Ah, decembrie, acest desert exquisite care încheie o masă cu doișpe feluri. Pretext de și mai mult sirop. Te iubesc, ba eu te iubesc, nu, eu te iubesc mai mult. dUamne, nimic nu e ca decembrie. Mai ales atunci când Universul(sulsulsul) ți-a dat în jur oameni cu efect de pernă electrică, cu care să te iei de mână și să săriți ca proastele în birou, iupiii, iupi du. Cu care să te gratulezi pe ferestre de chat rușinoase (“Fată, ce tare ești! Ba nu, fată, tu ești tare și te iubesc!”). Cu care să te îndemni la deep fried porc. Cu care să te rostogolești din greșeală din pat la 5 dimineața doar ca să bați la porți de restaurant închis. Cu care să-ți împarți ouăle. Cu care să-ți împarți viața. Și, după ce ți-ai împărțit-o, să vezi că tot ți-a mai rămas viață cât să tricotezi un fular. Cu care să te uiți în gol, dar mai ales în plin. Iar la final, când numeri invers de la nimic la totul, să zici: da, frățică, a fost un an bun. Decembrie e cel mai bun sentiment. Deci… da.

_

Am început luna cu o idee măreață: să facem cel mai mare Secret Santa din București, le-am fizzuit eu, ca o pastilă efervescenta ce sunt, oamenilor Cooku Bau, care, vorba aia, stăteau și ei liniștiți.  Turns out că brief-ul a fost cam greșit, în loc să ne iasă cel mai mare, ne-a ieșit cel mai mișto. Pe 1 decembrie, ne prosteam la camerele din telefon împreună cu fellow foodies, că ne zisese nouă fata de la Google la conferința food bloggerilor că e ușor să faci filmulețe cu toolurile interne de pe YouTube. Ha, challenge accepted. Odată aruncată mănușa video, am realizat ce făcusem. WTF, 50 de Moși Crăciuni pofticioși la un loc necesită niscai preparative, ne-am gândit noi. Pentru că la oamenii drăguți trag lucruri drăguțe și pentru că eu în viață am avut noroc numa’ de oameni de-ăia de care povesteam mai sus, ne-am trezit că ninge cu sponsorizări. Au dăruit masa și sub-bradul companii și branduri dragi, de care mă leagă loialități vechi și amintiri faine din epoca B(f)C (before food coaching): brutăriile Paul, LIDL, Electrolux, Nescafe Dolce Gusto, LoVegan, Le Petit Marseillais, Metaxa, magazinuldebrazi.ro și Universal Music Romania. Turns out că Real Time Marketing nu e o invenție de marketing :-), e atunci când brand-urile ies din bula lor și vin să se joace cu noi, just for the fun of it.

Cum a fost la #cookubausecretsanta, mă întrebați? Aș putea să zic că a fost epic, dar adevărul e că a fost cozy. Pentru că au venit prietenii noștri foodies. Pentru că a fost ca-n familie. Și pentru că iubirea chiar e the most familiar feeling of all.

Vorbe mari, sărăcia omului, așa că nu vă mai povestesc decât cum Maria și Florin de la DESPA FILMS, care nu ne cunoșteau de-loc înainte de schema asta, s-au autopropus, înainte cu doar câteva zile de marele moment, să vină să ne filmeze cum se face, nu ca noi, cu telefonul 🙂 Și pe urmă ne-au dat 2 minutes worth of lovely memories, pe care eu le-am vizionat de nuștiucâteori în ultimele zile, because because because because because… love, actually, is all around.

Dacă mă ajută ăl de sus și nu mă înec cu o sarma sau ceva, revin cu top of my proudest moments of 2014, ba poate chiar și cu meniul meu de sărbătoare, că doar am promis că vă ajut să vă îngrășați, nu? 🙂

Merry Festivus, people, în caz că vine Crăciunul peste noi și nu mai apuc.

<3

PS: Golin girls (Raluca, Roxana, Irina, Teodora, Alina, Andrada…), Rogalski girls (Cristiana, Alexandra), vă mulțumesc tare pentru tot ajutorul și vă doresc sărbători cu poftă, pace și, desigur, l.o.v.e.

Mă întreabă oamenii zilele astea dacă am așa, un arsenal de sfaturi pentru cum să supraviețuiești Crăciunului cu hainele pe care le aveai și înainte. Well, people, forget about it! Zău! Toată lumea se îngrașă de sărbători. Iată cum:

# Facem punte Crăciun – Revelion. Masa festivă durează cel puțin o săptămâna. Mai mult, dacă avem și vreun Ion de sărbătorit. Practic, mâncăm întruna. La toate petrecerile de Sicrit Santa, la noi acasa, la mama, la mama lui, la cumpăna dintre ani, la birou pe 5 ianuarie, când precis toată lumea aduce resturi porcești.

# Cumpărăm bomboane de pom și le halim pe toate în timp ce împodobim bradul. E ok, agățăm hârtiuțele goale, who’s gonna know?!

# Dacă știm că urmează mare masă mare în contul lui the big C sau the big R, avem grijă să ne înfometăm bine înainte. Sărim peste mic dejun, la prânz halim cel mult un iaurt și o frunză de salată, ca să fim siguri că e loc în burta întunecoasă (vorba lui Iepu :-)) pentru toate, TOATE bucatele festive. Ajunși în proximitatea lor, se lasă cu măcel și overeating. After all, la cât ne-am abținut toată ziulica, merităm și noi o masă de 4000 de calorii. Ce penele noastre.

# Dintr-un simț al datoriei, prost înțeles, față de bucătăreasa care s-a străduit foarte tare, mâncăm de două ori mai mult decât ne dorim, căci, nu-i așa, ia la mama. Ia la mama și ciupercuțe cu maioneză. Ia la mama niște răcitură. Ia la mama cu sarmale. Ia cu pâine, să nu ți se facă rău. Ia la mama cu cârnat, mama l-a făcut. Ia la mama cozonac. Ia la mama cozonac de la cuscra și spune-i tu lu’ mama că nu e al ei cel mai bun, dacă vrei să te decapiteze mama. În tot acest timp, paharul de vin se umple misterios every ferking five seconds. Și dacă n-a fost și o țuiculiță fiartă la debut, mare minune. Și în caz că îți făceai griji, ia la mama un Colebil.

# Pentru că e Crăciun, bem suculeț. Nu contează că noi nu bem suculeț defel. Dacă nu bei de Crăciun băutura care a inventat Crăciunul, ești găină.

Voi cum faceți să vă îngrășați de sărbători? Spread the love, oameni buni, să nu rămână niciun blug fără nasture pocnit 🙂

Printesa e de vina, ca a scris de dimineata treaba asta si i-am smuls o leapsa de nu s-a vazut! Asadar, iata si lista mea de cadouri infailibile, pour elle, dar si pentru el! Pam pam.

1. cartea Uibesc

Aici tre’ sa fiu de acord cu Printesa. Nu exista cadou mai fain decat cartea Uibesc, a poetului naiv. Eu o am deja, cu autograf. Ce chestie, as fi crezut ca nu-mi place poezia. Noroc cu Boo, care mi-a pus in brate prima carte a lui Iv, Versez, si m-a facut believer:)

Cartea se poate cumpara, de exemplu, de aici: http://librarie.carturesti.ro/uibesc-288216. Lansarea oficiala se intampla miercuri, 19 decembrie, ore 19:00, in Club Control. Be there or be square!

2. o agenda Moleskine (sau mai multe;)

Toate-s faine, dar daca ar fi sa aleg as zice asa: 2013 Planner – pocket size + un caiet A5 cu foi veline + un Moleskine pocket cu foi dictando. Musai cu coperta neagra. Ideal ar fi sa luati soft cover, ca sa cantareasca mai putin in geanta. Se gasesc tot la Carturesti.

3. doua filme

Musai astea! Nu altele.

4. un parfum

Am auzit ca e un cadou impersonal. Mi se pare o prostie, zau. Nu exista treaba mai personala ca parfumul. Adica na, poti sa o dai lejer cu mucii in fasole daca nu stii ce sa iei, asa-i de personal! Daca aveti certitudinea ca stiti ce ii place cetateanului (dar sa stiti sigur sigur!), go for it! E misto!

5. laneturi

Manusi, fulare, saluri, jambiere colorate, pufoshenii… Like! La United Colors of Benetton gasiti unele purty purty!

6. oysho-rii

Adica orice de la Oysho. Seriously! Ori-ce!

7. gift card Victoria’s Secret

Se cumpara de aici: https://secure.victoriassecret.com/gift-cards, cred. Si face cat 1000 de cuvinte:))

8. oja, mascara si eye liner Chanel

Aici e debatable. Una lume vrea multe si mici. Eu sunt de principiul mai bine putin, dar fensi shmensi. O oja rosie, un lac-baza, un rimel, un creion, o trusa de farduri de-aia travel, din duty free … Si cam asa. Deci frate, o oja sa am, dar sa fie Chanel. De-aia zic. Rasfatz.

9. un Kindle

Daca va tine buzunarul,  asta e un cadou tare fain. Am redescoperit cititul datorita lui. Faza cu adevarat geniala e ca poti sa citesti culcat in pat si NU trebuie sa te intorci de pe o parte pe alta cand dai pagina. V-am convins?:))

10. running shoes

Just do it!

11. o felicitare scrisa de mana

In care zicem asa: Iti multumesc ca… Face cat punctele 1-10. Zau. (Desigur, atasata la un cadou material, chiar ca-i ceva de vis:))))

Ce nu as vrea sa primesc de Craciun? Hmm… Vouchere de masaj sau de sarit cu parasuta, o pusculita, bete de-alea de tamaie parfumata si, desigur, ciocolata. Sa nu uitam, sunt acel freak care nu iubeste ciocolata. Pfoaleeeei! Daca v-am fost de ajutor, ma bucur. Daca nu, ia preluati voi leapsa si faceti lista mai bine. Sa va vad!

Pentru ca am vrut musai sa scriu azi, mi-am inceput ziua cu o farfurie de supa calda si-un tzamp pe pilaf de orez alb (cam cum ar zice buna-mea). Fix ce-i trebuie caprioarei la ora zece dimineata. Prin amabilitatea lui Iepu’ Purcifer, n-am mai apucat a posta nimic, dar macar m-am asigurat (si azi) ca nu voi muri de inanitie (o vorba-n vant din partea mea, o sa va zic candva zilele astea una alta despre niste oameni care chiar stiu ce e aia foame, eu nu pot trai cu ea o ora, ei traiesc cu ea zile…).

Ei. Intrebarea este ce pui mancam io. Si raspunsul: pui… oshenesc. Da. Asa-i zice. Ca se facea ca eram cu consortul in Auchan, unde nu pot sa zic ca-mi prea place, nimeream pana mai ieri doar accidental, dar de-acu’ o sa ma duc chitit. Asa. Si la raionul de carnet, in fata-mi se asternura deodata niste pui mari, si galbeni de grasi ce erau, cu pielea tare si carnita inchisa la culoare, precum pasaretul alergat. Ce este acest animal? Am zis eu. Si Pufix: cum ma pufi, e puiul osenesc, nu ti-am zis io de el? Cert este ca l-am luat pe el puiul, de fapt, doua pulpe si-un piept cu os, si l-am dus acas’ la noi, sa-i fac cunostinta cu sfanta oala. Am fiert mai multisor la el, dar doamne, ce bun! Pui adevarat, chiar aduce cu puiul de tara. Nicio treaba cu cocoricii si avicolii si alti de-astia. Asa tare m-am bucurat de supa si de pilaf, incat am ezitat sa share, ca data trecuta cand v-am zis de fructele congelate, n-am mai gasit cu saptamanile. Totusi, natura mea deosebit de altruista intr-alea halelii a invins. Meritati, nu-i asa, puiul gras, puiul oshenesc. Ii zice asa de la Oash, nu de la Auchan cum crezui eu si cateva fete de-ale mele. Cica s-ar gasi si-n Real si Cora, eu zau ca nu l-am vazut pana acum in niciuna din astea.

Asa. Deci cautati puiul bun si galben, e usor de recunoscut.

Trambulim mai departe fara noima, pentru ca vine peste noi spiritul Craciunului si nu vreau sa ne gaseasca, nu-i asa, cu chilotii-n vine. Intai, un incident. Eram eu cu Boo intr-o seara la o trattorie. Era destul de tarziu, sa tot fi fost vreo 4-5 mese ocupate, atat. Bai, si intra in carciuma un grup de colindatori. Oameni in toata firea, nu pusti. Si incep a canta colinde asa de frumos, ca ti se facea pielea de gaina. Nu unul, ci vreo patru. Si de pe la noi, si de la altii. Eu cu Boo: mvaaai, ce draguuutz! Restul mesenilor, numa cu ochiu-n farfurie, nu care cumva sa necesite a se scobi prin buzunare dupa vreun cincilei. Cand au terminat de cantat oamenii, ne-au urat “sarbatori fericite”. Am raspuns doar noi. Pentru care chestie ne-am luat niste priviri de parca eram, gen, doo lepre. De m-au apucat asa toti nervii capului. In ce tara traim, bre oameni buni, de colindatul (frumos, cald, pe mai multe voci) este sinonim cu cerseala? De ce suntem asa opariti social, in loc sa ne bucuram ca niste copii? De ce nu facem om de zapada cu ochii boabe de piper? De ce nu iubim? Of.

Ceea ce ma duce la punctul numarul trei. Intitulat “facerea de bine…”. Bogdana isi raceste gura de niste bune luni indemnandu-ne sa-l ajutam pe baietelul cu DBA, Bibi, nu zic ca far’ de folos, dar precis usor nu a fost. Si dupa cum printesa si-a luat cu doua maini scatoalce cand a incercat sa ajute o fetitza fara o mana, asa, iata, si acum a iesit cu balamuc. Cum, va veti gandi, cum este posibil ca un om sa-si bata joc de dorinta altuia de a ajuta pe cineva al carui copil poa’ sa moara daca nu este ajutat? Pai… e simplu. Pentru ca in Romania, colindatul este sinonim cu cerseala, v-am zis eu ca se leaga.

Sigur, daca nu sunteti la curent cu recentul tambalau, nu veti intelege mai nimic din aceasta peroratie. Nu-i nimic si nevermind. Ca, de fapt, tot ce tre sa intelegeti is this:

Pana pe 16 decembrie, si doar pana atunci, puteti cheltui cu cel mai mare folos 2 euro, trimitand un sms la 848. O faceti pentru acest copil cu boala asta afurisita si rara, despre a carui suferinta au scris o multime de oameni cu suflet din online-ul romanesc. Iepu’ a racit prima oara acu’ o saptamana. Usurel. Doar niste muci mai vanjosi. Si tot mi s-a parut capatul tarii. Nu vreau sa imi imaginez prin ce trec parintii lui Bibi. Vestea buna (si in egala masura frustranta), e ca suma de care e nevoie pentru ca micul Bibi sa fie ca nou nici macar nu e foarte mare, 100.000 de euro. Nu e mare. E doar greu de strans. 50.000 de SMS-uri. Oare suntem atatia? Sunteti cu mine?

Si chiar, voi ce-ati face daca in carciuma unde cinati ar intra niste colindatori? Le-ati zambi? Le-ati da bani? I-ati privi cu scarba? V-ar fi rusine pentru ei? Nu, pe bune.

Cel mai mult imi plac sarbatorile pentru ca-s mai multe-ntr-una. Asa si anul asta. A fost Craciun la Mazi, cu gourmet treats si daruri minunate. A fost Craciun in familie, cu mancare traditionala si oleaca de tristete, ca ne imputinam asa… Si-apoi a fost Craciun cu prietenii, dragii mei.

Am avut pe masa bunatati de la mama (maios – cu reteta aici: http://easypeasy.ro/2009/12/four-christmases-strike-2/, caltabos, carnati si sarmale), salata boeuf, salate aperitiv (cea cu creveti, avocado, mango, rodie, salata si otet balsamic a fost a real hit), friptura de purcel cu gravy, pui copt incet, la foc mic, cu mirodenii si nitel sos de soia, legume la cuptor cu otet balsamic, cartofi copti Jamie style, cu rozmarin, usturoi si masline, salata de sfecla rosie, ciuperci in unt cu usturoi si, fireste, cozonaci framantati de Pufix si prajitura cu vin si scortisoara a Emiliei.  

Maratonul cu haleala nu s-a soldat cu incidente neplacute, suntem bine, multumim, ne pregatim de noul an – zis si the great unknown, iar eu anticipez frematand de nerabdare o vacanta de o saptamana si-un brunch cu fetele de la clubul de carte. Pana una alta sunt la birou, wrapping up un an asa si-asa, in every way.

La voi cum a fost Craciunul asta?

M-am aglomerat cu o groaza de lucruri de facut azi, dupa ce ieri am frecat-o regeste. Asa ca intru doar ca sa va zic Craciun fericit! Imi sunteti tare dragi:)

Ana

V-am zis deja la ce exceleaza familia mea adoptiva, Naie (reteta de cozonac – aici). Dupa care a venit Ada si m-a-ntrebat: “auzi, da’ o reteta de carnati nu are familia Naie?”. Pai familia Naie nu are, dar familia mea de origine face niste carnati de belea. Asa ca am zis sa va scriu si despre ei, carnatii, asa cum ii facem noi de ani de zile, cum ne-a invatat buni, cum i-a facut tata cat a trait si cum ii face acum mama, ducand mai departe traditia.

Pai n-a zis nimeni ca e usor. In primul rand, va trebuie musai o oratanie de-aia zisa si masina de tocat carne. Chiar daca ati putea sa luati carne deja tocata din magazin (ceea ce nu va recomand), tot nu ati putea umple carnatii fara ustensila cu pricina, asa ca really, there’s no way around it. Odata achizitionata magaoaia, aveti de ales dintre fel si fel de retete de carnati. Iata ce trebuie sa stiti daca optati pentru a noastra: carnatii despre care vorbim aici sunt destul de slabi, adica nu contin foarte multa grasime. Contin carne de porc, fara vita sau oaie sau strut sau mai stiu eu ce, si se “ambaleaza” in mate tot de porc, we don’t dig oaie. Condimente isi pune oricum toata lumea dupa gust, noua ne plac carnatii moderat usturoiati si usor on the spicy side, cu mult piper.

Asa. Acuma, pentru un metru de carnati aveti nevoie de aproximativ un kilogram de compozitie. Proportia de carne si grasime e asa: la un kilogram de fleica va trebuie cam 400g de slanina. Slanina si carnea se taie cuburi si se indeasa in masina de tocat intercalat asa, pastrand proportiile, ca sa iasa o compozitie uniforma. Pasta astfel rezultata se framanta cu putina apa calduta, sare, piper, usturoi, cimbru si boia dulce dupa gust. Se trag carnatii in mate speciale de porc (noi am luat de la Angst), cu ajutorul masinii de tocat (de la care se scot intai sita si cutitul si se ataseaza palnia speciala). Se lasa la uscat metrii de carnati, atarnati gen “rufe”. Macar cateva zile. Se prajesc in tigaie sau se dau la cuptor fara ulei sau altceva. Tin excelent si la congelator, asa ca puteti face mai multi, nu e panica.

Se incumeta careva?:)

In timp ce eu zac si ma amagesc cu o supa amarata, de criza (de lumbago), am zis sa va amintesc de reteta familiei de cozonac cu nuca. Este de departe cel mai bun cozonac pe care l-am mancat vreodata si doar maine nu-i poimaine si vin sarbatorile si daca nu v-ati aventurat pana acum sa faceti cozonac, acum e momentul:) Curaj!

Luati de-aici si studiati: http://easypeasy.ro/2009/04/de-florii-facem-cozonac/. Ah, abia astept Craciunul <3!

Sau the beauty of pork!

Dupa cum v-ati putut imagina, anul asta nu s-a dat cu vacanta intre Craciun si Revelion, asa ca intre doua petreceri si jongleriile mele profesionale, n-am foarte mult timp sa va povestesc cum ne-am distrat la ultimele doua petreceri de Craciun. Totusi, trebuie sa stiti ca:

• Mancarea de pe 26 i-a dovedit chiar si pe cei mai vajnici mancatori de porc. Meniul il cunoasteti, nu va mai spun despre el. Dar note to self: data viitoare ori aperitive, ori main, daca nu vreau un frigider plin cu leftovers cat pentru inca doua petreceri:)
• Vedeta serii a fost cica salata mea romana cu ciuperci, fried bacon  si sos blue cheese, care se face foarte simplu by mixing all of the above:) S-au mai bucurat de mare succes friptura de curcan cu sos de coacaze, carnaciorii de casa cu costite afumate la cuptor, cartofii cu masline arsi de Pufix si Bursucu (men:p!), si, desigur eterna prajitura cu vin si scortisoara a Emiliei, halita in cantitati industriale.

In other news:

• Mi-am varsat vin rosu pe conversii mei albi (aka the wedding shoes), ocazie cu care am aflat ca Vanish really works! Two thumbs up for Vanish!
• Masa noastra de 12 persoane hardly accomodates 11:p
• Secret Santa is better when you’re hosting the party (you get extra sauce)
• When in need of chairs, call Bursucu, asigura si montaj!

@Boo pe 27 decembrie, sau the happy m&m party, sau the all spice porkover party (unde porkover e my coined word for too much pork, as in hangover, get it?!:))

Best of the best: crema de somon, salsa cu mango si avocado si carnaciorii de bere in sweet-chilli-lime sauce! Plus, desigur, ciocolatele Hershey’s si m&m’s xmas specials aduse fix de la New York!

Despre 2009 si 2010 intr-un post special de Revelion, COMING SOON on a screen near you:)

Craciunul in familie e clasic: cadourile se dau in ajun si tot in noaptea de 24 decembrie se gusta primele sarmale, carnatii si maiosul. Pe 25 la pranz e masa mare, ce se intinde pana spre seara. Se mananca in episoade, ca la nunta: aperitive, sarmale, friptura si carnati cu piure si muraturi, cozonac.

Si-apoi ne odihnim. Ca Puffeta, rapusa si ea de o conserva Gourmet-junk, ca doar odata-i Craciunul:)

Si ca sa nu ziceti ca ne pierdem vremea, hai sa va dau reteta de maios a  familiei mele. Acesta fiind un soi de lebar foarte greu de facut, foarte usor de mancat, si we do it best:)

Maios: un mat gros de caltabos, ficat de porc si slanina, condimente. Se fierbe slanina cu foi de dafin si piper pana devine translucida. Ficatul se opareste, apoi se da prin masina de tocat. La fel si slanina. Se framanta bine compozitia, cu sare, piper si boia. The tricky part este sa ai o proportie buna de ficat si slanina, altfel maiosul iese fie sfaramicios, fie prea gras. Noi zicem 3/4 ficat, 1/4 slanina, dar e drept ca potrivim si din ochi (adaugam grasime pana ni se pare ca pasta e numai buna de intins pe paine). Compozitia de maios, daca e bine facuta, e aproape imposibil de bagat in mat. Se lipeste, vine cu razbunare inapoi din tulumba, te improasca intre ochi, the works. Important e sa ai rabdare, merita! Daca ai depasit etapa asta, mai ai de trecut doar un hop, anume fiertul maiosului. In apa rece, intepat cu furculita, altfel crapa si-l cauti cu sita prin oala. Odata fiert, se clateste cu apa si se lasa pe fund de lemn la presat. Se mananca pe paine, cu mustar.

Merry Xmas strike 2!:)