Sau izbanda blogeritelor antisociale (and by that I mean Mazi and me:) asupra lor insele (si dap, I googled the correct usage of insami, insasi, insele:)). De la inceput:

A fost ideea lui Redhead sa ne intalnim la o inghetata, iar noi nu doar ca nu ne-am opus, dar am si purces sa ne organizam in grup compact de gospodine cool pentru marea intalnire. Dupa o lupta sustinuta cu sistemul (afurisitele de joburi puneau bete in roate marii adunari), am gasit in sfarsit o zi carea parea sa work for everybody: ieri. Cateva fete s-au pierdut pe drum, dar speram sa make it data viitoare. In cele din urma ne-am strans sapte: Mazette, Misaki, Ada, Denisa, Delice, Redhead (Smaranda) & me.

Ne-am intalnit la Galleron, in spate la Ateneu. Un loc dragut, manjit all over de serviciile jenante (vaaai, am uitat sa va spun, nu mai avem supa de ciuperci – la o ora dupa ce fusese comandata supa cu pricina, etc. etc., nu ma starniti…). Inghetata a fost Betty Ice (exact ce nu ne doream), grosolana si prea dulce. Compania in schimb a fost lovely! Lovely lovely! Nu ne-au ajuns cele trei ore petrecute impreuna sa dezbatem sumedenia de topic-uri de interes pentru de-alde noi (cum se cresc puii industrial;  este sau nu soia modificata genetic; ce stim despre fabrica H&M de la Caracal – consultanta free of charge via sweet Delice, aceasta guru a hainelor exquisite, unice, deosebite, much like her; ce mananca japonezii – tutorial sarmant, marca Misaki; amintiri din copilarie – everybody; una alta; verzi si uscate). S-a lasat cu prada de razboi – draga de Redhead ne-a adus lacramioare iar mie – o bentita pufoasa, very much in synch cu my inner self (treaba e ca imi vine mereu sa pet motul de puf, ceea ce poate parea ciudat cand privesti din afara:)). Eu am daruit masa cu o cutie de bomboane cu cafea de la LeManoir, pe care am golit-o mai cu forta asa, din motive egoiste (vroiam musai frumoasa cutie:)). Mazi si cu mine, doua dude, am vorbit in continuu, se vede ca nu prea mai iesim din casa. Fetelor, iertati-ne, data viitoare ne lipim gurile cu scotch. Caci da, o sa fie definitely o data viitoare, de vreme ce inca nu am inteles exact cum e cu puii, si cu soia, si cu Japonia si cu H&M si mai ales, nu m-am saturat deloc sa va cunosc, ba din contra, vreau si mai tare.

Mai jos cateva poze (Mazette nu ne-a lasat s-o tragem in poza:p, nu pe de-a-ntregul at least, ci doar her sexy balamuc shoes:)).

Thank you all for coming si abia astept urmatoarea noastra intalnire:)

Chatty Cookie

Din seria “minunile internetului”, duminica mi-am intalnit una din cele mai dragi si mai vechi prietene ale blogului meu, pe Zazuza, romanca pripasita prin Austria si ambasadoare a napolitanelor Manner. Titlu de onoare (Manner sunt napolitanele mele preferate), pe care i-l acord astazi fara  prea mult fuss (napolitanele-s demult mancate:)), cu incantare maxima la adresa intalnirii noastre, calda si autentica exact asa cum speram sa fie. Ce-am mancat? Pai eternele briose sarate ale lui Pufix, o frittata de legume pufoasa si alte una alta de brunch, ca sa nu ne laudam singuri, luati de-aici post-ul incrucisat de pe  Gulaschsuppe.

Si by the way, Zaz, reteta de frittata de duminica asta goes something like this: bacon, ciuperci, vinete, zucchini, ardei rosu, usturoi verde taiat marunt – calite in ulei de masline. Puse pe fundul unui vas de yena, turnat peste ele oua batute bine cu putin lapte. Sare, piper si la cuptor cu ea vreo 20-30 de minute (pe incercatelea cu furculita).

Ce-am vorbit? Va zic doar ca, much like in real life, ne apropiem pe intrernet de oamenii care ne seamana in valori si conceptii, respingandu-i pe cei ale caror preferinte sunt la capatul celalalt al constiintei noastre. Si tot ca in viata reala, when it’s right, it’s effortless si timpul trece repede, conversatia curge lin intre oameni care parca s-ar cunoaste de cand lumea. Cam asa:)

Maine urmeaza un alt episod al minunilor pe internet, intalnirea la inghetata cu gospodinele mele fidele, pe care o astept cu freamat de anticipatie si despre care o sa va povestesc tot saptamana asta, care, sa nu ziceti ca nu v-am anuntat, e mai mult cu socializare decat cu mancare:))

Sambata trecuta a fost ziua socrului meu, tata de Pufix-the-man si sef de clan. A implinit o varsta venerabila si it makes me wonder daca noi, la aceeasi varsta, o sa fim macar pe jumatate asa de smecheri:) Probably not:p Anyway, un prilej foarte bun sa luam o gura de aer, unde-s dealurile verzi si muntele mai aproape, in frumoasa asezare Cornu, de care voi poate ca v-ati plictisit deja, dar eu o gasesc altfel de fiecare data. Cu exceptia pozelor cu gratarul, care arata mai mult sau mai putin la fel tot timpul, descopar tot felul de dracii si vietati de care ma minunez precum un autocar de copii americani in excursie la tara (oh, the rooster, oh, the bunny:)) Asa si eu: vaaai, o albina.

Ei bine, spre surpriza generala, de data asta n-am facut gratar, ne-a asteptat mama soacra cu pui la capac (foarte tare frate) si am venit si noi cu un tort amandina de la cofetaria Piticot (pe care, by the way, v-o recomand cu caldura, fac treaba tare buna si au tot felul de torturi simpatice, in forma de arici sau mai stiu eu ce alte alea, toate proaspete si grozav de bune).

Brutaria de la Pucheni are o noua copertina galbena, asa ca acum o sa va fie mai usor s-o recunoasteti daca aveti drum pe DN1 spre Ploiesti.

Altfel, totu-i in regula la Cornu. Florile sunt la locul lor…

… pisicile de asemenea.

Si Pufix e un sensibil, in caz ca mai aveati vreun dubiu!

Weekendul asta se-anunta plin, cu un botez, o intalnire cu draga de Zazuza si un pranz la Vulturul duminica, cu review coming your way, ca de cand ma tin sa va povestesc de locul asta. Saptamana viitoare o sa fie subtire cu gatitul, cred ca va fiu meniu general “20 minutes or less”. Va doresc soare si by the way, abia astept inghetata de luni, cu fetele care s-au aratat doritoare:D 

ok, cam aici ne despartim de traditie, pentru ca in loc de traditionala pasca din branza dulce cu stafide, noi am facut o prajitura grozava cu ciocolata. cu coca pufoasa, dospita. cu crema groasa de cacao si ciocolata si cafea si migdale pisate.  si da, mazette, of course ca ma baker’s magical hands au avut ceva de-a face si cu asta:))

avem nevoie de, oh well, foarte foarte multe lucruri! pentru coca: 175 ml de lapte, 1 ou, 450 g de faina, 1 pliculet de drojdie, 50 g de zahar tos, 250 g unt. pentru umplutura: 200 g migdale prajite, 50 g zahar pudra, un plic de zahar vanilat, esenta de cafea, 25 g cacao si tot atata cafea instant, 50 g de unt moale, 1 albus de ou, 50 g ciocolata amaruie, maruntita. pentru uns: un ou batut cu lapte si zahar brun pentru presarat peste prajitura. pentru decorare: bobite de ciocolata, zahar pudra pentru glazurare, migdale pisate, sirop de artar.

aluatul se pregateste cu o zi inainte. batem oul cu lapte. turnam in bolul de mixer, impreuna cu faina, drojdia, zaharul si untul. mixam bine, pana cand aluatul capata consistenta.

coca astfel obtinuta se rastoarna pe o suprafata presarata cu faina si se framanta usor. se intinde cu sucitoarea o foaie de forma dreptunghiulara, se impaturesc laturile scurte pana la mijloc, apoi inca o data (rezulta un fel de sul de coca). se intinde iarasi foaie si se repeta manevra de trei ori. la fiecare astfel de impachetare pudram cu faina coca. la final, impachetam frumos sulul in folie transparenta si dam la rece pentru cel putin 4h, dar si mai bine, peste noapte.

bun. a doua zi facem umplutura. amestecam migdalele pisate cu zaharul pudra si cacao.

adaugam untul si albusul de ou, amestecand bine bine cu mixerul.

acum e momentul sa ne amintim de aluatul din frigider si sa-l impartim in doua. din jumatate intindem o foaie pe care o presam pe fundul unei forme de prajitura unsa cu unt. la mijloc punem umplutura de ciocolata si o intindem, lasand o margine de cativa cm.

acoperim cu restul de coca, din care pastram putin pentru ornamente. aici depinde de imaginatia fiecaruia, Pufix a decorat cu ursulet, veverita x 2 si un arici, iar eu am adaugat bilute:)) lasam prajitura in forma sa creasca la caldura pret de o ora. apoi o presaram migdale pisate, zahar brun, glazuram cu ou batut cu lapte si dam la cuptor.

la sfarsit, facem frosting din cateva linguri de zahar pudra, putina apa rece si sirop de artar. turnam peste prajitura calda si decoram cu bobite de ciocolata.

prajitura noastra foarte buna cu ciocolata merge excelent cu cafea, inghetata si capsune! se pastreaza bine timp de cateva zile.

pentru ca o zi care incepe prost nu se termina musai asa. pentru ca varza de bruxelles e buna doar daca o gatesti cu putin ulei (la aburi e scarbosenia pamantului). pentru ca anyone can cook. pentru ca aveam niste good apples gone bad. pentru ca s-a nimerit sa am the loveliest ajutor de bucatar ever – boo-happy, care venise sa ma cheer up cu niste home made unt de shea (in care pusese si ulei scurs din capsule de vitamina E de la farmacie). for all of the above reasons, we spent a lovely evening in patru, ca in familie sau, ma rog, intre pensionari.

am mancat (ce altceva:P) niste cartofi senzationali cu costite la tava, iar la desert budinca de orez cu mere, nuci, stafide si portocale.

ce scoate cartofii astia din anonimat este truly sosul de marar si usturoi (frecat cu ulei de masline si apa). se toarna peste ei si inainte de a-i da la cuptor, si la sfarsit, cand sunt gata. am mai pus ciuperci de padure si mazare, calite cu ceapa si boia, si, desigur, deja fetisul mancarurilor mele la tava – varza de bruxelles. guest star: arpagicul, pus intreg. curatat eroic de boo. sare, piper si putin cimbru. ah, si ardei iute taiat rondele, nu prea mult, asa, cat sa le dea un extra bite!

pentru budinca de orez am calit merele cu cateva lingurite de zahar brun, stafide si nuci, plus o lingura zdravana de unt si niste scortisoara. orezul l-am fiert cu apa, si doar putin lapte la sfarsit. intr-o cratita unsa cu unt si pudrata cu pesmet am pus un rand de orez, unul de mere, iar orez, iar mere si finally orez. la final i-am tras niste portocale in cap budincii, ca sa fie asa, zesty yummy. ar fi fost cu adevarat exquisite daca as fi avut niste inghetata de vanilie! (mental post it for next time)!

well, here it goes: the “slap me silly” dinner for four:D

so, am fost soma… um, invitata sa scriu postul de wrap-up pentru poll-ul de comfort food.

primul poll unde s-a castigat pe merit cu icecream&fries. there is NO comfort food in afara de asta. dar trebuie sa o faci cum trebuie. atat inghetata cat si cartofii trebuie sa fie de la mcdonalds. nu trebuie sa existe absolut nimic sanatos in comfort food. inghetata trebuie sa fie de caramel, cu muuuuult caramel [make puppy eyes la vanzatorul mcd, it always works]. cartofii trebuie sa fie fierbinti, cu multa grasime si sare [ma rog, pentru asta nu e nevoie de eforturi suplimentare ca oricum asa sunt]. se ia – cu mana, delicat – cartof cu cartof, se inmoaie cu simt de raspundere in inghetata & topping si se savureaza :)))) [ma distreaza teribil acest cuvant]. rezultatul este o combinatie divina si sinistru de nesanatoasa de sarat, dulce si gras. o sa te simti mai bine instant. exista viata dupa munca. mai ia un cartof. f*ck montignac, f*ck mihaela bilic, farfuria perfecta n-a avut niciodata acest efect. mmmmm caramel mmmmmmm frieeees. it’s a wonderful liiiiiiife. a se repeta de cate ori e necesar. atentie ca nu merge cu nici un alt brand de junkfood si nici cu homemade stuff, cred ca mcd baga happiness hormones in produsele lor :))

gata, acum ca ne-am lamurit cum se face putem sa trecem la urmatorul poll? 😀

deci da, some loonies insista ca avem nevoie de o noua polleala, sa dezbatem in plen ce bucatarie e mai buna. adevarul e ca nu mi-a fost niciodata asa greu sa aleg, le vreau pe toate! italian as manca la orice ora, fake italian gen trattoria il calcio si mai ales real italian ca la grano. lebanese makes for a perfect lunch la birou (imi plac mezze si (mai nou) preferatul meu habibi). mancarea romaneasca e geniala by default, fie si doar pentru ca e mancarea cu care am crescut. japanese… in topul experientelor mele minunate food related, tepaniaki tre sa fie pe locul 1 sau 2, such fun, si asa o mancare buna! sushi. creveti, orez, miso, inghetata de lamaie cu mingiuta de zahar roz caramelizat. of! as manca si chinese, poate nu in fiecare zi, dar lejer o data de doua ori pe saptamana. si e asa buna rece:D cold chinese leftovers sunt the best:D

sunt completeley lost. voi?

.

aici un site foarte foarte tare pentru toti cei care vor sa stie daca gutuile sunt actually bune de ceva sau ce vitamine contine inghetata:))

din newsletterul lor de saptamana asta, cateva chestii de bun simt:

• Determine the correct portion size for everything I eat and start with a single portion on my plate.
• Stop eating bread before meals in restaurants.
• Walk for a minimum of 20 minutes, three times a week—with no excuses.
• Do not DRINK any calories.
• Plan my meals and keep a food diary.