Search results for ‘inghetata’

boo’s tarta cu zmeura

May 31st, 2011 — 11:55 am

tarta cu zmeura

Boo “se intoarce” cu aceasta reteta de tarte rosii fabuloase, si zice cam asa:

i got it from my mama 

Am auzit ca vrand-nevrand, pana la urma tot ne transformam in mamele noastre. Personal, abia astept sa ma transform in mama, maica-mea e geniala, toata lumea o iubeste, vreau si eu sa fiu la fel ca ea si sa primesc prajituri, flori si pesti din delta numai asa pentru ca exist [chestie care ei i se intampla pretty much saptamanal :))].

In incercarea de a atrage bunavointa universului in acest sens, am zis sa ma port si eu mai mult ca mama. De exemplu, cand eram mici, in fiecare an ne facea tarte cu capsuni. Veneam de la scoala intr-o zi de primavara ca oricare alta, deschideam frigiderul… si inauntru gaseam o tava uriasa –  realmente uriasa, cat raftul de lata – plina cu tarte mici cu crema de vanilie si decorate cu capsuni. Mama avea niste forme ondulate metalice in care cocea aluatul, separat facea crema si fructele veneau la sfarsit. Cred ca in ziua de azi chestiile astea s-ar numi tartelettes, eu am aflat abia in liceu ca o tarta adevarata ar trebui sa fie mare cat un tort si ca nici o alta mama nu se mai chinuia cu portii individuale .  [Tot in liceu mi s-a revelat, la o cina la Cookie, ca salata boeuf ar trebui sa contina si carne – asta ca sa va dea o idee despre cat de creativa e maica-mea in bucatarie :)))]

Revenind la vrajitul universului prin carbohidrati, am zis sa incerc sa fac si eu tarte de astea mici si dragutze, after all daca sunt o reusita istorica in familie, cat de rau le pot strica? Pasii au fost urmatorii:

1. Aluatul. Reteta http://www.davidlebovitz.com/2009/05/french-tart-dough-a-la-francaise/  e luata tot de la my beloved David Lebovitz [pe care l-am descoperit acum cativa ani cautand informatii despre Berthillon, cea mai buna inghetata din Paris, and I fell in love]. Eu n-am mai facut aluaturi la viata mea, insa asta este mega simplu [also reteta se numeste aluat a la francaise, iar anything french is perfect din punctul meu de vedere :))] si  neutru, merge si cu tarte dulci si cu umpluturi gen quiche. 

So: se ia un castron incasabil in care se pun 90g unt taiat cuburi, 1 lingura de ulei, 3 linguri de apa, 1 lingura de zahar si un varf de cutit de sare. Se baga castronul la cuptor, pana cand untul s-a topit si incepe sa faca bule. Se scoate cu mare atentie si 2 manusi de protectie si se incorporeaza rapid 150g de faina [de preferinta cu ajutorul unei linguri mari de lemn, nu va bagati mainile in unt fierbinte]. C’est tout! in cateva minute avem un aluat delicios gata sa fie intins in tava in strat subtire, intepat cu furculita si bagat la cuptor vreun sfert de ora. [Inteleg ca de obicei aluatul de tarta trebuie copt cu punga de fasole deasupra ca sa nu creasca, al meu a stat linistit si fara amenintari de astea :))]. Cantitatea de aluat obtinuta ajunge pentru 1 tava rotunda de tarte sau 6 forme de tartelettes. Se scot din cuptor, se lasa la racit, nu se mananca din ele ca si asa sunt putine:))

2. Crema de vanilie. De data asta reteta e de pe allrecipes http://allrecipes.com/Recipe/pastry-cream-2/Detail.aspx,  o alta sursa de incredere, in special pentru reviews, comentarii si modificari. 

Procedura e urmatoarea: intr-o cratita se amesteca 2 cani de lapte cu 1/4 cana de zahar. Se aduc incet la fierbere. Separat, intr-un castron, se bat impreuna 2 galbenusuri + 1 ou intreg, dupa care la compozitie se adauga 1/3 cana de zahar si 1/4 cana de amidon. [Pe mine ma zapacesc complet masuratorile astea cu cups, asa ca folosesc aceeasi cana si incerc sa respect proportiile :))]

Se toarna laptele indulcit fierbinte din cratita peste compozitia din castron, apoi castronul se desarta la loc in cratita si se aduce la fierbere (toate astea foarte incet si amestecand mereu). Cand compozitia fierbe si incepe sa se ingroase se da la o parte de pe foc si se adauga 2 linguri de unt si 1 lingurita de extract de vanilie, apoi se lasa la racorit.

3. Asamblarea. Dupa ce crema s-a racit [si in mod uimitor s-a si intarit, desi sincer la inceput nu prea vedeam prin ce miracol divin se va intampla si asta], se umplu frumos crustele de aluat, apoi se decoreaza cu fructe din belsug :D. Sunt mai bune dupa ce stau la frigider cateva ore. 

tarta cu fructe rosii

Eu am incercat chestia asta de 2 ori, o data sub forma de tarta mare cu fructe rosii congelate, alta data ca tartelettes cu zmeura si capsuni proaspete, asa ca o sa va impartasesc cate ceva din descoperirile mele prin serendipitate :)) 

Prima oara am urmat la liniuta reteta de pastry cream si ever-sensibila cookie a sesizat un gust deranjant de amidon in umplutura de tarta.  A doua oara l-am redus la jumatate pe gustin, crema s-a intarit la fel de bine – in schimb, a doua oara mi-a fost lene sa ma deplasez 100m pana la supermarket dupa lapte normal, asa ca am folosit o cutie de lapte condensat 365, ramasitele unei sesiuni anterioare de briose. Rau n-a fost, dar ar fi trebuit sa scad considerabil cantitatea de zahar adaugata ulterior, crema mi s-a parut cam dulce – un baton de vanilie adevarat [din Madagascar! 😀 ma rog, via Delicateria Traiteur :))] are rezultate mult mai bune decat tubuletul dr oetker 😀 [ajung vreo 2-3 cm din baton ca sa dea aroma cremei, n-are nici un rost sa overdose] – fructele puse peste tarta trebuie sa fie cat mai bine scurse de apa. In consecinta, fructele congelate au fost lasate la temperatura camerei o zi intreaga si apoi scurse prin strecuratoare; fructele proaspete au fost spalate si uscate individual cu servetelul.

Asta a fost tot. E mai complicat de povestit decat de facut – cel putin tarta aia mare e piece of cake, cu astea mici intr-adevar se pierde mai mult timp, dar sunt si muuult mai dragutze. Le-am facut, le-am diseminat atat in viata reala cat si in social media:)), nimeni n-a fost intoxicat, astept ROI-ul sub forma de good karma. A la prochaine! cum ar spune orice patiser celebru :))) 

PS – v-ati prins ca titlul e din piesa http://www.youtube.com/watch?v=XomQLhjCYYk lui will.i.am, nu? i’m a big fan, and i mean that literally :)))). baby where’d you get your tart recipe from? i got it from my mama! 

17 comments » | boo, contributii, every day

the epic barbeque weekend

May 26th, 2011 — 09:30 am

burgeri si legume la gratar

Pe principiul “tot una daca plange acasa sau pe la casele altora”, weekend de pomina fu asta. Pai planul pentru duminica era deja facut de cateva zile: urma sa ne adunam la gratar la prietenii nostri Bibi si Dan. Eu urma sa-mi satisfac curiozitatea re’ la “oare cat de imens de buni sunt burgerii mei chifla-less pe gratar adevarat cu carbuni”, iar Boo urma sa coaca niscaiva prajituri pentru fericita ocazie. Sambata aveam sa stam pe-acasa, intru plictisitoarele activitati domestice din seria munca in zadar (stiti, acu’ dai cu aspiratorul si zece minute mai tarziu e la fel). Pai da, dar o stiti pe aia cu “socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”? Dar pe aia cu “calatorului ii sta bine cu drumul”? Ce mai calea valea, sambata la pranz ne luasem deja talpasita spre Mogosoaia, sa “calcam” yet again primitoarea familie a lui Boo pentru, ati ghicit, un gratar ca acela.

muscata visinecurtea verde muscata

Cand am plecat, soare, 100 de grade, curgeau apele pe noi. Iepu in cracii goi, zbenguiala in landou. Ei da, doar ca pe la 1 Mai deja ne ploua cu gheata, de nu mai vedeam in fata nimic. Ce necaz pe capul si burtile noastre. Noroc ca pana la Mogosoaia mai statuse nitel urgia. Gratarul pornit, lemnisoare, treaba treaba, pe repede inainte. Carnea – o minunatie! De la celebra macelarie de pe langa Piata 1 Mai, unde o vand gata preparata si numai buna de pus pe gratar. Recomand cu caldura, porcul – crocant, puiul – juicy si gustos de zici ca era… porc. Mititeii – si ei foarte buni. Complimentat totul cu oua umplute si borfolit cu salata verde. Udat cu limonada cu menta proaspata.

oua umplute gratar pulpe de pui dezosate la gratar salata

Dupa ce ne umflam noi ca porcii, unii se apuca sa faca prajitura, altii cad rapusi pe bancute, la umbra si miros de iarba uda. Boo se apuca de recreat “blonda” – mare succes, a rulat cu casa inchisa si prima oara cand a facut-o, si a doua oara (imi mentin parerea – best cake ever!), dupa care, ambalata precum un motor de mare turatie, executa si o “tarte aux fruits rouges” de sta matza-n coada.

retetarul blonda in the makingiepu' si iepu's daddy trage matza de coada

Eu, de colo colo intre cele doua factiuni. Mai o poza la gospodina 2.0, mai o fuga pe la puturosii din gradina. Ah, did I mention tarta cu fructe rosii <3?

tarte aux fruits rouges

Bun. Si dupa ce gatim si mancam si gatim si mancam, spre seara asa vine mama lui Boo (care, by the way, e one of the coolest moms I know!) cu niste ditamai pestii proaspeti, pescuiti de insusi nenea Nicu din Dunare direct. Gata curatati de toate cele si numai buni de preparat. Si pentru ca mie mi se scurgea o bala in coltul gurii, capat un salau intreg, my very own, headless, salau! Sarumana, zic, ca nu ma rabda sufletul sa refuz politicos. O sa povestesc maine-poimaine si ce-am facut cu el, o nebunie!

img_9800              iepu treaza             iepu urland

Sambata se incheie tarziu, odata cu cel de-al icsulea ritual “Iepu’ doarme – Iepu’ se trezeste – Iepu’ urla”. Ajungem acasa cu coada intre picioare, cu un peste in sacosa si cu amintiri verzi si ude ca pamantul proaspat plouat.

scoate coarne bouresti

Duminica o luam de la capat. Incarcati cu materie prima pentru burgeri, cu legume marinate, cu rosii, usturoi si ardei iute pentru sosul care ne-a consacrat (stiti, ala cu rosii coapte pe gratar, strivite, amestecate cu usturoi si ardei iute, uneori si cu o lingura de smantana), ne prezentam frumos la prietenii nostri de la Rosu. Deci, ziceam, burgeri de pui, ceafa de porc, carnati, mititei, cartofi cu rozmarin la cuptor, legume la gratar, salata de rosii si castraveti aromata cu menta proaspata si busuioc, sos de rosii coapte. Inghetata. Da, toate astea.

gratar de carne si legume cartofi cu rozmarin

Boo se lipeste de fina-sa, actuala Iepu’ – viitoare Lorelai Victoria, si nici ca-i mai da drumul pana nu se face de plecare. Eu imi pierd un cercel si plang putin (noroc ca l-am gasit peste cateva zile fix la noi acasa). Mancam. Ni se face foame din nou. Iar mancam. Ne leganam pe balansoar, Iepu’, ma-sa si fairy godmother Boo.

cookie - iepu - boo pickaBoo

Pe la 8 si ceva zic: sa ne luam viteza, ca se face ora de baie (by the way, copilul asta isi cere baia zilnica foarte clar, cu niste urlete ca acelea, nu tace pana nu o spalam, talk about obssessive shower disorder:p). Insa nici nu plecam bine, ca, spre rusinea mea si-a lui Boo si spre disperarea lui Pufix, incepem sa ne vaitam de foame, de zici ca nu venim de la gratar, ci de la sapa. Asa ca bietu’ om ne duce la Vapiano, sa ne astupe gura cu o salata cu creveti, o portie de campanelle pesto cu extra muguri de pin si-un tiramisu. Totul e bine cand se termina cu paste I always say. Detaliile tehnice despre cum se imbina socializarea cu un plod de o luna jumate – intr-un alt post, poate. Ca vreau sa ramaneti cu o impresie frumoasa. Frumoasa ca un weekend epic la gratar. Si-am incalecat pe-o sa…  

6 comments » | boo, every day, favorites, life, mommy undercover, party food

tava cu de toate

March 15th, 2011 — 10:27 am

carne si legume la tava

Taman cand zicea Ada ca poate ar fi o idee buna sa adun intr-un buchetel retetele de post de pe blog (de parc-as avea de-astea!), eu ma pregateam sa va povestesc despre cum “tava Ikea se intoarce”. Tre’ s-o stiti, e tava aia imensa de inox care te scoate din orice belea si criza de inspiratie, numai buna cand ai musafiri, ai foame, dar n-ai timp sa fii sofisticata. Cam asa si sambata: sase guri flamande si-o mica Mamarutza (fetita unor prieteni, mult mai interesata de covrigei decat de mancarea mea:p, dap, am un succes nebun la kinderi, nu stiu ce-o sa ma fac), o bucatareasa umflata precum omuletu’ Michelin, posocoasa si cam fara chef… what to do, what to do?

Pai niste alea alea la tava, si prin alea alea intelegem asa: pulpe de pui si fripturi subtirele de porc, balmajite cateva minute intr-o punga cu ulei de malsine, sos de soia, cimbru si nomu smokey peri-peri si varsate in tava-minune; intre ele, ordonate frumusel costite afumate, morcovi taiati pe jumatate, ceapa rosie si fire de usturoi verde; stropita tava cu un fel de mujdei lejer din cativa catei de usturoi pisati si amestecati cu apa. Data la cuptor la foc iute, acoperita cu folie ca sa nu parlim legumele si sa se inabuse frumusel carnea. Eu am lasat-o cam o ora jumate daca nu doua, intorcand carnea de doua ori si scotand folia in ultimele zece minute, pentru o rumeneala frumoasa.

friptura carnati turinger

Am mai daruit masa cu carnati thuringer de la Angst (bunuti), piure bun de cartofi cu balaceala de unt, ardei copt si castraveti murati. O nebunie!

pui, porc, carnati, costite, ardei copt, piure

Inteleg de la oaspetii mei ca am imputit zdravan holul blocului a usturoi, dar in tava zau ca nu s-a simtit asa tare. Oh well, bun a fost! Iar la desert ne-am “dres” cu placinta cu mere si inghetata. Fuss free, bun, numai de post nu… Acuma na, ce sa va zic, cine tine post, vine aici pe propria raspundere:)

In other news, mai sunt doua saptamani si-o zi, iar eu nu mai pot deloc. Da’ deloc. Vorba lui Pufix, sunt ca maratonistii aia care alearga jde’ kilometri si se pravalesc invinsi cu limba de un cot la doi metri de finish line:( Nu stiu cu ce sa ma mai pacalesc, ca sa mai treaca niste timp, ca sa ignor durerile si fricile care ma napadesc in roi organizat ca furnicile ucigase. Any tips de la foste incubatoare-actuale mame? Voi cum ati supravietuit ultimelor saptamani de sarcina?

47 comments » | every day, mommy undercover, party food

todo sobre mi princesa. si-o cronica de restaurant spaniol

January 14th, 2011 — 12:55 pm

Sabañón de migdale cu inghetata de lamaie si ciocolata fiebinte

Aseara am fost la Alioli – restaurant cu specific spaniol despre care citisem pe blogul printesei si pe care imi doream foarte tare sa-l vizitez, de ceva vreme. Acu’, nu stiu cat de relevanta este parerea despre mancare cu specific spaniol a cuiva care n-a calcat vreodata prin Spania, nu ma hazardez sa comentez autenticitatea momentului culinar astfel trait, dar o sa va zic despre Alioli ca e bun, e foarte bun.

In primul rand, Alioli e o afacere de familie, ceea ce intotdeauna ridica valoarea unui astfel de loc. Pentru ca omul ala care a muncit ani buni in Spania si s-a intors in tara cu drive-ul si dorinta de a-si face un rost pe harta restaurantelor din Bucuresti, cu siguranta are o doza sanatoasa de entuziasm si implicare in plus. El vrea ca lucrurile sa-i mearga, vrea sa-i prospere carciuma si clientul sa plece multumit. Judecand dupa cat de plin era localul intr-o aleatorie seara de joi, as zice ca patronul de la Alioli a reusit ce si-a propus. Dar sa vedem ce-am mancat (sorry for the crappy pics, dar lumina din local, desi foarte placuta ochiului, a fost moartea aparatului, ca sa zic asa).

creveti proaspeti crevete

Pai am inceput cu creveti. Proaspeti rau, perpeliti pe gratar cu totul si serviti calzi, cu lamaie. Si cu paine proaspata de casa, prajita usurel pe plita. Si cu alioli – cea mai buna chestie ever – o pasta de usturoi cu lapte scazut, asa fina si deloc deloc grea (daca am putut eu s-o mananc fara niciun fel de consecinta neplacuta dupa aventura cartoful-cu-slana-si-usturoi de saptamana asta, e clar ca e ok).

sardina peste marinat

Au urmat sardinele pe gratar, peste care am turnat dintr-o cescuta sos din ulei de masline, patrunjel si usturoi. Si-apoi un peste foarte bun, a carui denumire am uitat-o – incepe cu b, asta e tot ce stiu (:p girls cu care fusei la restaurant, voi mai stiti cum se chema?). Pestisorul asta se prezinta intr-o marinata de otet cu condimente, e usor picant si foarte foarte bun.

paella mixta cu pui si fructe de mare salata cu ton si ardei iute copt

La felul principal, Boo si-a luat o salata cu ton, iar eu si printesa am sherat o paella cu pui si fructe de mare (btw, mi s-a facut rapid si-un training, ca n-am avut de lucru sa zic ca am facut eu acasa paella buna si-asa am aflat ca paella facuta la wok sau in oala nu se pune, necesitand eu rapid o tigaie de-aia speciala, nu foarte inalta, in care minunatia sa scada de nu se poate). Interesanta interpretare la salata cu ton, I must say si I must try. Ca in loc de clasicele porumb, ceapa, alea alea, ce se mai pune de regula in salata asta, salata de la Alioli avea mozzarella si ardei iute rosu copt.

tarta cu mere si inghetata death by chocolate

Daca va imaginati ca trei delicate, una cu un ficat in plus, aveau sa sara peste desert dupa un asemenea dezmatz, apai rau va inselati. Scurt asa: eu – tarta cu mere si inghetata de vanilie (nimic special, corecta, buna, va recomand sa cereti fara sirop pe deasupra, ca e dulce enough as it is). Printesa – sabañón de migdale cu inghetata de lamaie si ciocolata fiebinte (poza de deschidere). Boo – Muerte Por Chocolate – cea mai tare chestie, care rivalizeaza numai cu ceea ce eu numesc desertul diavolului (ceva ce-am mancat in Grecia, un fel de corn insiropat in miere, care avea la mijloc ciocolata, gem si nuci).

Despre Alioli mai trebuie sa stiti ca e nitel on the expensive side. Nu-i un loc in care sa mananci de pranz in fiecare zi. Un fel principal costa in jur de 35-40 de lei, chiar si mai mult daca-i ceva special. Exista insa si meniuri fixe, cum ar fi cel cu 10 tapas la 50 de lei.

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Cam atat despre mancare. Partea a doua a acestui post isi propune sa va treaca rapid prin teoria mea, complet neoriginala, care zice ca totul in viata se bazeaza pe chemistry. Dezbatand noi aseara, la un crevete si-o paine cu maglavais usturoiat, treaba cu blogurile si bloggerii, am incercat sa raspundem la intrebarea: “de ce mi-ar citi cineva blogul?”.

Si mi-am pus eu palaria de cititor oribil de selectiv, si-am ajuns instantaneu la concluzia ca motivul pentru care citesc cu consecventa un blog nu-i contentul neaparat relevant (citesc chestii care, aparent, nu au nicio treaba cu mine, de exemplu un blog al unei femei casnice din Israel, o tipa din cale-afara de religioasa, care crede ca rolul femeii pe pamant e sa fie homemaker si atat), ci mai degraba e chimia pe care o am cu autorul sau. Ca si in viata, stiu din primele secunde, de la primele randuri, daca o sa ma intorc pe blogul ala sau nu. Simt sau nu simt. E o punte care se extinde sau nu, absolut imediat, intre mine si cel care scrie.

Si cand e right, much like in real life atunci cand chimia exista, e cu fluturi in stomac, cu insatietatea aia tipica de mai mult si mai mult. Si cu emotia, intr-o buna zi, a cunoasterii in carne si oase a celui pe care-l citesti, say, de un an sau asa, intalnire care, in chip rotund si minunat, iti confirma intru totul imaginea pe care ti-ai format-o despre omul cu pricina.

Ceea ce incerc sa zic e ca, draga printesa, nu esti nimic din ce stiam deja ca nu esti, au contraire, esti exact asa cum te-am visat, ca dealtfel toate printesele. Sub salteaua ta se afla cel putin un bob de mazare. Ma bucur ca ne-am cunoscut, in sfarsit.

12 comments » | life, reviews

coaste afumate la cuptor, cu cartofi copti in coaja

October 24th, 2010 — 09:44 am

coaste afumate si cartofi copti

De la o varsta incolo (si given my current situation:), seara perfecta arata asa: costite afumate (vanate toata ziua prin diverse supermarketuri, gasite intr-un final la Metro, oh joy!), unse cu oleaca de ulei de masline, impanate cu usturoi din belsug, condimentate cu Smoky Peri Peri si glazurate cu sos de soia, slowly roasted in cuptorul incins la foc mic (cca 60 de grade). Complimentate de cartofi copti in coaja, taiati jumatati, unsi cu unt si garnisiti cu ceapa verde si castraveti murati. Fericite la coada cu o doza soc de inghetata de fistic. Bucurate cu un film bun si cu compania cuiva who once said “I do”.

5 comments » | every day, favorites

planuri de weekend

July 16th, 2010 — 11:05 am

salata

Abia astept weekend-ul asta! Nivelul meu de energie a atins cote ingrijorator de scazute, asa ca planul e sa dorm, sa mananc si sa ma rasfat cu filme-sirop. Sa sarbatoresc cu hubbie, just us two, un an de la nunta noastra cea de poveste. Si ce-o mai fi pe langa. Visez la serbet de coacaze negre (am gasit o reteta ce nu necesita masina de facut inghetata), la vinte coapte, la risotto cu macrou afumat, la unt cu busuioc si la trifle cu nectarine, pepene si iaurt. Si la paine umpluta cu carnati si oua si mozzarella si verdeturi. Nu stiu inca daca va triumfa lenea sau pofta, asa ca pana una-alta mancam salata. Voi ce faceti in weekend?

16 comments » | life

la divan, in centrul vechi

June 17th, 2010 — 10:26 am

cataif

Care-i rostul unei cronici de restaurant, o sa ma intrebati, daca nu-ti mai amintesti cum se cheama ce-ai mancat? (caz real). Well, in my defense, toate feluri de mancare de la Divan au nume turcesti pe care eu una le-am uitat imediat ce m-am saturat. Si-mi aduc aminte de episodul ala din Friends cand incearca Joey sa invete franceza pentru un rol, asa si eu, “le fouf”! (acum evident rad singura la birou like a weirdo:))

Anyways, nu mai mancasem de doua zile, ca in tineretile mele zbuciumate cand mai sufeream din dragoste (intre timp am realizat ca, pe burta plina, orice incident amoros pare mult mai lipsit de importanta). Asa se justifica ce-o sa vedeti mai jos, platouri, platouase, polonice cu ayran si deserturi delicioase, consumate cu indarjire, dar si cu ajutoare, in decurs de o ora sau asa.

platou cu gustari p1150266

Am inceput cu un platou de gustari si o lipie mare, umflata, cam cat un cimpoi asa. Costa ceva gen 24 de lei si se vroia pentru o persoana, dar I swear ca ar fi ajuns lejer pentru doua. In farfurie: de toate si foarte bune – un soi de musaca, o zacusca iute, ceva salata de cartofi, ceva cu carne foarte bun, tabouleh, o salata cu masline verzi, un dip cu iaurt si menta si vreo doua feluri de salata de vinete. With a side of hummus, care se prea poate sa fie cel mai bun din cate am incercat eu.

kebap pizza ha ha

La felul doi – un soi de kebap foarte foarte bun, cu ardei iute copt. Si pentru Boo, gen turkish pizza (desigur, habar nu am cum se numeste), pe care am mancat-o tot eu pentru ca era absolut plina de carne si carnaciori picanti. Plus o salata tabouleh si niste ayran bun de tot.

tabouleh ayran

La desert am luat cataif cu inghetata, dar nu o sa gosh too much about it ca stiti ca nu ma omor dupa dulciuri. Asa.

Deoarece nu sunt in stare sa-mi amintesc mai multe despre mancare (afara de faptul ca mi s-a parut toata foarte buna), o sa va povestesc altele. De exemplu, faptul ca desi sunt o droaie de chelneri imbracati ca cei 40 de hoti ai lui Ali Baba, sa-i urmaresti la treaba este tot atat de amuzant precum uitatul la Animal Planet cand sunt filmulete cu turme de gazele care alearga in aceeasi directie si se busculeaza acolo in grup. Asa si domnii de la Divan, cel mai bine le sade in pridvor, uitandu-se dupa fete, nicidecum nu se ridica serviciile dumnealor la valoarea locului sau a mancarii. Treaba socotita: clientul – “Imi aduceti va rog un suc de rodii?’, ospatarul, usor iritat: “Cand o sa am putin timp liber, o sa va aduc”. Oh really?:)) By the way, sucul de rodii este the awesome, nu are gust de Santal de la cutie, cred ca-i facut pe bune. Ceea ce ar explica pretul de 20 de lei pe pahar, din care 1/2 suc, 1/2 gheata. Nu incercati sa cereti fara gheata, ca tot cu o sa primiti, si o sa fiti si rusinati imediat ca nu stiti deloc cum se bea sucul de rodii.

Ce sa mai discutam, pe scurt de tot, la Divan pe Strada Franceza in Centrul Vechi mancarea-i buna, serviciul e hilar, scaunele sunt incomode, silicioanele sunt everywhere, totul este overpriced as hell ca la majoritatea locantelor din zona. La final te alegi cu o burta plina, o durere de dos de la incomoditatea aranjamentului si un portofel gol.

Sa fie 3 pisici pentru acest restaurant si sa le dorim patronilor sa realizeze ca trebuie sa imbunatateasca serviciul daca vor sa facem treaba.

9 comments » | every day

brasov. probably the best city in the world.

May 17th, 2010 — 10:53 am

Piata Sfatului

In weekend am fost la o nunta la Brasov. Nu mai fusesem de multi, multi ani. I loved it! Toata excursia a fost ca o injectie de civilizatie, un mesaj ca Romania poate sa fie si altfel. Titlul postului e un citat de pe umbrelele Carlsberg care adapostesc terasele din Piata Sfatului si da, e o exagerare, nu cred ca Brasovu-i cel mai fain oras din lume, dar cu siguranta e unul din cele mai frumoase orase din Romania. De la capat:

p1140904 la targcani pictate cani pictate

Am ajuns la Brasov cu mai bine de un ceas inainte de ora anuntata pe invitatie si am purces sa cautam biserica (reformata) unde urma sa aiba loc ceremonia. Ne-am prins rapid ca in Brasov e curat, nu-s gropi in asfalt si florile la piata costa jumate din pretul de Bucuresti. Ajunsi pe Strada Moldovei, cam singurul reminder ca ne aflam totusi in Romania, am avut bucuria sa aflam ca in curtea bisericii era ceva targ organizat de comunitatea maghiara. Am intrat si noi timzi in aceasta oaza de maghiaritate, unde singurul cuvant scris in romaneste era pretul in lei si nu in forinti, afisat pentru toate alea. In afara de faptul ca-mi venea sa vorbesc in engleza (nu doar pentru ca nu auzeai romaneste pe o raza de sute de metri, ci si pentru ca asa de faina si civilizata era toata povestea incat era greu sa crezi ca te afli inca pe pamant romanesc), m-am simtit tare bine la Sokadalom (whatever that means, asa scria pe poarta la intrare si pe biletul de tombola pe care l-am primit). Pai in primul rand, desi se faceau gratare si mici si vata de zahar, totul sclipea de curatenie. Doamne bine, in haine de sarbatoare si ingirjite pana-n varful degetelor, serveau mamaliga cu branza la cuptor din vase de yena si paine de casa cu unsoare, boia si ceapa verde.

mamaliga cu branza la cuptor mamaliga cu branza la cuptorpita cu unsoare pita cu unsoare, boia si ceapa verdepufix ce-mi mai place papica:))

Ne-am infruptat cu patima din bunatatile locale uitand ca mergem la o nunta si poate n-ar fi trebuit sa mirosim a ceapa. Oh well! In rest, ce sa va mai povestesc, copii in costume traditionale cantau pe scena la tot felul de instrumente. Artisti tineri si talentati isi expuneau munca. Si lumea prezenta la adunare era de-o decenta absolut straina.

nori peste Sokadalom good nomzdoesn't she look amish?:)) la targ

Fast forward peste slujba de la biserica reformata (din care mi-a ramas in minte doar replica “pana la moartea ta sau pana la moartea lui”, care insotea toate juramintele:)) si sa povestim despre hotelul Bella Muzica din Piata Sfatului, pe care vi-l recomand din toata inima. Pe langa curatenia impecabila (pe care nu am gasit-o uneori nici la 4-5 stele), locul asta te cucereste cu its boutique feel. Merita toti banii, va zic. Daca ajungeti vreodata aici, cereti o camera la mansarda, sunt cele mai nice. In zapaceala capului meu trezit de la 6 dimineata am uitat sa fac poze, dar gasiti pe site la ei destule. Ce-am pozat eu nu va ajuta much, era vederea de la geamul nostru mansardat, seemed funny at the time:))

acoperis Bella Muzica vedere de pe acoperis

Sa va mai spun despre plimbarea cu taxiul catre Cetatea Brasovului, restaurantul unde avea loc petrecerea. Pai, ce chestie, in Brasov taxiurile sunt masini albe, curate luna, soferii sunt oameni cu scoala, imbracati la camasa cu cravata, care nu te plictisesc cu povestea vietii lor, nu se dau mari, nu pun frane care te baga cu dintii in tetiera din fata si in general nu vorbesc neintrebati. Da.

cassata sarmale

Despre meniul de la nunta, cateva treburi mai deosebite: 1. se pare ca in Ardeal se serveste si supa la nunta. 2. inainte de sarmale se da inghetata, apparently ca sa fie ceva racoritor mid menu (asta a fost explicatia primita), dar eu cred ca si in ideea ca unii oameni nu stau pana la final si deci nu apuca tort (sa primeasca si ei ceva dulce, eu asa m-am gandit:)) si 3. sarmalele – de mare caracter si spectacol, cum ne si asteptam dealtfel, some of the best I’ve ever had.

Bun. Asa cu nunta. A doua zi ne-am trezit cu noaptea in cap deoarece vazuseram o cofetaria langa hotel – Vatra Ardealului – cu niste prajituri mirobolante in galantar, care ne chemau in limba universala a iubirii de dulciuri, anihilandu-ne liberul arbitru de-asa natura incat ne-am tarat prin fata ei de la 9 la 10:30 cand in sfarsit s-a deschis!

in fata la cofetaria Vatra Ardealului say graceheaven p1150097

Am mancat cremsnit si tort diplomat, am luat la pachet eclere cu ciocolata si choix a la creme si am cheltuit tot atatia bani cati lasaseram cu cateva minute inainte la Carturestiul de alaturi pentru trei caiete Moleskine, un DVD si o carte:)) Deci mult. Deci da, locanta amplasata central intru fraierirea turistilor, dar doamne, prajiturile alea – pure heaven!

Nu stiu ce sa va mai spun despre weekendul nostru la Brasov, afara de faptul ca ne-a placut imens, ca vrem sa ne mutam acolo, ca pana ne mutam ne-am propus sa revenim for a real vacation si ca, de fapt si totusi, it’s good to be home! O saptamana minunata s-aveti!

22 comments » | life

shaorma de la dristor

May 11th, 2010 — 11:49 am

p11407492

Azi dimineata am avut o intalnire in Plaza. Dupa doua espresso lungi si un macaroon cu crema de cafea de la Starbucks (foarte foarte bun, btw), am realizat cu stupoare ca imi uitasem mancarea acasa, in punguta, frumos, exact asa cum era ea gata sa fie luata pe sus si halita la pranz. What to do, what to do? Urcat doua etaje in pas alergator si proptit fizicul in fata “gheretei” cu shaorma de la Dristor… ah, raiul junk food-ului pe pamant:D Ocazie cu care am zis sa va si povestesc despre asta, desi sunt sigura ca mare parte din voi v-ati dedat macar ocazional la pacatoasa lipie cu  carne, ce incalzeste burta si ridica spiritul mai ceva ca o portie de cartofi prajiti cu inghetata de la McD.  Ma rog, I was making a point there:))

Acuma stiu ca Misaki o sa spuna c-am innebunit (ea fiind all-the-way-anti-junk), dar mie nu mi se pare ca shaorma asta se lupta in aceeasi categorie cu restul porcarelelor. Adica after all, e doar ceva paine (exista si la lipie, si la bagheta), carne preparata mai dry asa si legume. Ca doar nu te obliga nimeni sa-ti pui sosuri si cartofi prajiti inauntru). The way I like it e asa: cu carne de vita, in bagheta fara cartofi si cu doar un strop de maioneza, cu varza, castrveti murati, rosii, ardei iute si un kil de patrunjel verde. Fara sare (ca are carnea destula), dar cu mult piper.

Acuma, deep down inside tre sa recunosc ca simt eu asa ca nu poate fi sanatoasa shaorma, dar every now and then, dupa doua espresso si-un macaroon, nu-i dragut sa ma fac c-am uitat?:))

22 comments » | every day, reviews

ruby tuesday: simple fresh american junkfood

May 6th, 2010 — 08:22 am

p1140380

Sambata am fost cu Boo la Ruby Tuesday, mainly pentru ca acolo era deschis si la Vapiano nu, iar in particular, pentru ca uitasem cum data trecuta cand am mancat acolo mi s-a facut un rau gretos.

Trecand peste faptul ca totul, dar absolut totul, este overpriced as hell, lucru stiut si asumat din capul locului, sa vorbim despre mancare. Pai meniul e o carte. Cu poze frumos colorate si imbietoare ca naiba. Iti vine sa lasi deoparte orice prejudecata despre mancarea “proaspata” americana (promisiune pe care ti-o face Ruby pe toti peretii) si sa-ti zici: what the hell! Cat de grav poate sa fie?

Sa nu ma intelegeti gresit, mancarea de la Ruby e buna la gust si arata de mare caracter si spectacol: portiile – uriase-americane, prezentarea – super, serviciile – ok, avand in vedere ca locul e mai mult gol. Desi mai tot timpul se uita o furculita, ceri o apa si-ti aduc nota, ca asta au inteles ca vrei, the likes. De data asta am mancat o quesadilla cu creveti pe post de starter, iar la felul doi, New Orleans Seafood – adica un peste alb galgait in sos, cu creveti pe deasupra, servit cu broccoli si orez peste care s-a ras o branza-cascaval portocalie (ce idee proasta:p).

Am testat cu alte ocazii si coastele (diverse variante), platoul de startere cu onion rings si alte alea, burgeri giganti cu tot felul de cartofi prajiti si sosuri. Plus salata de la bar. Ce mi se pare interesant e ca de cate ori am mancat acolo (si you know me, nu-s vreo mironosita cand e vorba de mancare si de porc), mi s-a facut asa semi-rau, de parca inghitisem o minge de fotbal. Totul mi se pare extrem de gras, de sarat sau dulce. Si parca prea cosmetic asa. O sa ma mai duc la Ruby Tuesday? Perhaps. Merita banii? Nu. Nu doar pentru ca-i tot junk, ci si pentru ca daca sunt in the mood for junk, ma satisfac mult mai bine si fara atatea efecte secundare la Burger King.

Un singur lucru mi se pare de neratat la Ruby Tuesday:

dessert-blondie

Prajitura Blondie, all sexy and yummy, cu blatul ei cald cu nuci, sosul lasciv de caramel si perfecta inghetata de vanilie on top. Brilliant! Pentru asta, si doar pentru asta, unui stabiliment ca Ruby, care incaseaza cca 50 de lei pe orice fel principal, serveste cafea Doncafe (pff) si iti ingroasa arterele like there’s no tomorrow, ii dau 2 pisici obeze.

13 comments » | reviews

« Previous Entries     Next Entries »