Doamne, ce bine e sa fii concediu pe 3 ianuarie! Imi vine sa ma strang in brate si sa ma pup pe obrajorii pocnind de sanatate (si porc) pentru ca mi-am luat azi liber (si maine, si toata saptamana for that matter). Mai ales ca se pare ca a devenit asa, oleaca de traditie, ca pe 3 ianuarie sa ne trezim sub troiene. Oh well. Nu se cade, zic, sa intram in noul an cu paine mucegaita din 2010. Si cum de alta n-aveam, si cum eram eu intaratata inca de recenta escapada bloggeristica la Agra Palace, am zis ca ce, eu nu pot sa naan? Ca doar ce mare lucru. Pai asa.

Naan e o paine indiana stil lipie, doar ca nu-i deloc uscata si scovergita, pe motiv ca se face cu iaurt si cu unt. My kind of bread<3. Pentru patru – cinci bucati va trebuie asa:

3/4 cana apa calduta
1/2 cana iaurt gras
4 linguri de unt topit
1 si 1/2 lingurita sare
1 lingurita zahar
3-4 cani de faina alba, plus extra pentru framantat
1 si 1/4 lingurita drojdie uscata
2 lingurite seminte de ceapa (de care eu am primit de la Boo, dar Mazi zice ca se gasesc la Taj sau pe www.mirodenii.ro)

Pai intai turnati intr-un vailing mare apa, iaurtul, untul topit (eu l-am executat juma de minut la microunde, ca mi-era lene), sarea si zaharul. Adaugati cam jumatate de cana de faina si drojdia, incorporati cu o lingura de lemn si apoi turnati faina la completare, pana cand rezulta o coca moluta si lipicioasa. Pe care o deversati din vailing pe o suprafata pudrata cu faina si o framantati cca cinci minute, adaugand faina pana cand reusiti sa va desprindeti coca cea cleioasa de pe degete. Atentie, ca la finalul operatiunii tot moale tre’ sa fie, sa nu o faceti prea vartoasa! Presarati semintele de ceapa peste coca si mai framantati nitel, ca sa se amestece bine. Modelati coca in chip de biloi si lasati-o la crescut undeva la caldura, intr-un castron mare, uns cu ulei si acoperit cu folie.

Dupa o ora sau doua, cand coca noastra s-a dublat, transferati biloiul pe suprafata de lucru si impartiti-l in patru. Din fiecare bucata intindeti o lipie ovala subtirica. Coaceti lipiile in cuptorul foarte foarte incins, vreo 5-6 minute, pana se umfla si se auresc pe deasupra. Va doresc un (na)an bun:)

“Uite cine mananca Vindaloo”

Regizor si mastermind: Mazi – Chez Mazilique; Producator executiv: Arun Kumar

In rolurile principale:

Elena – Le Blog Piquant, Bianca – Chat de Chocolat

Florin – Crazy Mother Cooker, Madalin – Wine & Knives

Supporting roles: Cookie & Mishu, aka The Easy Peasy Family

Filmat pe platourile Agra Palace, Soseaua Pipera-Tunari Nr. 47

Sinopsis: Bianca vine din Elvetia de sarbatori. Este timpul sa se cunoasca in sfarsit cu Mazi si Cookie. Bianca crede ca un restaurant indian e o idee buna. La fel si Mazi, care se da de trei ori peste cap si-l convinge pe Kumar sa le gazduiasca micul get together. Urmeaza trei zile de facebook spam: veniti? Da. Si eu. Si eu. Si eu. Eu nu stiu. C-o fi, c-o pati. Ei hai ca venim si noi. Pam pam. In ziua cea mare, cei sapte bloggeri se intalnesc la ceas de seara in Pipera (nr. 47), pentru un feast indian in toata legea, la Kumar’s Agra Palace. Intra in scena Florin – acest micromanager al grupului, cu sugestii care sa previna uitatul la meniu precum rata la polizor. Apare si Kumar, care le recomanda neinitiatilor diverse, nu foarte picante cica, asa, ca pentru copii.

Mancarea umple masa:  mai intai niste papadums cu raita, sos de iaurt cu menta si ceva muraturi traditionale. Apoi – aperitivele, toate foarte bune: Delhi Wala Samosa (pateuri cu mazare si cartofi si condimente), Murgh Kathi Kebab (rulada de pui), Murgh Pakora (pui pane, usor picant) si Pyaz Bhaji (chiftelute indiene cu ceapa si sos de menta). Si-apoi – main course-urile, multe: Kashmiri Lambchops  (cotlete de miel cu sos picant de ceapa si rosii), Saag Gosht (bucatele de miel cu spanac, smantana si ghimbir), Murgh Madras (pui cu nuca de cocos, rosii, sos de caju si condimente indiene), Gosht  Biryani (miel cu orez, ghimbir, usturoi, ierburi indiene si fructe uscate), Aloo Gobhi Masala (conopida cu cartofi, sos de ceapa si rosii), Jhafrani Pullao (orez cu sofran, nuci si fructe uscate), Murgh Makhani (pui condimentat in sos de rosii si smantana), Lamb Vinadaloo (zis si flacarila – fel de mancare abia atins de majoritatea mesenilor, dar dovedit cu gratie de Elena). Servite toate cu naan cu usturoi, roti prata si raita (sos de iaurt racoritor, numai bun de stins iuteala mancarurilor de mai sus).

 Acum pe bune, ce-am invatat din filmul asta:
– mancarea indiana e menita sa fie consumata la masa mare cu prieteni, ca sa poti sa sample diverse chestii
– daca ajungeti vreodata la Agra Palace, ceea ce va doresc, incercati musai musai specialitatea de orez cu miel Gosht  Biryani, este the yummiest thing on the menu, dupa capul meu

– orice cu terminatia vinadaloo arde ca focul pe tot tractul, nerecomandat pentru cei cu nervii slabi; also, Elena mananca vindaloo fara sa se inroseasca, she cannot, I repeat, CANNOT be human
– marea majoritate a felurilor de mancare sunt picante to a certain degree, dar daca le stropiti din belsug cu raita, devin tolerabile
– pregnant chick primeste ultimul rulou cu pui

So thanks Mazi, Elena, Bianca, Florin si Madalin for a lovely evening! Iar pe voi ceilalti va indemn ghebos catre Agra Palace, the place to be these days daca vi s-a urat cu porcul. Cheers!