Tag: bere


supa de linte cu afumatura, fiarta in bere

February 10th, 2011 — 6:56pm

linte inmuiata in bere

Acum mai bine de un an am avut bucuria sa fiu gazda unui cooking fest epocal, zis si dezmat romanesc. Nu mai stiu ce ne-a apucat, ah, ba da, a fost pare-mi-se o vorba aruncata de Misaki, care ne-a povestit cum ca in anul petrecut la studii in Japonia, studentii din toate colturile lumii faceau ceva de genul asta, se intalneau si gateau fiecare cate ceva traditional, din tara de bastina. Numaidecat ne-am ambitionat (sa fi fost o gasca de vreo 10 – 12 prieteni daca nu mai mult), si-am zis sa faca fiecare cate ceva din zona geografica de unde se trage. Va scutesc de detalii, le gasiti in postul din arhiva linkat mai sus, a fost… crancen.

Ei bine, azi mi-am adus aminte de o supa pe care a adus-o amicul meu Florian atunci, clar una din cele mai bune, cumsecade si de vis supe din cate am mancat eu vreodata: supa de linte cu afumatura, fiarta in bere. Si cum ma simteam motivata sa revin la ceva mai elaborat, dupa cateva zile de mastering the art of oua si sandvisuri, mi-am suflecat manecile si m-am apucat. Cu cateva inovatii along the way, cum ii sade bine uneia de nu se uita niciodata ca lumea pe retete.

ceapa rosie, ardei, morcov, telina, pastarnac, cartof legume calite in ulei de masline

Pai in primul rand, am pus lintea la inmuiat in bere, pret de o ora. Cam o jumatate de cana de linte si o cutie de bere. Sa folositi o bere de cea mai buna calitate, ca de nu, mancarea nu o sa aiba gust bun.

Mai departe m-am apucat de supa de legume. Am taiat cuburi nu foarte mici urmatoarele: o bucata de telina si una de pastarnac (ar fi fost prea mult sa le pun intregi), un morcov mediu, o ceapa rosie, un cartof si un ardei rosu. Pe astea le-am calit in ulei de masline, amestecand vartos. Am adaugat o lingura de boia, sare si piper, am acoperit cu cca 1l de apa si-am lasat sa fiarba la foc mic. Din cand in cand am mai completat cu putin suc de rosii.

legumele calite, cu o lingura de boia dulce sunculita afumata, bacon, carnati afumati, ceapa

Intre timp, m-am pus de-am taiat niste sunculita afumata, niste bacon si vreo doi carnati uscati si afumati. Plus o ceapa zdravana.

afumaturi si ceapa, calite in putin ulei stinse cu bere (cu linte cu tot)

Le-am calit intr-o alta oala, cu foarte putin ulei, pana s-a inmuiat slana si s-a sticlosit ceapa. Apoi am turnat lintea peste afumaturi, cu bere cu tot. Si-am lasat din nou sa fiarba la foc mic, sa zic, vreo 40 de minute (pe gustate, sa fie lintea moale). Apoi am combinat puterea celor doua oale cu supa gata (cea de legume si cea de bere cu linte si afumatura), varsand una-ntr-alta. Am pus o foaie de dafin, oleaca de cimbru, am mai dres de sare si piper si am mai fiert la ea vreo juma de ora, tot la focul mic de tot.

linte supa de linte cu afumatura

A durat ceva si-a fost cam masochist procesul de preparare, in sensul ca de la pranz si iaca, pana aproape de cina, mi-a mirosit in casa a toate alea, de-mi venea sa fac scuba diving in oala. Berea aia fiarta, afumatura, legumele… vai mama! Supa e geniala, ge-ni-a-la! Musai musai sa incercati, nu va las pana nu aud c-ati facut. Linte gasiti la Mega Image, o afumatura buna pe la piata, nu-i mare lucru.

Acum, dupa doua portii, viata e mult mai frumos. M-as freca pe burta, dar mi-a zis doctoritza ca nu-i bine, cica starnesc contractiile. Speaking of which, noi suntem bine, iaca, a mai trecut o saptamana, marti facem 32 si tot asa. Wish us luck. V-as arata o poza cu zambete ecografice, dar mi-e rusine, ca o sa ziceti ca ma transform intr-o monster mom. Oare?

24 comments » | every day, favorites, traditional

sfarsitul aventurii “bere de casa”

December 7th, 2010 — 10:46am

bere lager de casa

Guest post by Mishu

V-am povestit aventura berii de casa intr-un post mai acu ceva vreme. De atunci am stat ca pe ace, pentru ca nu am vrut sa scad sansele unei beri reusite deschizand sticlele mai devreme de doua saptamani, chiar daca cei de la Bere de Casa mi-au spus ca se poate. Ei bine, ieri, de Mos Nicolae, s-au implinit cele doua saptamani si seara, dupa o sesiune intensa de sala si 4 costite la cuptor (I know, I know:p) am deschis prima sticla de bere de casa homebrew!

bere lager the casa

Ceva ceva retinusem eu din instructiunile primite, anume ca berea o sa fie mai buna daca e rece, asa ca de dimineata pusesem o sticla la frigider. Si am desfacut sticla de lager si the sound was right si apoi am turnat in pahar si the foam was right si pe urma am gustat si the taste was right! Mai mult amaruie decat dulce, destul de tare (nefiltrata, nediluata) si fooooaaaarte buna la gust. Astazi bat depesha la Cornu sa-l anunt pe senior ca poate sa deschida si el din sticlele pe care i le-am dus, iar vineri duc niste mostre la colegi, ca merge brici de Gyros Day! 

Prima bere de casa marca Pufix e o reusita, acum spre noi si noi provocari (pilsener, stout, dark ale si asa mai departe). 

Cookie’s edit: da’ bere de gravide n-au astia?:p

11 comments » | reviews

povestea berii de casa in versiunea ‘cookie’

November 25th, 2010 — 4:35pm

povesteaberii de casaversiunea cookie

E o vorba care zice ca daca vrei bere de casa, best to let the man handle it. Microbrewingu’ asta nu-i treaba femeiasca, va zic. Pai in primul rand, kitul cu toate smecheriile de facut bere e asa, cam de marimea unei cutii de televizor. Si nu de-ala cu ecran plat, sa ne-ntelegem. Berea de casa cere muschi, vointa si insatietate intru alcool. All of which Pufix has, iar eu, mai putin.

Chiar si asa, cand ti se ofera 23 de litri de bere, tre’ sa fii defect la scufitza sa zici pas. Ca sa mentinem trendul evlavios din postul lui Mishu, te inchini, zici sa fie primit si alearga Lola, alearga, direct la amabilul furnizor de bere de casa. Unde Lola e Mishu, iar eu sunt lata pe canapea, ca in majoritatea sambetelor mele.

Ziua 1: Intors victorios din misiune, Mishu se pune pe citit instructiuni. Intre timp, eu extrag Pufetu’ curios din cutia cu maimute si ma pregatesc acerb de documentarea procesului tehnologic. In sensul ca tin intr-o mana aparatul foto si cu cealata ma balacesc in maltul de culoarea caramelului de pe fundul galetii – o hai!

Ziua 2: “Mazi are bule?” “Say what?” “Da ma, intreab-o pe Mazi daca berea ei face bule, ca a noastra nu, si scrie c-ar trebui”. Ne lamurim intre timp, yep, Mazi are bule. Noi… nu.

Ziua 3: It takes a great man to admit defeat. Iar Mishu este a great man. Asa ca suna la providerul de bere si se rusineaza telefonic ca nu avem bule. Aflam de ce. Dregem. Totul e bine.

Ziua 4, 5 si asa mai departe: Galeata cu bere scoate sunete dubioase. Imi vine in cap o comparatie. O pastrez pentru mine.

Ziua in care berea e gata: bulbucii au incetat, e timpul s-o tragem in sticle. Again, cu o mana pozez, cu alta gesticulez, din gura imi ies onomatopee, pe jos in bucatarie curge zahar, apoi curge bere de la robinet. Mishu calca o pisica. Pisica urla si fuge. Mishu o agreseaza verbal. Eu il agresez verbal pe el. In ciuda acestui razboi domestic, pozele mele ies de-o seninatate maxima.

Epilog: Miroase senzational berea asta, a fripturica mi se pare mie. Noi ne-am impacat, pisica a iesit de sub pat, in 14 zile avem lager de casa, viata e frumos. Amin!

13 comments » | reviews

povestea berii de casa

November 25th, 2010 — 11:44am

stcile de... sticla

(guest post by Mishu)

E o vorba care zice ca daca vrei ca un lucru sa iasa bine, lasa profesionistii sa se ocupe de el. Corect, dar daca ne-am ghida toti dupa principiul asta, unde ar mai fi distractia?

In ultima saptamana si ceva, pentru micul, dar inimosul nostru colectiv familial, distractia a insemnat convietuirea cu un mare vas (23L) de bere de casa. Bere de casa de la… www.beredecasa.ro. Povestea a inceput cand pe Cookie a contactat-o cineva din partea site-ului mai sus mentionat, intreband-o daca nu este interesata sa experimenteze fabricarea berii in casa si sa povesteasca aceasta experienta pe blog. Cum Cookie nu bea, a fost tentata sa decline invitatia, noroc cu mine care am simtit imediat provocarea. Am simtit-o asa de bine, incat in aceeasi zi am intrat in contact cu foarte amabilul reprezentant al  www.beredecasa.ro, iar sambata ne-am intalnit pentru a prelua:

- Una bucata kit fabricatie bere de casa, constand intr-un vas de fermentatie (a really big bucket), un robinet, o spirala din plastic cum se pune in cap la damigene, o spatula, o perie de spalat sticle, un capsator de sticle, 100 de capse de metal, etichete, o cutie cu amestecul necesar pentru berea propriu-zisa si drojdia aferenta
- Doua navete de sticle de 1 litru, verzi, ca cele de pe vremea lui Ceausescu, major flashback there
- Doua coli cu reteta de bere Lager!

malt si drojdie etichete

Inarmat cu toate cele de mai sus, duminica, zi lasata de la D-zeu pentru odihna (are legatura, bear with me) m-am apucat sa pun de bere de casa. Deja aveam in ochi doua pahare de bere rece (ca personajele din desene animate cand vad bani… ka-ching) asa ca m-am apucat cu spor sa spal ustensilele, ca sa fac loc germenilor de fermentatie ce aveau sa-mi aduca licoarea mult visata (in 3 pana la 4 saptamani).

inspactor Pufeta inspector Pufix

Dupa spalat, cu reteta intr-o mana, m-am pus pe amestecat ingredientele. Melasa incalzita usor la robinetul de apa calda se toarna prima in vas. Apoi se pun peste ea 1 Kg de zahar si 2 litri de apa fiarta, amestecand totul cu spatula din kit.

*Explicatia pentru prezenta lui Dumnezeu intr-un post despre bere starts here*
Pentru ca m-am apucat de muncit (fie si doar pentru placerea viitoare a unei beri reci marca Pufix), Doamne Doamne s-a uitat urat pe mine si a zis : te pedepsesc sa o dai in bara! Drept pentru care am umplut vasul pana sus cu apa fiarta si am turnat deasupra, conform instructiunilor, pliculetul de drojdie, care, evident, confruntat cu temperaturile adverse, si-a dat obstescul sfarsit inainte de a incepe sa produca bulbuci. Sa-mi fie invatatura de minte.
*Explicatia pentru prezenta lui Dumnezeu intr-un post despre bere ends here*

Dupa ce am pus capacul, am fixat dopul-spirala si l-am umplut cu apa, am purces sa astept aparitia bulbucilor (inca nu realizam farsa pe care mi-o jucase Al de Sus). Dupa cateva ore, panica in tunel, nu se bulbucea berea…

Zbatandu-ma intre resemnare si ultimele urme de speranta mai ceva ca un personaj din filmele rusesti de pe vremuri, am rezistat pana marti dimineata, cand, rusinat, i-am contactat pe cei de la www.beredecasa.ro sa le zic patania.

Dupa ce le-am explicat ce facusem pas cu pas si am identificat problema, ne-am dat unul altuia numai vesti bune. Eu am aflat cu bucurie ca totul se rezolva cu un nou pliculet de drojdie, pe care l-am primit in aceeasi zi, iar ei au aflat cu surprindere ca reteta recomanda utilizarea de apa calda in loc de apa rece (o mica, dar esentiala greseala de traducere, care era sa ma coste BEREA!)

In aceeasi seara am turnat pliculetul salvator si lo and behold, there were bubbles. Si bubbles, si bubbles… si bubbles, spre disperarea nevestei si a pisicilor, pana duminica pe seara cand the bubbling stopped. Dupa ce mi-am confirmat prin masuratori ca berea este gata de imbuteliat, luni seara am trecut la trasul berii, capsatul sticlelor, agitarea de cate patru ori/sticla, cum zice la reteta, si stivuitul berilor in navete.

pus zahar in sticle cu masura speciaka capsat sticlele cu dispozitivul special

Acum urmeaza partea cea mai grea, lupta interna intre a lasa berea sa se mai aseze vreo doua saptamani si tentatia de a baga una la rece si a-i da cep imediat. Sper sa rezist si sa raportez o bere reusita, la termen, cum scrie la carte.

pufix si berea gata

A relatat : Brewmaster Pufix

9 comments » | reviews

Back to top