Foto: http://www.gojiberrymagic.com/elonyei.html

Este, desigur, absolut plauzibil ca ati ajuns aici cautand “mancare pentru iepuri”. Daca asa stau lucrurile, nasol moment. Daca ne urmariti de ceva vreme, intuiti, desigur, ca aceasta este “decat” inca o tentativa ridicola de a va distrage atentia de la faptul ca in ultima vreme nu mancam altceva decat pizza, povestindu-va ce manance singurul membru al familiei noastre pentru care se gateste asiduu – bucatica mea de 18 luni, zisa si Iepu’-Iepurs-Iepurescu.

Anul trecut, pe aproximativ vremea asta, incepeam diversificarea: http://easypeasy.ro/2011/11/din-nou-despre-diversificarea-iepurelui/.

Timid si nu prea. Cu scuipaturi la morcov fiert, dar cu suspine de placere la avocado. Pfoai, dar asa mi se pare ca-i o vesnicie de-atunci, ceva de neimaginat.

Mie mi-a dat al de sus un copil despre care intelepciunea populara ar zice ca-i “hranaci”. Adica mananca asa, cu o pofta de-aia incredibila, cu adulatie, cu “nom nom nom” si priviri pline de recunostinta la fiecare dumicat. Si oricine are copil, stie cat de mult inseamna asta si cat de greu este pentru mama lui Copil Scarnav. Asa ca ce scriu si am scris eu aici despre meniul individual compus al Iepurelui se poate sa aiba zero relevanta pentru un copil mai pricinos la mancare. Totusi, I figured ca n-are ce strica sa schimbam experiente despre asta, avand in vedere ca in gasca mea de mame bestiale (wink wink;), una din temele zilnice de discutie e “ce doamne iarta-ma le mai dam de mancare”.

So here it goes, meniu de copil de 18 luni a la Iepu’.

Mic dejun:

• Omleta din oua de prepelita, cu sau fara branza rasa (telemea de vaca proaspata de la sibieni sau guguloi de mozzarella) + 1/3 felie de paine Savoria bio, rosii de la tataie, ardei, castravete, uneori avocado.
• Terci de ovaz fiert sau aburit, cu fructe de sezon si, mai nou, goji. Au la Solaris unul mai affordable, vreo 10 lei parca pliculetul de 90g. Dar ce, veti spune, noi n-am mancat goji si n-am murit. Pai da, dar noi n-am halit noxe cu paine din premix, si nici hormonei cu pui nu cred ca am bagat prea des. Goji asta e super antioxidant. Si proteic. Si bogat mineralizat. Si intareste imunitatea. Hell, da’ ce nu face! Mai multe informatii aici, de exemplu: http://www.webmd.boots.com/healthy-eating/goji-berries-health-benefits-and-side-effects. Ca orice plantoasa de-asta “miracol natural”, trebuie cosumata cu moderatie. Si se pare ca existe niscaiva interactiuni cu medicamentele anticoagulante: http://www.livestrong.com/article/489597-can-kids-eat-goji-berries/. In rest, numai de bine. Cum ziceam, noi il bagam in fierturi de cereale sau in iaurt.
• Paine cu unt si branzica de casa (adica facuta in casa), legume crude.
• Tartina cu crema de ou fiert (ou fiert blenduit cu nitel unt, castravete si masline)

Pranz

• Felul 1: supa – de rosii cu galusti sau taitei, crema de legume, supa de linte, supa de mazare, ciorba de loboda, ciorba de perisoare si, mai nou, supa de pui de tara. Iepu-i mare, mare ciorbareasa. Asa de mult ii place zeama, de numa. Culmea e ca, la inceputul diversificarii, supa de legume a fost cam singura chestie scuipata cu bolta. Intre timp s-a razgandit.
• Felul 2: carne + legume + amidon. Carne adica o zi curcan, o zi pui, o zi ficatel, o zi peste, o zi vaca, doua zile – ou sau repeat ceva din cele enumerate. Am inceput de curand sa-i dau si porc – muschiulet de buna calitate, doar ocazional. Legume adica radacinoase, cartof dulce, dovlecel, fasole verde, broccoli, conopida, vinete, rosii, castraveti, ardei gras, gogosar… pretty much everything. Deocamdata tot la stadiul de piure amestecat suntem. Amidon adica ori paste, ori orez integral, ori cartof, ori leguminoase de-astea gen mazare/linte. Uneori ii facem perisoare de pui cu sos. Sau ghiveci calugaresc, cu legume si orez. Spanacul cu ou si cu iaurt este mare hit. Piureul de cartofi cu mult lapte iarasi ii place tare.

Cina

• paste cu sos de rosii
• paste cu branza
• cartofi frantuzesti, cu ou, smantana, branza rasa
• resturi de la pranz (legume cu carne)
• tartine cu diverse (crema de branza frecata cu castravete, ardei rosu, masline…)
• “sunca” de curcan home made
• fiertura rece de ovaz, taiata cubulete si insotita de diverse combinatii de legume si branzeturi
• mamaliga cu branza si iaurt/smantana

Mai avem una sau doua gustari pe zi. Cand are mic dejun cu proteine, ii dau fructele ca gustare de ora 11. Cand are terci cu fructe la mic dejun, sarim prima gustare sau rontaie niste morcov sau o rondea de cereale expandate (au la DM unele bio bune, care n-au doar orez, ci si mei si porumb, sunt mai gustoase si-s mici asa, ca pentru iepuri). La gustarea de ora 16-17 baga iaurt, iaurt cu goji, iaurt cu cereale, iaurt cu branza, iaurt cu avocado, banana cu avocado… Cam asa.

Ce nu mananca iepurele ca nu vrea el: Somon (si pestele alb il accepta greu, dar pe somon nu vrea sa puna gura neam), souffle-uri cu legume/ou – major bleax.

Ce nu mananca iepurele ca nu-i dau eu: Zahar (including dulciuri procesate, biscuiti indulciti, fie ei si bio, miere… in general all things sweet). O mai las sa copilareasca nitel. Crenvursti. Mezeluri in general. Prajeli. Margarina. Iaurt cu fructe din comert. Branzeturi procesate. Cereale instant, de-alea de bebe. Paine alba si paine de proasta calitate.

Hrana iepureasca se prepara in continuare preponderent la steamer, dar am achizitionat recent si o tigaita Green Pan in care ii prepar/incalzesc diverse. Uneori folosesc ulei, cu picatura si numai varietati presate la rece (rapita, floarea soarelui si masline). La cuptor inca nu m-am inghesuit sa-i gatesc. Nici la gratar – too early for charcoal:p

La culcare si la trezire baga Napolact. Iaurtul e tot Napolact. Cascavalul e Bobalna – Napolact again. Untul e bio Delhaize de la Mega Image. Mozzarella e de-aia guguloaie mici in zer, tot de la Mega. Cereale de la Solaris sau gamele bio Mega Image si DM. Suc de rosii – bio DM. Paste – piccoline, stelline, risoni Barilla.

Asta e meniul, not so much variat, cat, zic eu, echilibrat. Copiii vostri ce mai mananca? Noi cautam mereu idei si nu, inca nu am ajuns sa mancam toti din aceeasi oala. Cumva nu reusim deloc sa le facem pe toate, asa ca facem sa fie bine pentru ea, iar pentru noi… well… asteptam pensia (privata), provincia si in general vremuri mai bune. Cheers!

Nu o sa va mint. Pute. Pute din holul blocului. Pute din lift. Hell, pute de la coltul strazii. Daca e buna, ma intrebati? You bet your ass it is! 4-5 ousoare de gaina, batute bine cu telul si amestecate cu razalituri de telemea de oaie veche, de la fundul putinii, telemea proaspata de vaca si niscaiva burduf. Festelite in tigaia unsa cu ulei. Ornate cu cascaval ras. Prajita omleta la foc mic, cu capac, fara a se intoarce, pana cand partea de jos e o crusta crocanta, iar pe deasupra viermuieste, incins, cascavalul. Mancare de burlac. Fara margica inutila care este leguma. Doar cu paine. Happy meal, na!

Azi as fi vrut sa fac “pomana” posturilor despre vacanta noastra romaneasca, avec, ca sa nu zic “cu” dupa “…ca”, un sir lung de argumente pro Sinaia. In loc de asta, ma uit la poza pe care mi-a facut-o Mishul pe o banca in panta si ma roade un singur lucru: de ce m-am asezat asa, cu sangele-n cap? Au’ nu era, oare, ce-ar fi facut orsh’cine, sa ma pun eu frumusel invers? Voi cum v-ati fi asternut pe banca cea in deriva?

sinaia

it’s always darkest before the dawn… http://www.youtube.com/watch?v=WbN0nX61rIs

Ieri v-am facut capu-n colturi cu hotelul visurilor mele romanesti. Azi, despre mancare sa vorbim! Mancarea ce-am mancat in vacanta noastra romaneasca.

Pai. Am plecat duminica pe la 11 dimineata, cu destinatia Sinaia. Nici nu iesiseram bine in DN1, ca m-a razbit foamea. Nu avea nimic de-a face cu faptul ca imi place de nu mai pot sa ma opresc la McDrive in Otopeni de cate ori am ocazia, nu nu, nu despre asta era vorba. Ei, am mancat un McToast, am baut un espresso pe care mi l-au servit sub amenintarea ca daca nu este extrem de tare, eu ma supar pe ei, si-am plecat mai departe. Am ajuns la babacii lui Mishu, in localitatea prahoveana cu oua, conveniently pe la ora pranzului. Am mancat carnat prajit cu cartofi prajiti. In ulei. In ceaun. De ce este important acest lucru? Veti afla, keep reading.

La Sinaia am ajuns pe la trei si ceva. Ne propuseseram deja ca in seara aia sa mancam la Tirol, iar pana la ora cinei, am studiat metodic pe net tot ce inseamna review de restaurant din Sinaia si-am facut si planul pe urmatoarele zile. Despre Tirol acum.

Tirol

Deci la Tirol nu te duci daca esti vegan, vegetarian sau scarnav. Din octombrie incolo, nu te duci nici daca ti-e milutza de animalele padurii. Te duci daca esti hulpav, lacom mai, carnivor, ciolanovor, mancator de grasime pe paine. Au oamenii astia niste portii… cat China. Noroc ca poti sa comanzi doar jumate, cel putin la unele feluri.

Prima noastra cina la Tirol s-a soldat cu snitel elventian (adica snitel de curcan cu emmentaler si brie) de parte lui Mishu, si-o usurica tigaie tiroleza de partea mea. Care nu continea decat ciolan afumat, carnati, cartofi, dovlecel, ou si branza, grase grasoase in tigaita de fonta “arsa”. Ca sa ne fie usor sa ingurgitam, am ras intai un cos de chifle calde cu unt. Fereasca sfantu’ sa fi trecut direct la main. Ah, si-o ciorbica, era sa si uit. In conditiile vitrege ale mic-dejunului junk si pranzului uleios din ziua aia, lesne de inteles de ce mi s-a facut oleaca de cam scarba. Noroc ca mi-a trecut. Chiar si asa, afectata de propria-mi lacomie supra ficat marit ce-oi avea si eu, pot zice ca tigaia tiroleza e ceva deosebit. Cred ca iarna, mai ales, iti merge la suflet. Mananci una si hibernezi pana infloreste ciresul. Foarte bun. 109 lei a facut nota asta cu ce v-am zis plus niste apa, bere si cafea. Ceea ce mie mi s-a parut mult, nestiind eu ce urma sa aflu in urmatoarele zile, si anume ca e al dracului de greu sa faci in Sinaia o nota de sub 100 de lei la mancare.

A doua oara cand am mancat la Tirol, peste cateva zile, ne invataseram lectia. Am comandat eu juma de portie de snitel vienez (servit cu salata bavareza de cartofi si dulceata de afine), iar Mishu – niste pastrav in malai cu legume trase la tigaie. Excelent. Am baut siropuri de zmeura si de brad, ba chiar si o afinata din partea casei.

Ce mi-a placut aici a fost treaba cu formularul de feedback,  pe care l-am completat responsabil, ca eu asa fac. Ce nu mi-a placut este ca, desi am scris pe formular ca m-au asasinat guristii cu programul lor artistic (mostenire din vremuri stravechi, I bet, si complet nepotrivit cu locul – adica – hu da fac iz elis), am avut parte de acelasi program si a doua oara cand am mancat la Tirol. Oh well:)

Mentionez ca serviciul a fost dincolo de repros, ne-am simtit tare bagati in seama, scrumierele se schimba inainte sa apuci sa vezi un chistoc in ele, chelnerul e dezghetat, zambitor si eager to please, iti dau doggy bag branduit si, una peste alta, atmosfera este foarte placuta atunci cand muzicantii sunt ocupati sa bage la ghiozdan.

Alex

Intr-o zi, la pranz, ne-am aventurat pe jos la Alex, singurul restaurant unguresc din zona. Am luat-o frumos tipa tipa pe Kogalniceanu in sus (strada “urcata” fix in vecinatatea Hotelului International), si-am ajuns in juma de ora cam cu limba de un cot la o casa de-asta veche boiereasca, cu terasa mare, interior cam cantinos, dar mancare buna. Am comandat supa de usturoi in paine, ceva supa de pui cu taitei nushdecare – insert Hungarian jibberish aici, papricas de pui cu galuste x2, gumboti cu prune, vin si palinca. Aici ar fi existat o sansa sa facem nota sub milion, daca nu am fi baut alcool. Care decat… ne era frig.

Supa cu taitei a fost cam teapa turistica, recunosc. Aveau taiteii aia un iz de punguta de la supermarket – ceva de groaza. Nici supa de usturoi nu m-a dat pe spate. In schimb, papricasul de pui cu galuste… fericirea are chipul lui. Usor picant si din cale-afara de gustos… 15 lei.

Gumbotii nu mi-au placut. Mi-a placut, insa, ca ne-au intampinat cu pita cu unsoare si ceapa, on the house. Nice touch, ne-am gandit noi.

Snow

Intr-o alta zi, am mancat de pranz la piciorul telecabinei, la Snow. O casa de lemn, mobilata asa, German style, unde preturile-s mari de tot ca peste tot, iar serviciul – cam lent. Am asteptat dupa mancarea aia ceva vreme. Iar la masa de langa era un cuplu care ameninta cu “scapat trenu’, frateee” daca nu primesc de-ale gurii mai repede. Mancarea a fost insa foarte foarte buna. Ciolan afumat cu orez, coaste de porc afumate cu piure si salata de varza, doua beri si o apa – 106, parca. Un fel de mancare era in medie in jur de 40 de lei. iar terasa era la fel de urata ca la Pui de Urs. Gizas!

Forest

Aici am ajuns intr-o alta zi, dupa-amiaza. Sa tot fi fost ziua in care la pranz am mancat la Snow. Motivati de soioshenia acestei mese, am zis unul la altul ca ne-ar prinde grozav de bine o plimbare digestiva. Ce pacat ca am gresit drumul si era sa ne lasam oasele de corporatisti sedentari prin niste boscheti spre cota. Am mers de ne-a luat Gaia si intr-un final am mers no more. Am ajuns la boutique hotel Ioana, despre care citiseram pe net c-ar fi schema, si unde ne trimiteau si niste foodie friends cu caldura.

Ei, intai va zic despre restaurant, si-apoi despre cum arata hotelul. Forest e, cum bine ii zice numele, in padure. Foarte ciudat amplasat, restaurantul e inconveniently acoperit de o prelata, nu vezi mai nimic stanga – dreapta, decat daca operezi o gaura cu cutitul de friptura. Singurele mese afara sunt la coada amplasamentului stil vagon. Noi acolo am stat si ne-a placut tare, chiar daca aveam ace de brad in farfurie. E ca o barca restaurantul asta, una lunga, cu scari in urcus si coboras si deck de lemn. Interesant.

Meniul contine si preparate vanatoresti, dar si chesti mai fensi shmensi pe care nu le gasesti chiar peste tot in Sinaia. Contine si Haagen Dazs, ceea ce e fitza bai nene, asa, in creierii muntilor. Din nefericire, nici excursia cu iz de sport extrem (nu am mers NUMAI pe troutuar, da?) facuta de cei doi turisti grasi nu ne-a ajutat sa ne simtim mai putin aglomerati de porcul mancat la pranz, asa ca la Forest n-am luat decat dulce si cafea. Eu cheesecake, el tiramisu. Nu m-au epuizat de placere, tre’ sa recunosc. As zice ca au fost just ok.

Am facut si turul boutique hotelului, for future reference. N-am vazut camera romantica, aia cu urs rastignit pe jos, shemineu si cada de-aia intrusa in dormitor, dar am vizitat apartamentul cel mai cel – Salt Lake, care se insira frumusel pe trei etaje: unul e living, al doilea e dormitor, al treilea, behold!, private spa cu jacuzzi, sauna si terasica.

Ne-a placut la Ioana, dar nu as da Internationalul pe acest hotel nitel cam crowded si cam in-faunat cu sort-of-pitzies de Bucuresti. Mi se pare ca, desi e tare cu gust aranjat, hotelul nu-ti ofera niciun pic de anonimitate si privacy, eu mult mai tare ma bucur sa fiu unul din cei 1000 de oaspeti ai unui grandios hotel plushat. But that’s just me!

Cucina Sofia

Asta e restaurantul numarul doi de la Hotel International. Am mancat aici de doua ori. Poate ca cele mai faine bruschete cu rosii ever (din cauza de paine foarte buna si ratie corecta de toate cele). O pizza cu peste surprinzator de buna pentru un restaurant de hotel. Un muschi de vitel pe pat de spanac sotat – bun. Si doua feluri de paste gatite bine si corect. Atmosfera faina, fara guristi, fara program artistic. Intr-un decor lejer, in care toate detaliile erau la locul lor. Pentru ca nu exista foarte multe locuri in Sinaia unde sa mananci mai light, recomand Cucina Sofia pentru cand porcul se dovedeste a fi too much. Ceea ce, credeti-ma, se va intampla dupa un sejur de mai mult de doua zile in frumoasa statiune.

Brasov

nu probably, ci most definitely the best city in Romania

Am lasat la coada cea mai faina experienta culinara din vacanta noastra romaneasca. Pai. Intr-o zi a plouat. Piscina era inchisa pentru curatenie. What to do, what to do, ne-am dus la Brasov. Asa de tare imi place orasul asta, ca m-as muta fara sa clipesc acolo daca as avea de job.

Am mancat la Casa Hirscher, unde nu mai fuseseram, dar despre care ne-au zis prietenii ca-i awesome. M-a cam spart! In primul rand terasa de sticla (se vede in poza de intro a postului), cu kale si anturium, cu mobilierul ei retro si uleiul ei aromat. Si-apoi mancarea. Dupa ce mancaseram in Sinaia la mese soioase cu circa 40 de lei portia, nu ni s-a parut scump la Hirscher. Nici ieftin, ce-i drept. Am mancat paste – eu – dello Chef, Mishu – penne Hirscher. Ale lui au fost mai bune, dar ambele au fost like… cele mai bune. Vreo 38 de lei parca o portie, si-ti venea sa-ti mai comanzi una. Ce nu prea mi-a placut? Pai un serviciu cam romanesc asa. Niste ospatari cam mizantropi. Dar am trecut cu vederea, ca zau, merita.

Desertul l-am halit la cofetaria Vatra Ardealului, in centru. Unde mergem de fiecare data cand suntem on Brasov. Dar am auzit c-ar merita si cofetaria Deliciile Kronstadt, unde n-am ajuns. N-am ajuns nici la Prato, dar musai data viitoare.

In fine

Singurul loc unde nu mi-a placut si unde am facut si cea mai mare nota de plata a fost za good old Taverna Sarbului, unde au dat aia in noi cu portiile lor oversized, overpriced si cu aceeasi specie de ospatar scarbit de care va ziceam mai sus.

In Sinaia se mananca bine peste tot, zau. Nu e usor daca nu-ti place carne, dar altfel, bun dom’le. Este scump, asta v-am zis. Cand ne-am intors in Bucuresti, am oprit la Tratoria noastra preferata si-am facut parastasul vacantei cu o portie de paste care au costat 20 de lei si o nota totala de 50. Aaaa… wow!

Topul restaurantelor din Sinaia si imprejurimi, dupa papilele lui Cookie si Mishu, arata asa: 1. Casa Hirscher; 2. Kuib – pentru friptura de vita pe roca vulcanica (am povestit in repetate randuri despre el), si nu numai; 2. Tirol – la egalitate cu Kuib; 2 si jumatate – Cucina Sofia; 3. Snow; 4. Alex; 5. Taverna Sarbului. Pe Forest nu l-am bagat in top, ca n-am mancat decat desert. Data viitoare.

Aici – topul lui Trip Advisor: http://www.tripadvisor.com/Restaurants-g315907-Sinaia_Prahova_County_Southern_Romania.html

Cele bune si spor:)

Una lume viseaza la vacante in Bali, Dominicana sau Tenerife. Eu…, cum sa va zic…, as fi mers si la Tecuci, asa de flamanda de timpul nostru in doi eram. Am mers pana la urma in Romania noastra, la Sinaia. Si, mirare, a fost freaking great:D Urmeaza o ambitioasa pledoarie. Mi-am propus sa va conving ca merita sa vacantionati la Sinaia chiar inainte de a va lasa dintii in pahar pe noptiera seara la culcare. Deci, da.

unde dormim la Sinaia

In ultimii ani, cam de fiecare data cand ne-au ajuns truditele oase in frumoasa statiune de pe Valea Prahovei, ne-am cazat la Piatra Soimului. Ne place mult aici. Ca-i liniste si pace (hotelul e pe varianta, spre Cumpatu, nitel mai sus de casa memoriala George Enescu). Ca au parcare. Ca au parc de vis, adica asa:

Ca au trei locuri de joaca pentru copii – doua outdoor si unul indoor. Plus o gramada de props pentru vacanta avec le plod – scaune de masa, culori, ateliere de joaca si creatie, disponibilitate sa pregateasca mancare speciala pentru boraci, patut de copil la cerere… de-astea. Ca la restaurantul hotelului, pe numele lui Kuib, au terasa faina tare si se mananca bun bun (musai friptura de vaca pe roca vulcanica si fondue de ciocolata!). Anyways, foarte frumos la Piatra Soimului, motiv pentru care am si fost anul asta o tura cu Iepurs.

Ei, dar de data asta, aveau domnul si doamna N. un plan a la “rasfatzu’ ursuletzului”, ce musai era sa includa piscina, sala, masaj, fitze si mai ales figuri. Drept care doamna N. a studiat intensiv ofertele de Sinaia, ba chiar a facut si sondarea opiniei publice pe fb, incercand sa se decida intre doua unitati de cazare, adica asta sau asta. Cum se parea ca nu exista diferente semnificative intre unul hotel si altul hotel, am ales hotelul care avea oferta 3 nopti + 1 gratis. Am plecat duminica dimineata, ca sa evitam buluceala de vineri/sambata. Un plan foarte inteligent.

Pai si-am ajuns la New Montana. Si-am lasat ZumZum in parcare. Si ne-am descarcat valizele proaspat cumparate de la OMV (cu puncte).  Si-am vazut un lung sir de scari si no rampa. Si uite-asa a inceput luna noastra de miere numarul doi, cu rasfatz cu carca. Noroc ca pensia este departe, iar noi avem antrenamentul zilnic al manevrarii unui bagaj adorabil de 11 kile. Deci s-ar zice ca suntem obisnuiti.

Foarte pe scurt despre New Montana: hotel renovat anul trecut. Lobby frumos. Personal friendly. Camera de nefumatori la un etaj superior (caci pe etajul de fumatori pute din lift). Balcon ok daca nu ai vecini, ca daca ai vecini, se dovedeste ca a sta in chiloti si a-ti face unghiile cu oja rosie este o idee la fel de proasta ca flashing people cu “n-am nimic pe sub tricou” intr-o intersectie ultra-aglomerata. Revenind. Hotel curat, de trei stelute indulgente, doar ca ei zic ca-i de patru. Un halat si doua cordoane ne asteptau pe noi in camera, motiv de mare halimai si sursa a multiple glume interne over the days to come.

Bai, deci cum sa va zic. Este ok la New Montana, dar nu simti deloc ca te rasfetzi. Nu simti ca, daca tot n-ai mai avut o vacanta in doi din 2009 or so, esti, in general, varza cu carne si la mijloc carne si te agati cu disperare de cele 5 (cinci!) zile (sans plod!) la Sinaia, daca ai vrea sa zburzi prin patul imens si imaculat, sa te freci ghebos cu gel de dus complimentar – fara parabeni!, sa-ti curga in cap de la dus numai apa, nu si calcar si, in general, sa nu iti pui nicio secunda problema ca pe mocheta aia obeza a calcat in prealabil o gheata cu talpa dungata (marimea 44)… ei bine, nu simti ca daca toate astea sunt pe “to do” listul tau, hotelul detinut de ONT Carpati este za right one for you. Ce simti este ca esti in Bulgaria, unde asteptarile sunt supradimensionate si cumva, desi nu e scump, tot platesti mai mult decat face.

Ei da, cu aceasta stare de spirit am pasit in aventura noastra de cuplu tanar la Sinaia. Ce-a urmat e din categoria femeia… cur sucit (vorba bunica-mii). Sa vedeti.

In prima seara ne-am dus sa mancam la http://www.restaurant-tirol.ro/restaurant-tirol-sinaia, despre care auziseram lucruri bune. Bune si cu carne. In caz ca nu stitati, asta-i unul din restaurantele hotelului International din Sinaia, ala mare din curba, landmark de statiune de-a dreptul. Bai, si de cand am pasit in holul frumosului hotel, s-a facut lumina-n sat. Mishu a zis foarte frumos si bine, cu un cuvant: Pufiii, e plushy! O-hoho, si inca ce fel! Zici ca intraseram intr-o antifonare perfecta, o galushca mare si luxoasa, plutind deasupra realitatii cu ceva munte, ceva brazi, ceva melteni si ceva morman de peturi si ambalaje goale de Joe cu cacao.

Tare misto! Tare tare! Also renovat in 2011, acest hotel care era, inteleg, foarte urat si urat mirositor inainte, a renascut fantastic din propriul mucegai, aratand azi ca si cand doar facilitatile imperfecte il mai despart de perfectiunea celor cinci stele (avand el patru).

Am cerut sa vedem si noi o camera. Sa vedem ce pierdem. Un domn amabil de la receptie ne-a condus in seara aia prin camere, junior suit-uri si apartamente de-alea nesi, cu jacuzzi si pista de bicicleta indoor, cum ar veni. Tot drumul inapoi spre Montana n-am facut decat sa batem apa in piua despre “aoleo, maica, da’ ce fain e, ai vazut? da? da’ nu-i asa ca e bestial?”. Desigur ca in dimineata zilei de luni, ziua doi de vacanta, ne-am carat valizele in jos pe scarile sus mentionate, si-am ajuns in paradisul hotelier la numai 77 de euro pe noapte. Un pret bun. Sunt absolut sigura de asta. Ce vedeti pe site, aia e.

[Si acum pentru tine, mai Hotel International Sinaia, ai lav iu! Esti frumos mai, frumos-plushat-plushenko! Mi-ai facut urmatoarele zile de vacanta cam vis. Si cand am plecat cu papucii tai, ca o ghertoaica, m-am consolat cu gandul ca ti-am lasat o cola extra in minibar si un smiley hand made pe formularul de feedback. Inchid paranteza]

de ce ne-a placut la Hotel International

deoarece:

foto: http://www.facebook.com/photo.php?fbid=318319958220185&set=a.318319154886932.93381.304358092949705&type=3&theater

• totul e nou-noutz. de la obiectele sanitare din baie, la mocheta si tapet. nu o pata, o rugina, o mizerie, o ponoseala. none of the above.
• baia cu dush e heavenly, stropitoare din tavan, cosmeticale bio cu miros de struguri si rozmarin, doua halate (you learn to appreciate that:))… da. minus hartia igienica, ce nu e de trei file:))
• camerele de la etajele superioare cu vedere pe spate sunt cele mai faine. vezi munte, e mai liniste si te scalda soarele de toamna la varii momente ale zilei.
• balconul cu podea de faux lemn e foarte cumva, your own porch la jde metri inaltime. am petrecut niste dimineti minunate acolo.
• mobilierul e lux fara kitsch, incredibil! peretii sunt tapetati si imbracati in lemn de culoarea castanei. totul e foarte cald si cozy.
• ai tea & coffee facilities in camera – cana de fiert apa e shiny si necalcaroasa, in schimb cafeaua este ness, iar ceaiul e Fares verde. pacat.
• ai birou in camera. iubesc camerele de hotel cu birou. pe care il folosesc de fiecare data, mainly ca sa abuzez de the branded stationery:))
• patul este pur si simplu perfect. perfect, pernos si imaculat.
• mocheta e babana si nealterata.
• sistemul de climatizare e foarte misto – ai statie de comanda cu touch, de unde poti sa-ti reglezi temperatura dorita.
• lifturile sunt noi si grozav de silentioase.
• lobby-ul e imens, poseda scara de-aia sucita ca-n filme, cu candelabru opulent si bar de zi si noapte, cu cafea buna si fotolii in care te pierzi anonim. cu flori naturale: tuberoze si hortensii.
• la zona spa cu piscina, o minuscula sala de fitness, sauna, masaj, jacuzzi si beauty salon au acces numai oaspetii hotelului. mi s-a parut o idee foarte buna, pentru ca piscina, desi foarte curata si foarte foarte dragutza mai, cu tavan de sticla (care iarna cred ca-i de vis) si picturi pe pereti, e totusi prea mica. noroc ca am fost cam singurii utilizatori pe toata durata sederii.
• hotelul are trei restaurante: unul cu specific italian – http://www.cucinasofia.ro, unul tirolez de care v-am zis deja si unul unde se serveste bufet dimineata. am mancat cu placere la toate, de mai multe ori. o sa va povestesc in detaliu la postul cu mancare ce va sa vina.
• mic-dejunul e bogat si gustos, a bit on the heavy side insa: carnati, oua in fel si chip, rosti cu legume, peste afumat, icre, branzeturi, mezeluri, salate, prajituri de casa (multe, bune!), dulceturi tot de casa, dar si iaurt (care nu este Danone, ca la Marriott:p), cereale si niscaiva fructe anemice si necuratate (asta nu bun!)

Si acum, special, despre personalul hotelului International Sinaia:

Nu credeam, zau, ca se poate asa serviciu bun in Romania. Poate a ajutat ca hotelul era aproape gol. Poate ca oamenii astia nu-s asa de obicei. Dar asa au fost acum. Asa adica monstruos de amabili si ospitalieri. Si nescarbosi, nescarbosi deloc. De parca nu era o magaoaie de hotel cu 450 de camere, ci o mica pensiune a lor. De parca ar fi contat pentru ei, on a personal level, daca eu, A.N., cookie, cookielicious, plec de la ei happy. De exemplu, sa vedeti ce chestie dom’le. De cate ori mancam intr-unul din restaurantele hotelului, ni se punea sub bot un formular de feedback, in care eram amabil chestionati despre mancare, atmosfera, serviciu, etc. Ei, si intr-o seara, cinand noi pentru prima oara la restaurantul Cucina Sofia, am remarcat ca meniul e destul de sarac in paste. Si-am scris exact asa pe formular: doresc eu sa aveti voi mai multe varietati de paste. Nu zici ba’ baiete ca a doua zi, tot la Cucina si tot Sofia, vine chelnerul la mine si zice: Mvai, dar de ce nu ati zis, va facem ce paste vreti: bologneze, alea, alea si alea… you name it! Facem extra meniu, numai sa fie bine. Am fost foarte impresionata caci, fireste, nimic nu ma impresioneaza mai tare decat prompta adresare a poftelor mele animalice:)

Una peste alta, pe lung si pe scurt, aflati ca nici intr-un caz n-ar fi fost asa misto in vacanta noastra daca nu am fi stat la International asta. Nu am absolut niciun motiv sa ma duc in Bulgaria, acum ca am descoperit hotel fensi, cu piscina, la 2h tops de-acasa. Ca si la “plaja” la bulgari tot in hotel la piscina stateam. Daca doriti sa revedeti partile 1, 2 si 3 din Vacanta noastra bulgareasca de anul trecut, iata-le:

http://easypeasy.ro/2011/08/vacanta-noastra-bulgareasca-1/

http://easypeasy.ro/2011/08/vacanta-noastra-bulgareasca-2/

http://easypeasy.ro/2011/08/vacanta-noastra-bulgareasca-3/

Iar zilele astea mai urmeaza pomelnicu a ce-am mancat si niste vorbe de bine despre frumoasa-dar-pacat-ca-i-populata noastra tara.

Albumul de vacanta e aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150985118146599.404829.154739896598&type=3

Revin:)

“the idea that we get so much human suffering thrust in our faces every day from the media that we’ve become sort of numbed, we’ve used up all our reserves of pity, anger, outrage” David Lodge, Therapy

Trec pe langa mine nenorociri cu duiumul. Si cu toate ca am avut parte de my fair share of grief in viata asta, nicicum nu mi se pare ca am suferit cat observ ca se poate suferi intr-o viata de om. Asadar: 1. ma intreb cand o sa ma mai loveasca urgia. 2. mi-e o mila de-aia sfasietoare de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata, vars niste lacrimi in batista si-apoi ma simt ca o animala cand ma gandesc ca de fapt nu am niciun drept sa ma dau lovita in aripa de durerea altuia despre care doar am citit. 3. ma simt in general foarte vinovata ca nu stiu, nu pot, nu fac destule ca sa se cheme ca am intors niste bine lumii asteia in care traiesc.

Sunt mica, sacaitoare si inutila, ca un paduche leshinat intr-o freza nereusita. Si in aceste momente imi spun ca vreau sa schimb ceva. Vreau sa stiu a iubi mai mult. Vreau sa fiu mai buna si mai puternica si mai cu meaning. Ca poate asa o sa pot sa vars lacrimi pentru altii fara sa ma mai simt o mare ipocrita.

Gandurile si rugaciunile-s grozave, dar deloc de-ajuns.

Lights off.

http://viatacudba.blogspot.ro/

Mi-a dat Mazi leapsa asta. Ma rog, nu mi-a dat-o ea, mi-am luat-o singura:))), ca am poftit sa share cu voi cele mai dubioase cautari care mi-au adus oameni pe blog. Ce sa ne mai lungim… avem asa:

intrebarile

• de ce imi vine sa vomit imi vine somn si vomit
• copilul se uNfla de la cereale humana?
• cum sa slabesti la burta si la pulpe
• cum sa scrii deosebit
• unde se poate lovi un laptop hp ca se se strice
• vreau sa stiu daca un pixel defect mai defecteaza si altii
• cum se numeste oala in care baga copilul la botez
• cum fac copii oamenii, cum fac oamenii copii
• cum sterg conversatiile din laptop
• cum arata microbii de pe maini
• cum se zice ausan
• cum e mai bine sa mananci fructele in salata sau asa simple
• ce este azimutul
• ce sa-mi mai cumpar?
• am pulpe de pui ce fac cu ele?

confesiunile

• intotdeauna ma intreb cum ar fi fost daca nu ne-am fi cunoscut niciodata
• sunt pe Vodafone si mi-a venit un extra cost super mare
• lucrez doua luni si sunt platit doar una
• liviu tu mananci mereu in mall eu la fast food de nimic tu mancare chinezeasca eu friptura
• mie imi plac cartofii fierti
• as manca ceva cu ceapa
• am fost la un service de laptop mi-au facut o diagnosticare au trecut la reparatii m-au sunat ca au mai gasit ceva stricat nu am acceptat ce e de facut
• am comandat o salata
• am facut noodles
• am invatat sa rad chiar daca inima imi plange
• am cumparat o pereche de boxe din flanco si doresc banii inapoi

dorintele

• vreau un chec cu mere rase
• vreau o cafenea illy
• vreau reteta de gogosi
• am 400 gr carne tocata si vreau 3 porti de spagete
• vreau sa fac ciorba de legume?
• vreau si eu un exemplu de desert rapid
• vreau sa fac bine nu rau

abstractiunile

• femeie super grasa in costum de baie cu ata-n cur
• conserva de carne de pui in untura
• mother crazy cook
• chex cu mere
• coafor par scurt de doamne
• ali oli chez mazilic
• modele unghii mici de facut acasa, modele unghii facute acasa fluturi
• памперсы pufix
• zama de borsi
• oh darling it’s time to be free hei hei marilena shake shake marilena
• mizerie in bucatarie
• o mama care are 10 copii in burta
• pate de porc cu ficat de pui
• poze cu grupuri de grasi
• porkovers
• foto iarna porc craciun
• friptura in forma de inima
• dihor alb
• doamna rafinata

si last but not least…:)

stalceli si combinatii

• easdy peasdy, easypeasy blog picioare, easu peasy, asy pasy, easyeasy.ro, easypeasy scrisoare de dragoste catre pufix, easy opeasy

Si doamne, cate mai sunt:)) Mai departe leapsa goes la cine-o mai vrea, hai, ca tare ne dixtram!

[In ceea ce o priveste, I absolutely love her. Este exact genul de infatuare pe care o simteam in my early somethings cand ma indragosteam, cu ora de exemplu. Aseara nu mi-am putut lua ochii de la ea. In a nice, semi-creepy way, pentru care nu ma simt vinovata deoarece that’s what she does. Polarizeaza. Vrei sa stea la masa cu tine. Fetele vor s-o aiba de prietena. Baietii vor s-o aiba. She’s top of the bubbly. Si faza cea mai tare este ca she’s my dear dear friend, na! In familia mea i se zice ADN1 (Adopted Daughter No. 1) si eu asa vreau sa fie Iepu cand creste mare: “all eyes on – can’t get enough of” special. Bai Mazi, nicio poveste despre gratar nu a inceput vreodata asa. Dar noi suntem peste toata carnea. Nu zici?]

#GFBBQparty La Seratta

Am asteptat party-ul asta cu mare anticipatie. Simteam eu asa ca o sa fie awesome. Am renuntat la alte eventuri pentru ca nu puteam abuza de babysitterbuni decat pentru o seara. Ca a fost chiar seara potrivita nu e deloc o intamplare.  La petrecerea cu gratar Good Food mi-a placut cel mai tare, mai tare decat la orice eveniment de-asta public la care mi-au mers picioarele si mi-a mancat gura vreodata. Iata de ce.

1. Locatia

Adica La Seratta, unde eu nu mai fusesem, dar unde tare-as vrea sa ma mai duc. Din Drumul Taberei pana-n Otopeni am facut, intr-o zi de sarbatoare nationala, 26 de minute. Se ajunge relativ usor: pe DN1, trecute-fix de aeroport, urci si cobori podul, iar la primul Rompetrol faci dreapta si ocolesti benzinaria prin stanga dumneaei, pe un drum (inca) asfaltat. Se termina asfaltul si incep strazile cu nume bizare, de Ferma-Alfabet. Dreapta pe Ferme F. Inca o data dreapta pe Ferme M. Sunt indicatoare catre La Seratta pe tot parcursul drumului, asa ca nu-i pericol sa ratacesti altfel decat cu mintile. Peste cap iti trec avioane. Literally. Pista e la doi pasi.

Ajungi la destinatie. Pasesti in curtea cu iarba si nuc. Ei bine, nu pasesti decat daca vrei, poti intra cu masina, au o parcare mare, always appreciated acest lucru. Locul e foarte charming. N-am intrat in restaurant (nu ca n-as fi vrut, dar asa bine m-am simtit sub copacul mare, caruia ii apunea soarele-n frunze, si-i calarea un copil frumos scranciobul, si-i stateau in umbra cosuri de nuiele cu board games si paturi de picnic, incat mi-am luat de grija exploratului si-am ramas “stata”. M-am simtit fix ca acasa la cineva. Ma rog, ca acasa la Mazi:) Cu durere-n suflet ca am epuizat doza de nunti si botezuri proprii pe viata asta inainte sa fi stiut de La Seratta, va indemn ghebos sa va duceti sa vedeti locul daca va paste un astfel de eveniment. E cald, primitor, oareshcum fancy, dar nu la modul repelent asa. Mult de tot mi-a placut si le multumesc ca ne-au gazduit aceasta extravaganta.

2. Oamenii

E asa fain sa-i vad pe toti stransi laolalta. Orice prilej de intalnire cu fellow food bloggeri e a real treat. Prajiturica prajituricilor. In ultimii doi ani am devenit (si un mare rol in chestia asta il are platforma Electrolux Passion For Cooking) o gashca in toata legea. Si a fost nice & cozy pentru mine sa ma reintalnesc cu Lavinia si Papu, cu Andreea, cu Catalina, cu Mihai si fetele lui, Elena si Miruna, cu Monica si foodie man, cu Madalin si Corina, cu Anca Cookie Jar, cu Elena-PR-ul-de-la-Simbio-care-face-PR-si-pentru-La Seratta-wow-ce tare!, cu lovable intruders generalisti such as my bff Boo si Novac si Anca, ba chiar si cu za new PR de la Good Food – Raluca, pe care n-am mai vazut-o din 2006(!), pe cand lucram noi prin alte parti, si pe care nu am recunoscut-o decat cu numele (:p God, I’m old!), ba chiar si BIS cu Andra-stie-ea. Ce mai, feelingul general e ca toata lumea a fost acolo, iar bucuria mea – in largul ei asa, nealterata de false apreturi tipice pe la evenimente.

3. Playlistul

A inceput ambiental, era sa adorm, dar guess what, cineva, nu spun cine, a stat de-a facut playlist a la toata noaptea, ca sa se bucure si urechile mele de Muse si Florence si Editors  si Lily Allen siii… am zis Florence? Da? Bine, ba, DJ Mazi! Cand ai schimbat muzica, am inviat toti. Ne omorase suspansul:))

4. Mancarea

Cu ce asteptari re la mancare te duci la un eveniment Good Food? Va zic eu: fucking huge! Nu as prea fi vrut sa fiu in pielea lui Mazi si-a echipei ei de fete una si una ieri dimineata, de exemplu. Adica na, stiti, Good Food, cea mai smechera revista de cooking de pe piata… What if they screwed up? Doamne, ce dezastru. Ce headlines! “30 de persoane au ajuns la spital dupa ce…” Dar sa scuipam in san si sa ne bucuram. Mancarea a fost excelenta. Si multa. Preferata mea – indubitabil! – a fost pasta de ardei cu nuci, a carei reteta o gasiti aici: http://www.goodfood.ro/reteta/sos-de-ardei-rosu-si-nuca-131363.html. Au fost “decat” 100:p de salate si dipuri diverse, pe care nici nu mi le mai amintesc exhaustiv, stiu ca am gustat humusul (bun, vartos, statea tzeapan pe lingura just the way i like it), salata de cartofi cu maioneza, pardon, MAIONEZA, coleslaw, cuscus cu detoate (Mazi style), grisine, pasta de masline si salata cu piept de curcan…

Si fiindca am zis curcan, aflati ca dansul a fost singurul carnet care a afumat gratarul in aceasta frumoasa seara de august La Seratta. Am avut mici, carnati, frigarui si burgeri de numaisinumai curcan. Not bad. Si mai sanatos. Desi avand in vedere ca pe masa noastra tronau cca toate sosuletzele pamantului Heinz, nu m-am putut abtine sa n-o fac de porc. Metaforic vorbind.

5. Sponsorii

Datorita carora am avut ce face, ce manca si unde ne socializa. Si ce chestie misto e, dom’le, sa ai sponsori. Putem strambam nasul, imaginandu-ne ca nu este pe tot in lume un price tag, sau putem sa zicem asa: multumim, mai, Penes Curcanu, Heinz si La Seratta for a wonderful wonderful evening:) Eu chiar va mananc.

Last but not least, sa termin cum am inceput…

6. Gazda

Fara de care nici gratar nu era, nici revista nu era asa misto, nici blogosfera nu stralucea asa tare si, in general, o muzica foarte proasta am fi ascultat.

Until we meet again…

http://www.youtube.com/watch?v=iWOyfLBYtuU

Photo: http://www.facebook.com/graffitifoods

Vara asta am mancat in oras mult mai des decat mi-as fi dorit. Am cheltuit sume indecente pe haleala, iar asta deloc deloc nu ma bucura. Da’ pur si simplu sunt intr-o criza existentiala eu cu mine, in care nu-mi ajunge timpul si nu am resursele sa vizitez bucataria pentru altceva decat pentru apa plata bauta gal gal, direct din pet. De gatit gatesc numai pentru Iepurs, iar noi… noi mancam te miri ce. “Dati-mi voie sa ma prezint, sunt cobaiul dvs.” – asta ar trebui sa scrie pe tricoul meu, caci multe incercari nefericite am facut pe fina mea piele, pana cand a fost fina no more. Sa va povestesc intai de unde as zice ca NU trebuie SUB NICIO FORMA sa mancati:

1. AZZURO – delivery. Am comandat de cateva ori la ei, ba niste paste, ba o friptura. Imi convine ca-s in cartier, optiunile pentru zona Militari – Drumul Taberei fiind destul de limitate. Ce-am primit, fara exceptie, n-a fost ok. Carne cam talpa si cam cruda, portii extrem de mici, preturi prea mari, salati cu ceapa taiata grosolan…  In schimb, la Azzuro Veneziano din Afi mananc uneori pulpa de pui dezosata la gratar – juma de portie 6 lei, plus o salatica asortata 7 lei. Nu e lux, dar tine de foame. Una peste alta, nu recomand nici delivery-ul, nici restaurantele, decat daca nu aveti sub nicio forma de ales. Ceea ce, zau, e greu de crezut.

2. AFC Thang Long – Afi si Carrefour Militari: Tare, tare rau imi pare de astia. De ultima oara cand am scris despre ei (aici), lucrurile s-au stricat. Si uneori si noi, dupa ce-am mancat mancarea dansilor. Mancarurile asiatice cu sosuletz nu mai sunt ce-au fost, parca nu mai au niciun gust si niciun Dumnezeu. Sushi-ul e mic si trist. Odata m-au intrebat daca vreau neaparat California rolls, sau ma multumesc cu alt fel de rolls, fara susan pe ele, ca sa se faca mai repede. Ajunge sa va zic ca in ultima vreme nu mai risc sa cumpar de la ei decat fortune cookies.

3. Pizza Dominium – delivery. Groaznica pizza, cel putin pentru gusturile mele. Am comandat o singura data o Pollo Parmigiana si-am primit ceva de-a dreptul scarbos – un blat cocoso-crud, peste care trona ceea ce trebuia sa fie sosul aioli (un mazgaz de culoare incerta si gust deloc atractiv) si doua trei toppinguri in cantitate insuficienta. 29 de lei aia mica. Never again!

4. La Mama – delivery. Pe vremuri ma duceam sa mananc des la Mama de la Ateneu. Eram tanara, lucram in zona, aveam toate scuzele. Era ok(ish). Saptamana trecuta am comandat impreuna cu o colega niste carnet (juma de portie, ca mereu fac asa, rareori sunt in stare sa dovedesc toata portia), cu piure si ardei copti. Mi-a placut mancarea, nu zic. Nu m-a dat pe spate, dar a fost perfect in regula. Piureul, acest test suprem al tuturor delivery service-urilor, era din cartofi adevarati, nu din fulgi, cu unt, nu cu margarina. Ce nu mi-a placut e ca jumatatea lor de portie nu-mi ajunge nici pe-o masea (si, credeti-ma, eu chiar mananc putin si des). Si ca ardeiul copt era presarat cu marar, o idee proasta in umila mea opinie. Am asteptat aproape 2h sa ne vina comanda si nu pot sa zic ca a meritat. Ar fi meritat, poate, daca nu am fi avut nicio alta optiune. Dar ajungem si la celelalte optiuni:)

5. Pizza Florina – delivery. Este ceea ce mananc la aproape toate zilele de nastere ale colegilor mei. A devenit un fel de traditie sa se comande aceste imense si abominabile pizza cu nume de femeie si boy oh boy, sunt groaznice, sau ce? Ce sa zic, singura pizza mai proasta ca asta e aia patratel, de la patiserii stradale gen Fornetti sau Georgi. Simply awful!

Ei, si acum de unde am mancat, n-am murit si as mai manca, in lipsa de mancarea mea iubita, gatita de iubita de mine:

1. Despre prietenii Bucate pe roate, ca de obicei numai de bine.

Photo: http://www.facebook.com/bucateperoate.ro

Vara asta i-a gasit deosebit de inspirati, cu niste salate nemaipomenit de gustoase (ceea ce, in gura mea, suna dubios, I know:)), cu prajituri date moca in fiecare marti la orice comanda si cu compot rece de fructe proaspete. Preferata mea e salata Fitness, o bucurie in farfurie, jur! Are telina, mar, salata eisberg, ananas (din compot, ar fi fost mai bine sa fie crud), stafide, lamaie, miez de nuca si dressing de iaurt. Awesome, zau! Din pacate, Bucate pe roate nu livreaza in zona mea decat pentru comenzi de peste 100 de lei, asa ca de salatele lor noi m-am bucurat o singura data vara asta. Raman, totusi, pe lista mea de mancatorii cinstite si safe, cu grija pentru clientii lor si cu multa imaginatie, in bucatarie si pe facebook deopotriva:)

2. Be Nat – take away si restaurant

Photo: http://www.facebook.com/pages/Be-nat/154032907995263

Ii pandesc de multa vreme. Mazi mi-a zis de ei si aveam asa un mare of pe suflet ca nu ajunsesem sa le trec pragul si sa le mananc mancarea. M-am bucurat nespus cand mi-am facut rost de un meeting in Piata Victoriei si, credeti-ma, m-am dus cu mari asteptari. Nu la meeting, ci la Be Nat, mai:)) Treaba e asa: Be Nat astia sunt un fel de Snack Attack, numai ca Snack Attack e f f naspa, iar Be Nat e f f misto! De la branding (I’m a suck-sucker for that, am si acum punga lor verde pe birou, am pus un buchet de levantica in ea, arata tres chic) la locul in sine si la mancare, totul e fresh, bubbly si plin de sugestia grijii desavarsite. Scapata in parterul verdelui Be Nat precum vaca in lucerna, nu stiam, efectiv, doamnelor si domnilor, ce sa-mi cumpar mai intai. Toate micile casolete din zona de take away aveau numele meu pe ele, scris de mana si color!

Photo: http://www.facebook.com/pages/Be-nat/154032907995263

In final mi-am luat un sandvis cu avocado si ou, o salata Waldorf si-un carrot cake, toate beyond reproach. Mi-a parut rau ca doar atat am putut. Mai sunt multe de incercat, data viitoare ma duc sa zac juma de zi in restaurant si-mi iau si aparatul. That’s a promise!

3. Good old Trenta Pizza – delivery. Da ma, stiu, nu asa e pizza in Italia, unora li s-a facut rau de la ea si altii au zis ca au vazut sobolani in bucataria lor. Dar eu n-am fost niciodata in Italia, nu am gasit cozi de soarec in aluat, le sunt client de ani de zile si n-am avut nici macar o experienta neplacuta cu dansii, asa ca daca e sa comand pizza vreodata, formez instinctiv 021-9645. Nu e nici scump, nici ieftin sa comanzi pizza la Trenta. Nu e nici foarte bun, nici foarte rau. E ultima salvare cand nu am absolut nicio idee. De regula comand Bianca D’oro, Diavola sau Picantina, always cu blat subtire si fara sos. Salatele si pastele Trenta nu-mi plac, iar aripioarele picante sunt just about cele mai rele pe care le-am mancat vreodata. Dar daca you stick to pizza (si, ocazional, un profiterol de-ala 100% poliester), nu patiti nimic rau. Cu Trenta sunt intr-un fel de casnicie de convenienta, m-am obisnuit cu ea si atata timp cat nu-mi da motive crase, nu cred ca o sa divortez.

4. Si cea mai recenta descoperire – Graffitti Foods.

Photo: http://www.facebook.com/graffitifoods

Pai se facea ca eram intr-o zi la birou, imi mancasem, de foame, toate degetele, mai putin cele doua aratatoare cu care frecam tastatura. Si-am scris pe facebook ca-s leshinata, ca necesit hrana si ca nu stiu unde sa mai comand. Si Christiana Z. imi zice de Graffiti astia. Intru pe site, bucuria bucuriilor – aveau sediul fix in Drumul Taberei, adica aproape. Si-o comanda minima de 20 de lei, ceea ce e quite decent. Prima oara mi-am comandat la ei un somon la gratar cu orez basmati si salata verde (24 de lei) si, la insistentele omului de la telefon, am acceptat si-un cheesecake, sub juramant ca ar fi cel mai bun, asa ceva nu o sa mai gasiti! Am fost impresionata detot. Pestele era perfect gatit (nu uscat, nu crud). Portia corecta. Pretul corect. Iar cheesecake-ul ala (vedeti mai sus, in headerul acestui post) – bai, cum sa va zic, chiar este cel mai bun cheesecake pe care il poti comanda la telefon. Senzational! Cu blat cinstit de biscuite, cu partea branzoasa facuta din branza adevarata, nu din Philadephia scarboasa si eventual sarata, cu un sigiliu de smantana batuta pe deasupra si cu niste dulceata de fructe de padure care parea a fi cam de casa, asa. 10 lei. A small price to pay pentru ceva asa bun, credeti-ma!

In zilele ce au urmat am mai incercat asa: supa crema de legume cu crutoane (multa, buna, 6 lei), piept de pui la gratar cu cartofi cu rozmarin si salata de varza (mult, bun, 14 lei), Pui Bunica (+orez, plus salata – 16 lei) si clatite cu dulceata (doua, bune, 5 lei). Azi mi-au gresit comanda – in loc de o portie de clatite, mi-au batut doua portii. Am sunat sa le spun. Mi-au trimis doua vafe complimentary, pe comanda unei colege.

Cam asta e shortlistul supravietuirii noastre alimentare. La care se adauga multa branza si mult pepene. Abia astept sa iesim din gaura neagra. Pe 26 plecam in vacanta fara bebeh, just the two of us, sa ne jucam de-a mama si de-a tata si de-a doctoru’ si de-a somnu, sper sa revin cu forte noi, caci astenia asta culinara nu e deloc deloc genul meu. Acu, ce sa zic, nimeni nu e perfect.

Nu mai pot: sa fierb un ou, sa fripturesc o friptura, sa-mi suport jeleurile si respectiv sa ma uit la poze cu mine de cand eram bucata, sa ma impart intre viata, viata si viata, in general nu prea mai pot nimic. Sunt un telefon bulit, care tre sa stea mereu in priza. Ajung seara acasa, stoarsa precum rufele la centrifuga. Petrec niste timp, nu destul, nu mereu, cu Bubuletz – Cubuletz – Varul It – Iepu – Purcifer. Culcam aratarea, dupa care husband ia televizorul in brate si se iubeste cu el – mai mai, [insert nume de moderator talk show politic aici], iar eu mananc mere mici, verzi si nespalate si ma uit la Mad Men. Unde toti fumeaza tottimputottimpu, si unde nu exista femeie maritata care sa nu fie inselata in mod bestial si repetat de sotul ei, dar nici femeie nemaritata care sa nu fie putin curva. Asa. Deci da, oameni buni, asta fac eu. Nimic interesant. Nimic permanent. Stau cu starea asta scarboasa, stau cu ea si pe ea, pe principiul sanatos ca daca insist sa nu fac nimic, o sa treaca.

Despre ce mancam, aflati ca nu mare lucru. Noroc ca am un steamer nou – acesta. Cumparat duminica, dupa trei luni de research, si cu care am, deocamdata, o genuina infatuare. Care, fireste, ma astept sa treaca, mutantul aburitor (ca e mare, nene, mare rau!) avand, estimez, soarta altor atatea si-atatea aparate electrocasnice de mari dimensiuni, pe care le-am cumparat ca sa le folosesc pe post de suport de praf-trei-degetele-ca-spumele-la-bere.

Pana una alta, ma face fericita, iar asta putin nu este. S-o punem de un review, deci. Se facea ca toate aburitoarele pe care le-am mai avut eu (respectiv unul, si ala preistoric), se compuneau din niste site cu gauri dintr-un plastic usor mizerabilizabil, care se potriveau asa, una peste alta, necesitand eu maxima dibacie ca sa le pun pe pozitie. Asta nu mi-a placut niciodata. Dupa cum nu mi-a placut nici ca, daca voiam sa fac peste jos si fructe la etaj, se contaminau fructele cu putoarea pestelui. Neajuns rezolvat prin folosirea unui singur etaj si gatitul pe rand al diverselor alimente. Mult timp, niste nervi. Ei. Cand si-a dat vechea scula obstescul sfarsit (o gaseam intr-o balta dupa fiecare utilizare, cred ca se crapase ceva pe la demisol), am zis ca nu mai poate fi amanata investitia intr-un steamer nou. Devenise din moft (ca flirtam, cum v-am zis, de cateva luni cu un model mai nou de Tefal, tot asa, compact) o necesitate. Asa ca m-am dus sa iau compactul. Si pe urma l-am vazut pe acest steamer obez, cu o forma nemaintalnita, pe care initial, in research-ul meu, nu dadusem doua parale, parandu-mi-se mult prea urias si greoi. Cand am pus mana pe el, am stiu ca imi trebuie. Ce imi place la dansul:

• Are doua cuve independente din inox (nu plastic). In  care poti gati multe si neamestecate.
• Are o tava cu indent, la care gaurile sunt doar pe margini si in care poti face mancare cu sos (awesome pentru peste si fripturi)
• E foarte versatil. Poti sa-i scoti toate tavile si cuvele, ramanand un singur vas mare, in care poti face, de exemplu, porumb fiert. Poti sa folosesti o cuva de inox sau pe amandoua. Poti sa folosesti tava adanca peste cuvele de inox, poti s-o folosesti doar pe aceea sau poti sa nu o folosesti deloc.
• Are 2000 W (raposatul cred ca avea 200)

Am gatit la el asa: intr-o zi – supa crema de ardei rosu si un peste cu sos de vin si capere. Intr-o alta zi o tura de porumb (au incaput cinci stiuleti maricei), si-apoi trei feluri de mancare – intr-o ulcica – pere si nectarine pentru piure de iepure, in alta – cartofi pentru o salata, iar deasupra, in tava, o mancare de vinete cu rosii, ceapa, usturoi, ardei kapia si sos de rosii – pentru toata familia.

Ideea cu supa crema de ardei, servita rece, a plecat de la Madalin. Trebuiau sa fie ardei galbeni copti. Dar mi-era sila si lene sa coc ardeii, asa ca i-am aburit cca 35 de minute, pana cand s-au inmuiat si au fost usor de depielitat. Apoi i-am racit la gheata, i-am blenduit cu niste zeama-lor si i-am amestecat cu putin ulei de masline si niste iaurt gras. Sare, piper, et voila! De-lish!

V-as mai povesti oleaca despre porumbul “fiert” la steamer, care seamana mai mult la gust cu cel copt, nefiind gatit in supa dansului. A iesit foarte dulce, usor crunchy, si-a mers perfect cu sare si unt peste.

V-as zice si de salata mea de cartofi cu resturi de pui la vas roman. Iertati casoleta de plastic, salata a fost “pachetel” ieri.

Cartofii taiati felii au fost aburiti bine. Mi se pare esentiala manevra cu aburitul pentru cand vrei cartofi care sa se pastreze integri in salata, nu zborshiti piure-style. Asa. De calzi i-am luat si i-am amestecat cu niscaiva resturi de pui la cuptor, masline kalamata, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, si-un sos de mustar cu maioneza si smantana dulce. Sare, piper, alea alea. Foarte bun!

Mancarea de vinete cu rosii a fost si ea buna, mai ales dupa ce i-am pus in cap niste mozzarella si niste busuioc proaspat. Am luat vinete albe. Bune, dar pot sa traiesc si cu alea mov, care costa de patru ori mai putin.

Bai, eu atat am avut sa va arat, despre mine si noul meu prieten (12 rate prin Card Avantaj la Media Galaxy:p). Ma intorc la oile mele apatice si va doresc nicio panica! Atata timp cat exista vara, pepene si branza, nu moare nimeni de foame. Aloha!