mai multe-ntr-una. Asa si anul asta. A fost Craciun la Mazi, cu gourmet treats si daruri minunate. A fost Craciun in familie, cu mancare traditionala si oleaca de tristete, ca ne imputinam asa… Si-apoi a fost Craciun cu prietenii, dragii mei.

Am avut pe masa bunatati de la mama (maios – cu reteta aici: http://easypeasy.ro/2009/12/four-christmases-strike-2/, caltabos, carnati si sarmale), salata boeuf, salate aperitiv (cea cu creveti, avocado, mango, rodie, salata si otet balsamic a fost a real hit), friptura de purcel cu gravy, pui copt incet, la foc mic, cu mirodenii si nitel sos de soia, legume la cuptor cu otet balsamic, cartofi copti Jamie style, cu rozmarin, usturoi si masline, salata de sfecla rosie, ciuperci in unt cu usturoi si, fireste, cozonaci framantati de Pufix si prajitura cu vin si scortisoara a Emiliei.  

Maratonul cu haleala nu s-a soldat cu incidente neplacute, suntem bine, multumim, ne pregatim de noul an – zis si the great unknown, iar eu anticipez frematand de nerabdare o vacanta de o saptamana si-un brunch cu fetele de la clubul de carte. Pana una alta sunt la birou, wrapping up un an asa si-asa, in every way.

La voi cum a fost Craciunul asta?

M-am aglomerat cu o groaza de lucruri de facut azi, dupa ce ieri am frecat-o regeste. Asa ca intru doar ca sa va zic Craciun fericit! Imi sunteti tare dragi:)

Ana

V-am zis deja la ce exceleaza familia mea adoptiva, Naie (reteta de cozonac – aici). Dupa care a venit Ada si m-a-ntrebat: “auzi, da’ o reteta de carnati nu are familia Naie?”. Pai familia Naie nu are, dar familia mea de origine face niste carnati de belea. Asa ca am zis sa va scriu si despre ei, carnatii, asa cum ii facem noi de ani de zile, cum ne-a invatat buni, cum i-a facut tata cat a trait si cum ii face acum mama, ducand mai departe traditia.

Pai n-a zis nimeni ca e usor. In primul rand, va trebuie musai o oratanie de-aia zisa si masina de tocat carne. Chiar daca ati putea sa luati carne deja tocata din magazin (ceea ce nu va recomand), tot nu ati putea umple carnatii fara ustensila cu pricina, asa ca really, there’s no way around it. Odata achizitionata magaoaia, aveti de ales dintre fel si fel de retete de carnati. Iata ce trebuie sa stiti daca optati pentru a noastra: carnatii despre care vorbim aici sunt destul de slabi, adica nu contin foarte multa grasime. Contin carne de porc, fara vita sau oaie sau strut sau mai stiu eu ce, si se “ambaleaza” in mate tot de porc, we don’t dig oaie. Condimente isi pune oricum toata lumea dupa gust, noua ne plac carnatii moderat usturoiati si usor on the spicy side, cu mult piper.

Asa. Acuma, pentru un metru de carnati aveti nevoie de aproximativ un kilogram de compozitie. Proportia de carne si grasime e asa: la un kilogram de fleica va trebuie cam 400g de slanina. Slanina si carnea se taie cuburi si se indeasa in masina de tocat intercalat asa, pastrand proportiile, ca sa iasa o compozitie uniforma. Pasta astfel rezultata se framanta cu putina apa calduta, sare, piper, usturoi, cimbru si boia dulce dupa gust. Se trag carnatii in mate speciale de porc (noi am luat de la Angst), cu ajutorul masinii de tocat (de la care se scot intai sita si cutitul si se ataseaza palnia speciala). Se lasa la uscat metrii de carnati, atarnati gen “rufe”. Macar cateva zile. Se prajesc in tigaie sau se dau la cuptor fara ulei sau altceva. Tin excelent si la congelator, asa ca puteti face mai multi, nu e panica.

Se incumeta careva?:)

In timp ce eu zac si ma amagesc cu o supa amarata, de criza (de lumbago), am zis sa va amintesc de reteta familiei de cozonac cu nuca. Este de departe cel mai bun cozonac pe care l-am mancat vreodata si doar maine nu-i poimaine si vin sarbatorile si daca nu v-ati aventurat pana acum sa faceti cozonac, acum e momentul:) Curaj!

Luati de-aici si studiati: http://easypeasy.ro/2009/04/de-florii-facem-cozonac/. Ah, abia astept Craciunul <3!

Sau the beauty of pork!

Dupa cum v-ati putut imagina, anul asta nu s-a dat cu vacanta intre Craciun si Revelion, asa ca intre doua petreceri si jongleriile mele profesionale, n-am foarte mult timp sa va povestesc cum ne-am distrat la ultimele doua petreceri de Craciun. Totusi, trebuie sa stiti ca:

• Mancarea de pe 26 i-a dovedit chiar si pe cei mai vajnici mancatori de porc. Meniul il cunoasteti, nu va mai spun despre el. Dar note to self: data viitoare ori aperitive, ori main, daca nu vreau un frigider plin cu leftovers cat pentru inca doua petreceri:)
• Vedeta serii a fost cica salata mea romana cu ciuperci, fried bacon  si sos blue cheese, care se face foarte simplu by mixing all of the above:) S-au mai bucurat de mare succes friptura de curcan cu sos de coacaze, carnaciorii de casa cu costite afumate la cuptor, cartofii cu masline arsi de Pufix si Bursucu (men:p!), si, desigur eterna prajitura cu vin si scortisoara a Emiliei, halita in cantitati industriale.

In other news:

• Mi-am varsat vin rosu pe conversii mei albi (aka the wedding shoes), ocazie cu care am aflat ca Vanish really works! Two thumbs up for Vanish!
• Masa noastra de 12 persoane hardly accomodates 11:p
• Secret Santa is better when you’re hosting the party (you get extra sauce)
• When in need of chairs, call Bursucu, asigura si montaj!

@Boo pe 27 decembrie, sau the happy m&m party, sau the all spice porkover party (unde porkover e my coined word for too much pork, as in hangover, get it?!:))

Best of the best: crema de somon, salsa cu mango si avocado si carnaciorii de bere in sweet-chilli-lime sauce! Plus, desigur, ciocolatele Hershey’s si m&m’s xmas specials aduse fix de la New York!

Despre 2009 si 2010 intr-un post special de Revelion, COMING SOON on a screen near you:)

Craciunul in familie e clasic: cadourile se dau in ajun si tot in noaptea de 24 decembrie se gusta primele sarmale, carnatii si maiosul. Pe 25 la pranz e masa mare, ce se intinde pana spre seara. Se mananca in episoade, ca la nunta: aperitive, sarmale, friptura si carnati cu piure si muraturi, cozonac.

Si-apoi ne odihnim. Ca Puffeta, rapusa si ea de o conserva Gourmet-junk, ca doar odata-i Craciunul:)

Si ca sa nu ziceti ca ne pierdem vremea, hai sa va dau reteta de maios a  familiei mele. Acesta fiind un soi de lebar foarte greu de facut, foarte usor de mancat, si we do it best:)

Maios: un mat gros de caltabos, ficat de porc si slanina, condimente. Se fierbe slanina cu foi de dafin si piper pana devine translucida. Ficatul se opareste, apoi se da prin masina de tocat. La fel si slanina. Se framanta bine compozitia, cu sare, piper si boia. The tricky part este sa ai o proportie buna de ficat si slanina, altfel maiosul iese fie sfaramicios, fie prea gras. Noi zicem 3/4 ficat, 1/4 slanina, dar e drept ca potrivim si din ochi (adaugam grasime pana ni se pare ca pasta e numai buna de intins pe paine). Compozitia de maios, daca e bine facuta, e aproape imposibil de bagat in mat. Se lipeste, vine cu razbunare inapoi din tulumba, te improasca intre ochi, the works. Important e sa ai rabdare, merita! Daca ai depasit etapa asta, mai ai de trecut doar un hop, anume fiertul maiosului. In apa rece, intepat cu furculita, altfel crapa si-l cauti cu sita prin oala. Odata fiert, se clateste cu apa si se lasa pe fund de lemn la presat. Se mananca pe paine, cu mustar.

Merry Xmas strike 2!:)

Friptura perfecta este de porc si, credeti-ma,  nu este deloc greu de facut. In fact, e cam cel mai simplu lucru pe care il poti face in bucatarie si precis ma repet cand spun asta. Pentru friptura de Craciun e nevoie de o bucata intreaga de carne, bunaoara un muschi file sau un cotlet fara os. Facem asa:

Punem bucata de carne in tava (fara sa indepartam stratul subtire de grasime de deasupra) si pregatim miresmele: piper verde maruntit in mojar, paprika, usturoi, oregano si cimbru, pe care le scufundam in ulei de masline cat sa capete o consistenta pastoasa. Cu pasta asta ungem carnea. Completam zeama din tava cu vin si putina apa, apoi dam la cuptorul preincalzit la 200+ grade pret de zece minute. Pe urma dam focul mic si lasam friptura sa se rumeasca 50-80 de minute, mai stropind din cand in cand cu zeama si avand grija sa nu ni se faca scrum crusta de mirodenii.

Odata carnea gata, din zeama facem gravy de pus peste piure, iar friptura noastra absolut perfecta o mancam fie calda, cu sos, fie rece, feliata si cu mustar. Nu-i Craciun fara friptura, iar daca faceti cum v-am invatat, bine o sa va para!:) Bonus, daca faceti ca mine, mai gustati si din vin cat se rumeneste carnea. V-am pupat! Cheers:)

Fara a avea cel mai cumsecade Craciun ever, ba din contra, unul hain si cam trist, il sarbatoresc anul asta de patru ori,  in speranta ca n-are sa mi se mai para neaparat asa, ci ca am sa-l accept ca pe ceea ce va fi de-acum si toata viata mea Craciunul fara tata.

So, moving on: la Mazi pe 22, in familie pe 25, party with friends pe 26, iar pe 27, party @prettyBoo (pe care o rog frumos pe aceasta cale sa nu mai plece niciodata in America, I feel seriously deprived of my bff cu care n-am mai vorbit deloc de cand a aterizat la NY).

22 a fost ieri si o sa sar peste partea in care we acted so dorky de nu ne venea sa credem, peste decibelii cu care tipa Mimo si peste cand Bursucu le trosneste fetelor spatele (don’t ask), peste partea cand Ceausescu stie ce e aia amniocenteza si peste aia cand ne indopam fetele cu branza, fructe, covrigei si vin fiert, peste cand rascoleam cadourile primite de la Mazette si ne minunam sonor de fiecare dragalasenie frumos impachetata si in fine, peste partea cand Pufix tot astepta puiul cu rozmarin din imaginatia lui…

… siiiii am sa va povestesc doar ce smart adopted child avem si cum a primit ea mititica cate-o carte de la fiecare Mos Craciun. Pentru ca, nu-i asa, Craciunul unuia, cosmarul altuia, daca le-as fi primit eu as fi plans, m-as fi considerat pedepsita:)) Dar Mazeh seems to like to read, sau ma rog, asa stiam noi, hence the pile of books. Si nu, nu ne-am vorbit:))

So thanks for the lovely party Mazi, you had the first Christmas<3! Craciun fericit si belshugarilor, ma bucur ca v-am intalnit! Craciun fericit, Mimo! Craciun fericit Bursucului, pe care il vom regasi in cel putin trei din cele patru petreceri si cu drag spun asta:)

Merry Xmas, strike 1!

Gustare

• muschiulet afumat, jumari, slaninuta fiarta cu usturoi, salam banatean, toba, lebar
• paine de casa cu untura, boia si sare grunjoasa
• branza de burduf, branza de oaie, cascaval afumat
• tzatziki cu bastonase de morcovi si ardei gras
• salata romana cu ciuperci, bacon si sos blue cheese
• ceapa verde, ridichi, rosii, castraveti, masline

Sarmale cu mamaliga

Main

• piept de curcan la cuptor cu sos de cranberries, pui la vas roman, muschi de porc in vin cu crusta de piper verde, carnati de casa
• piure de cartofi cu usturoi si chives, sote de mazare cu unt si morcovi glasati, cartofi la cuptor cu rozmarin

Desert

• panettone cu glazura de mascarpone si portocale