Bai ce bine e sa ai prieteni! Sau macar o prietena. Care sa te scoata afara noaptea, dupa ce ai leganat o zi copilul pe poang pana te-ai facut una cu spatarul. Care sa-ti aduca prajituri si sa te vorbeasca si pe tine, nevorbita ce esti! Pentru ca e deja a doua saptamana cand Boo face prajituri, i-am facut o categorie nou-nouta numai a ei. De data asta avem si text, pe care o sa il copy si paste numaidecat. Va las cu fata care a pus the boo in “praji booty call” si cu ale ei prajituri fabuloase – “blonda si bruneta” (by the way, blonda e noua mea prajitura preferata!)

beast, mai jos retetele. nu tb sa publici ce am scris eu, dar daca vrei u can use quotes :)))
:x:x (ba uite ca public!)

so, sa incepem cu your lovely favourite, blonda (o, da!)

reteta originala este aici http://www.davidlebovitz.com/2011/02/whole-lemon-bars-recipe/

Aluat
140 g faina
50g zahar (i only do zahar brun)
un varf de lingurita de sare
115g unt topit nesarat (eu am luat de-ala 365 delhaize, f bun, ala are 80% grasime, nu stiu cum s-ar comporta cu un unt mai slab)
1/2 lingurita de extract de vanilie (eu am luat tubuletz de la dr oetker, sper ca asta era)

Toate acestea se amesteca intr-un vas mediu. Dupa ce compozitia e smooth se ia o tava, se imbraca in folie de aluminiu, iar aluatul se preseaza bine la baza ei si se coace 25-30 (sau pana devine auriu :)) in cuptorul preincalzit la 180 C. In acest timp se prepara toppingul de lamaie. NU faceti ca mine, adica nu va luati cu vorba pe messenger pana cand incepe sa iasa fum din cuptor, ca dupa aia e f greu de aerisit :))). Dar cu ocazia asta am aflat ca intr-adevar it makes a difference ca untul sa fie chiar topit (prima oara era doar moale si l-am folosit asa, cand am facut a doua compozitie de aluat l-am topit intr-o craticioara si mi-a iesit mult mai bine).

Topping de lamaie super yummy:
1 lamaie intreaga taiata cubulete, curatata de samburi (dar cu tot cu coaja, motiv pentru care eu am luat o lamaie organica de la magazinul Leacul de langa birou :))
200g zahar (eu am pus tot brun din principiu)
45ml suc de lamaie (anorganica :)) – eu cred ca am pus un pic mai mult)
3 oua mari la temperatura camerei
1/4 lingurita sare
4 lingurite de amidon de porumb (gustin, amidonul cel mai fin :))))
45g unt nesarat topit

In mod foaaarte complicat, toate astea se baga in blender – intai lamaia+ zaharul + sucul de lamaie, iar dupa ce astea se omogenizeaza se adauga si restul. Se toarna peste crusta si se mai baga la cuptor la 150 C, in jur de 25-30 min, pana nu se mai misca precum gelatina :)).

Se lasa sa se raceasca de tot si se taie in cuburi. In mod normal stratul lamaios trebuie sa fie cam de aceeasi grosime cu crusta, da’ eu am vrut sa fac o prajitura mare, am dublat cantitatile si dupa ce am ars complet primul aluat nu mi-au mai ajuns ingredientele sa mai fac unul dublu, asa ca am avut de 2x mai mult topping decat trebuia. So far nu s-a plans nimeni :)). Este the easypeasiest most delicious lemony blonde snicket ever 😀

and the brunette

reteta originala este aici : chocolate oatmeal squares – http://www.chocoparis.com/2011/05/chocolate-oatmeal-squares/

Ingrediente:
220g zahar brun (eu am luat zahar de Mauritius de la Margaritar ca mi s-a parut cel mai putin rafinat din ce am gasit la mega image)
170g unt
1/2 lingurita de sare
190g faina
90g fulgi de ovaz
400ml lapte condensat (am gasit la mega image cutiuta de carton de lapte condensat 365, avea doar 350ml dar a fost ok si asa)
170g ciocolata neagra. Ciocolata din reteta asta e foarte importanta, trebuie sa fie de cea mai buna calitate :). Eu am combinat o ciocolata 75% Delhaize cu o Heidi 85% pentru un total de 180 de grame de deliciousness!

Se amesteca bine zaharul, sarea si untul, de preferinta cu un mixer / robot (nu ca mine cu furculita, din lipsa de altceva). Se incorporeaza faina si fulgii de ovaz pana cand compozitia ajunge la o textura faramicioasa. Se iau 2/3 din compozitie si se preseaza pe fundul unei tavi unse in prealabil cu unt. Dupa care urmeaza partea mea preferata – ciocolata se topeste in laptele condensat, intr-o craticioara la foc mic. It smells like love. Se incearca a se abtine de la mancat ciocolata topita fierbinte cu lingura direct din cratita (in afara cazului in care ati fost prevazatori ca mine si ati topit mai multa ciocolata just in case :D). Acum sincer eu am bagat mai multa ciocolata (si un pic mai putin lapte) decat trebuia pentru ca mi s-a parut ff lichida combinatia, mi se parea ca ar trebui sa fie mai vascoasa. Topitura se toarna in tava, peste baza fixata anterior, iar deasupra se imprastie farame aluatul ramas (eu nu am reusit sa fac farame din el decat bagand inca juma’ de pumn de fulgi de ovaz).

Se coace in cuptorul preincalzit la 175C timp de vreo jumatate de ora. It smells like love. Este absolut delicioasa, dar fff deep chocolatey si nu prea dulce (asta si din cauza ca eu am pus mai putin zahar decat in reteta, din principiu :)). Cred ca daca respectam reteta originala (un pic mai mult lapte condensat, ceva mai putina ciocolata) iesea mai cremoasa dar mie imi place si asa. Merge perfect cu o felie de portocala 😀

Traiesc in preistoria softurilor. Da. Pentru ca, va zic!, invariabil, noile versiuni sunt mai proaste si mai disfunctionale decat alea de dinainte. Drept care nu suport, da’ nu suport, sa mi se faca update de ce stiu eu ce soft (hint hint, husband 2.0-007). Din cauza de un astfel de update instalat fraudulos pe calculatorul meu de catre… cineva, mi s-a trosnit temporar blogul si nu v-am putut povesti ieri despre ruloul meu de curcan, care nu era rulou, care improsca si dadea pe-afara. Ma rog, daca mai intereseaza si pe alti utilizatori de WordPress, sa stiti ca Internet Explorer 9 e caca, cah, evil, alea alea. Odata instalat, adminul de blog nu mai merge neam, spre panica si damblalele utilizatorului-femeie. Dar sa nu ne mai punem poalele-n cap si despre mancare sa vorbim.

Pai deoarece eu stau acasa de cateva luni, intelectul meu e in picaj. Stiu tot despre irimonipepezavo, sunt consumator fidel de dileli gen happyhour si accesdirect, de teleshopping ce sa mai zic, visez efectiv reclama la dubleta, tigaia  fermecata cu doua funduri. Asa ca, vedeti, in contextul asta, Cireasa de pe tort e chiar elevee… s-avem pardon. Ei, si la una din emisiunile astea am vazut eu ca facea o tantica un rulou din piept de ceva cu ceva. Repede am improvizat, tzac pac, cu ce piept si ce ceva aveam prin casa.

Am batut bine o bucata de piept de curcan, ca pe snitel asa. Am intins-o pe folie de aluminiu (cica daca nu o folosesti foarte des, nu te omoara, says so on TV!), sare piper, felie de ceva mezel crud-uscat (Printesa, Dana si cine a mai zis bacon – nu si de data asta), cascaval de capra, sparanghel si niste fasole verde. Am rulat cu dibacia care ma caracterizeaza (nu) ruloul si l-am bagat la cuptor intr-o tava. La foc destul de maricel. Dupa ceva vreme, cand am vazut ca da pe-afara cu zeama, am desfacut pachetul si l-am lasat sa se usuce in “vant”, tot la cuptor. 

Langa minunatia explodata am prestat primii cartofi noi de anul asta, fara fandoseli, doar cu nitel ulei, sare grunjoasa si usturoi verde. De asemenea la cuptor. Vorba lui Pufix, ar trebui sa facem odata o oala mare mare de cartofi noi si-atat, ca tare buni sunt, fir-ar! 

A fost bun, in ciuda aspectului “scurs”. Daca n-ar fi avut branza, ar fi mers si rece, pe post de rulada aperitiv. Asa – mai bine cald, ca nu-i bun cascavalul topit-racit.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

La finalul buletinului informativ, pe principiul “stiri sportive despre ce-au mai babardit folbalistii”, doresc sa imi exprim narcisistic punctul de vedere re’ la articolul asta, comentariile iscate ieri pe seama lui pe facebook si balamucul aproape de nestavilit din capul meu pe subiectul sarcina si parenthood. Nu citesc hotcity si nici pe doamna asta de semneaza articolul nu o stiu, daca nu posta Bogdana link, n-as fi ajuns in veci pe-acolo. Sintetizand, da nenica, e greu sa faci si sa cresti copii, e mult mai usor sa nu-i faci si cu mana pe inima si asumare maxima sustin ca fericirea si linistea de dinainte se duc de suflet odata ce devii parinte. Si desi semnatara articolului a bulit cronologia (ca se pare ca e invers decat zice ea, la inceput mai greu, apoi mai usor), eu ii dau dreptate in mare parte si coalizez cu dumneaei impotriva ideii se pare unic acceptata de societatea mamelor bune (as opposed to denaturate) ca… well… lucrurile nu-s roz ca in snitelul de l-a mancat printesa deunazi. Si sa admiti chestia asta e inca tabu, si societatea te face sa te simti oleaca de failure when you do, si mai bine-ti bagi o soseta in gura, afisezi zambetul de sacrificiu si te dai cu restul de mame.

Unde sunt eu in toata chestia asta? Pai sunt pe-acolo pe unde inca mai caut calea prin care esti parinte fara sa fii “martir”. Sunt sigura ca exista, la fel cum sunt sigura ca nu construiesti fericirea pe un munte de renuntari. 

Bai ce trece timpul, fantastic! Nu mai stiu daca e duminica sau marti, nu stiu ce anotimp e (ceea ce s-ar putea sa nu fie fix vina mea, avand in vedere starea vremii), uit zile de nastere, uit sa raspund la mesaje, vai steaua mea. Nu stiu cand a facut Iepu’ o luna jumate, parca ieri inota in hainele cele mai mici care exista si-acu’ deja am o ditai sacosa cu carpeturi care nu-i mai vin, unele chiar neatinse de iepurimea sa. Cumva, desi nu stau o clipa locului, ma plictisesc. Da. Ma plictisesc. Mi-e dor sa-mi iau lumea in cap, sa ma duca trenul unde miroase a iarba proaspata. Mi-e dor de liniste. Slava domnului ca mai vine lume pe la mine sa ma mai scoata din rutina (ca in filmul ala Ziua Cartitei, cu un nene care traieste aceeasi zi over and over again pana invata sa treaca prin ea absolut fara greseala).

Saptamana trecuta m-am vazut cu Printesa. Care ma stie de purcea pofticioasa si nu exista sa vina fara mancarea cea buna asupra mariei sale. Ce sa fie, ce sa fie, zice ea. Si-mi aduc aminte ca, inainte sa nasc, mancam foarte bun la Afi, ceva mancare asiatica de la un fast food nou pe numele lui Thang Long AFC (colt cu patinoarul, nu aveti cum sa ratati).

Foarte buna treaba au facut baietii astia. Cautandu-i azi pe net, am vazut ca mai au un restaurant in Pitesti – http://www.afc.com.ro. Ce-mi place la ei e ca par asa, foarte autentici. Desi in mall-ul cu pricina sunt si alte restaurante cu pretentii de gen (Wu Xing si Chopstix – mega bleah!), asiaticii de la mama lor vad ca vin sa manance la Thang Long, ceea ce gireaza locul. Meniul e o combinatie de bucatarie thai, chinezeasca, vietnameza, plus niscaiva chestii indiene, plus sushi. De obicei mananc de la ei vita cu ciuperci si ceva orez sau noodles. Am incercat si sushi-ul, nu m-a dat pe spate. In schimb, acesti creveti pane cu orez simplu si sos dulce acrisor m-au spart. Buni ceva de groaza! Paneul ala e minunat, l-as manca gol!

Taiteii par de casa, nu-s in niciun caz ceva ce gasesti la supermarket. Legumele din toate mancarurile sunt crunchy, cu tot gustul la ele. Mancarea nu-i nici pe departe asa sarata sau grasimoasa cum ne-au obisnuit majoritatea restaurantelor “chinezesti” din oras. Totul foarte bun, asta e concluzia. Si affordable. Pret corect de upper-end fast food stuff. De dragul autenticitatii, personalul e cu totul si cu totul de-acolo, ceea ce duce la probleme de comunicare (vorbesc romaneste doar cat sa stie pe dinafara meniul, daca te bagi in seama cu ei, clipesc des). Dar felurile de mancare au numere si sunt identificabile cu degetul (dati-mi si mie “aia”), asa ca no biggie.

Revenind la oile noastre, cititi aici efectul Iepurelui roz asupra Printesei – we love you too <3. Da, ne place cand Printesa danseaza in ciorapi colorati prin sufrageria noastra, cu bebe in brate, cand Dana ne curata cartofi, cand Boo ne coace briose si Mazi placintele cu mere. Avem nevoie de mult de tot rasfatz zilele astea. Si aici ma refer atat la Iepu’, cat si la ma-sa.

Nu-i asa ca-i din ce in ce mai frumoasa? De cinci nopti (dap, le numar!), nu ne mai trezeste noaptea sa manance, ceea ce e foarte frumos din partea ei. Sambata am cercelat-o for good. Si pe 19 iunie o botezam pe numele ei adevarat Lorelai Victoria. Si maine fac un rulou de curcan umplut. Cam asa.

Nu stiu de ce are una lume impresia ca salatele sunt usor de facut, de fapt ele sunt foarte time-consuming si rareori aducatoare de satisfactii comparabile cu, sa zicem, o bucata de carne de porc. Eh, mai gresim si noi, deh.

Avem aici inca o salata rece cu paste (remember http://easypeasy.ro/2010/10/salata-rece-cu-paste/). Fussili fierte al dente, racite si tavalite printr-un dressing dintr-o lingura de mustar, o lingurita de pesto si nitica smantana dulce, pentru finete. Adaugate apoi ceva legume congelate, preparate la aburi (eu am gasit la Mega Image un amestec legume pentru cous cous, din gama 365 – contine naut si alte alea si mi s-a parut potrivita combinatia). Apoi fileurile de cod, aburite si ele in prealabil, plus niste sparanghel, plus un ou fiert. Piper, sare, gata. Ei da, pare iute, dar nu e. Ca pana fierbi pastele, pana fierbi oul, pana aburi, pana alea alea – prea complicat. Mai bine o friptura, I always say!

Cineva va rog sa-mi explice si mie ca nu mai sunt gravida, deci nu ar trebui sa mai am cravings. Aparent, creierul meu nu a primit the memo. Multumesc, bitch with cats, ca mi-ai curatat cartofi. Acu’ mai tre’ doar sa-mi publici cartea, vrei?

Deci da, nu-i destul ca azi noapte la 1 eu faceam snitel vienez, de vitel, tot tacamu’. Azi mananc cartofi prajiti, pui prajit, mujdei cu iaurt si castraveti murati. Gâl gâl. Pai ce, toate perechile alea de blugi skinny din dulap sa nu faca fericita o fata mai tanara si mai slaba? Ma doare la basca, verigheta a intrat pe deget, restul cârpeturilor poa’ sa mai astepte. Buna pofta, pofta buna!

Seria burgerilor sanatosi inceputa aici continua cu aceasta minunatie de chiftea de pui pe gratar, adicatelea un fel de chicken burger asa. Despre burgerii astia ai mei light, chifla-less, Mishu zice c-ar fi some of my finest work. Asa ca insist. Ba mai mult, de data asta ma obraznicesc si imi trag si categoria dieta in cap, impreuna cu tag-ul junk food, ca sa fie really confusing. Asa.

Pentru patru chiftele babane aveti nevoie de un piept de pui dezosat si fara piele. Pe care il tocati care cum poate (eu la eternul Braun Multiquick) si il amestecati cu: o felie de paine muiata in apa si maruntita in nestire, o legatura de marar si una de patrunjel – tocate marunt, un ou, o lingurita de fulgi de chilli, una de (daca aveti) amestec de condimente grecesti pentru carne, nitica menta uscata si mult, da’ mult de tot, piper proaspat macinat. Si nitica sare, fireste. Astia or sa fie niste “green” burgeri, tot farmecul e dat de ierburi. Bun. Din carnea asta framantata cu mana, chiftele-style, modelati patru guguloaie mari si turtite, pe care le puneti pe gratar. Se fac repede si mai fara fum – daca prestati la bloc, ca mine, sa stiti ca nu o sa va imputa casa dupa cum se intampla cu o ceafa de porc sau, si mai rau, cu o bucata de peste gras.

Pe langa burgeri, zic sa mai daruim masa cu niste cartofi la cuptor si cu rondele de dovlecel la tigaie, perpelite in ulei de masline, decorate cu niste praz taiat subrirel si condimentate bine cu oregano si Nomu smokey peri-peri. Peste care turnam abundent un sos simplu, din iaurt cu un catel de usturoi pisat. De-li-cios! Si asa de usor de facut ca pana si mama de copil de o luna jumate poa’ sa execute intre doi pampershi. Happy go burgers everybody!

“Sunteti acasa? You’d better be, coz I’m coming over”. Cam asa incepea ieri  cea mai nebuna baking palooza din istoria casei noastre si a celor 17 ani de prietenie ce ma leaga de distinsa Boo, aka fairy godmother to Iepu’ si mare bloggerita  pe cand multi dintre noi nici nu stiam exact ce-i aia (remember www.fabricadejucarii.ro?).

Revenind. Tzar tzar la usa, deschid, apare Boo de dupa o sacosa imensa din care se itzeau niste fire de praz. Zic: wtf? (and I mean that with love, but wtf?). Si Boo, incantata din cale afara: “am venit sa gatesc pentru tine”. Uuu! Deci da. Ca sa intelegeti amplitudinea acestui minunat gest pe care numai o bff poate sa-l faca pentru prietena ei cu (inca) voma de copil uscata pe tricou, tre’ sa stiti ca Boo crede ca uraste cu patima gatitul, ceea ce, desigur, nu e deloc adevarat. Ei da. Si uite-asa, cand corabiile mele nu ca erau inecate, ci dospeau pe undeva pe fundul unui ocean cu lacrimi, vine aceasta salvatoare, aceasta Mesia a bucatariei mele parasite si, suflecandu-si manecile tricoului roz cu maneca scurta, se apuca de feliat si mixat si copt si mermelit unele din cele mai bune chestii comestibile care-au iesit dintr-un cuptor: placinta cu praz si branza si briose cu morcovi si portocale. Da frate!

Evident ca i-am cerut retetele si ceva vorbe de pus pe blog, dar ma tem ca este booked solid pentru urmatoarele luni, catering ceva bucatarie regala sau asa ceva, asa ca  va trebui sa va multumiti cu mine si vorbele mele putine.

Intai placinta cu praz:

175g faina
1 lingurita de praf de copt
1/4 lingurita de bicarbonat
amestec de ierburi de Provence
50ml lapte
1 ou
100 ml ulei
1 praz taiat marunt
75g branza cheddar, rasa

Intai se amesteca toate ingredientele uscate, apoi se adauga laptele, oul batut si uleiul. Si la coada prazul si branza rasa. Se varsa compozitia intr-o forma tapetata cu hartie de copt si se da la cuptorul preincalzit la cca 160 -180C vreo 25 de minute. E buna tare, si calda si rece. Si mie mi se pare ca merge cu smantana, sau, si mai bine, cu un sos de smantana si marar.

Si acum briosele cu morcovi si portocale:

75g unt topit
sucul si coaja a doua portocale (Boo nu a pus coaja, ca bine a zis ea ca e plina de caca, chimicale, stiti voi)
1 ou
100g morcovi rasi
300g faina
2 lingurite de praf de copt
100g zahar (Boo le-a facut cu zahar brun si mai putin, morcovul e destul de dulce anyway)
1/2 lingurita scortisoara

Iarasi – se amesteca ingredientele uscate intr-un bol, punand si un praf de sare. “Udaturile” se amesteca separat cu un tel, in ele se incorporeaza morcovii rasi si apoi toata chestia asta se toarna peste alea uscate, amestecand lejer (sa ramana cosistenta lumpy asa, nu foarte omogena). Se toarna maglavaisul cu lingura in tava de briose tapetata cu hartiute speciale sau unsa cu unt/ulei. Se coc briosele in cuptorul preincalizt la 170C.

Ce-am invatat din asta? Pai:

– “Cooking is fun daca gatesti pentru oameni care te iubesc” – Boo dixit.
– “Cine n-are pe cineva care sa-i coaca din dragoste o prajitura e un om trist” Cookie dixit.
– “Nom nom nom” – Mishu dixit.
– “Burp” – Iepu’ dixit.

<3<3<3

De doua zile Iepu’ e foarte cuminte, ptiu, sa nu-i fie de deochi! Eu, fireste, nu pun botu la vrajeala asta. Tremura chilotii pe mine re’ la prima zi cand o sa-si scoata parleala pentru aceasta cumintenie. Si-atunci sa te tii, “razbunarea lui Iepu”, partile 1, 2 si 3. Ei, dar sa fim inconstienti zic, sa ne bucuram pana atunci de aceasta grozava salata de orez, nimic complex.

Se fierbe o cescuta de orez basmati (stiti, o masura orez, doua masuri apa, foc mic, capac, tzac pac). Se lasa sa se raceasca orezul. Intre timp, se perpelesc bine in ulei de masline vreo doua ciuperci mari, taiate cubulete. Cu mult piper, fara sare, sare punem la sfarsit, ca sa nu scoatem apa din ele. Mai la coada, cand is ciupercile gata-maro, adaugam in tigaie o lingura de muguri de pin sau altceva pentru a nutty flavour, niste migdale sau caju sau ce vreti voi.

Se amesteca orezeul rece cu niscaiva otet (dupa gust), o lingurita de sos de soia, ciupercile si mugurii de pin, cu zeama din tigaie cu tot. Se adauga 1/2 conserva de amestec de legume (eu am folosit una de-aia “amestec macedonean” – avea morcovi, fasole verde, mazare… si nu mai stiu ce), cateva masline verzi umplute cu migdale (eu le-am taiat rondele, migdalele s-au pierdut prin salata), o legatura zdravana de patrunjel tocat, sare si mult piper. Noi am mancat salata asta impreuna cu o bucata de weisswurst rece taiat felii si cu o ceapa verde. Foarte bun.

• n-am gatit, dar am mancat. De  1 mai am fost la Mogosoaia si… well… sa vorbeasca pozele zic.

• am decis ca la resedinta de vara Boo (adica la Mogo’) e mai frumos decat la Gradina Botanica (unde am fost cu Iepu’ in ziua de Paste, dupa cca 15 ani de la precedenta vizita, cand ma pupam cu un baiat pe banci pe-acolo, but that’s another story)

• Iepu’ a implinit o luna (scrisesem un an, din reflex:)), zi mai putin festiva decat ar fi trebuit sa fie, pe motiv de crize mama-fiica soldate cu plansete din toti rarunchii (chiar, ce naiba sunt rarunchii astia, stie careva?) Noroc ca e din ce in ce mai draguta, am citit intr-o carte o explicatie foarte funny – aparent, colicii incep in jur de saptamana a treia pentru ca by then deja iti iubesti progenitura incomensurabil si esti mai inclinata sa suporti chiraiala;) – very smart! Ma rog, Iepu’ nu are colici, doar o personalitate care o inghite pe a mea. De tot.

Cam asta. Poate saptamana asta gatim ceva, daca una bucata domnisoara Iepu’ ne mai scuteste de bazdaci. Voi ce-ati mai facut? Toate bune?

Pai sunt sigura ca mai aveti. Da, e de domeniul senzationalului cum de Paste reusim sa mancam douazeci de oua fara sa ne vina rau, si da, pe tv inca ruleaza in heavy rotation reclame la “bunatati” de sezon (antidiareice, bombonele de bila marita, etc.), dar eu zic sa nu aruncam nimic, ca-i pacat. Ce facem cu atatea oua? Pai ar fi cateva idei:

http://easypeasy.ro/2011/03/cea-mai-buna-salata-de-oua/
http://easypeasy.ro/2011/02/turnulet-de-cartofi-cu-oua-si-mozzarella/
http://easypeasy.ro/2011/02/salata-orientala/
http://easypeasy.ro/2010/10/salata-rece-cu-paste/
http://easypeasy.ro/2010/07/bagheta-cu-crema-de-ou-si-salata-de-rosii-cu-busuioc/
http://easypeasy.ro/2010/05/tartine-cu-icre-si-ou-fiert/
http://easypeasy.ro/2009/12/mic-dejun-cu-avocado-salata-de-ou-si-bacon/
http://easypeasy.ro/2009/05/oua-in-casuta-de-carne/
http://easypeasy.ro/2009/04/cartofi-frantuzesti/