Eu, eu sunt acel om care nu gaseste niciodata nimic la Lidl! Ma simt fix ca o fetita urata si cam nepopulara, pe care nimeni nu o invita la petreceri. All mamas I know imi fac capul mare cu ce comori lidliene au mai dezgropat, de la rufisoare la carti de copii, sanii imblanite si bucatarii de jucarie. In toate casele in care ma duc in vizita, au oamenii aia divine nuci macadamia Deluxe dulci-sarate si ceaiuri Mao Feng. De exemplu. Bai nene, cum faceti? Cum reusiti sa tineti pasul cu jdemiile de eventuri de scurta durata pe care lantul asta de magazine le are in program? Ca eu, cand ma duc, jur ca nu gasesc nimic din ce gasiti voi. [Dupa cum niciodata in viata n-am avut parte de vreun chilipir de la MiniPrix. Cred ca magazinul ala ma uraste. Cand ma duc in el, o data la cinci ani cum ar veni, miroase urat si cam atat. Nici vorba de vreun intelligent purchase de buna calitate. Zici ca stiu ca vin si scot pe taraba numaisinumai junk.]

Revenind la problema mea: cum fac si eu sa fiu super la curent cu ce se intampla in magazinele Lidl? Cum stiu cand baga chestii iepuresti? Cum fac sa mai gasesc masina de facut vata de zahar cum are colegul P. si mai ales cine ma anunta si pe mine cand apar iar vestitele macadamia? Anyone?

Acu’, dupa ce m-am vaicarit, I have a confession to make. Soarta mea este doar pe jumatate atat de cruda precum reiese de mai sus, caci din cand in cand primesc cate o cutie de televizor plina cu efemeride Lidl de-astea fantastic de bune. Ultima oara chiar ieri. Cand m-am trezit la birou cu un luxuriant plocon, care mi-a asigurat nu doar cina de aseara (stir fry noodleshi lenesi, dupa metoda de mai sus), dar si sincera pornire de a ma opri in primul Lidl in seara asta, ca sa incerc si alte treburi din campania “saptamana asiatica”. Imi fac in mod special cu ochiul taiteii cu ou si cei chow mein, niscai uleiuri, mugurii de bambus la borcan, laptele de cocos, legumele congelate pentru wok si chipsurile de creveti (omfg, n-am mai mancat de cand eram mica si comunista). Bunatatile sunt de gasit numai pana pe 3 februarie, asa ca time is of the essence. Mda, deci sa ma duc, ziceti! Fie!

In other news, ca sa ma autosustin, o sa va spun ca azi am la pachet urmatoarele: un iaurt probiotic, doi crackershi Wasa, niste banana chips, niste nuci si un mar, o supa crema de linte, un sandvis cu pui, brie, mar, nuci si rucola si unul cu cascaval, rosii si pui, plus! doua piersici din compot. Maine e pauza de refeed cu soioshenii si socializare in jur de porc la bomba de langa birou. Iar diseara se lasa cu studiu individual, caci m-am inscris pe Coursera la cursul asta si sambata am quiz:p OMFG! Sweet 16’s got nuffin on me:p

PS: Cantati la dus. Mancati mere. Spalati-va zilnic parbrizul.

Langa pravalia unde muncesc eu de luni pana vineri e o mancatorie care infirma regula meniului cu putine feluri de mancare. Stiti, aia care zice ca putine feluri egal mancare ingrijita. Zisa bomba sexy m-a hranit in ultima jumatate de an cu ciorba de fasole fara fasole, snitel prajit azi in uleiul lu’ saptamana trecuta, varza murata usor luata la vale, gratar cu arsurica, munti de ficatei in sosuletz si sacose de un leu cu cartofi congelati, oua cu galbenus alb, pizza cu blat cocoso-cleioso-crud, tochitura din ce-a ramas nefolosit, salata cu sunca York de cea mai ieftina factura, franzela alba afanata si, desigur, neaosa, traditionala, infailibila ceafa de porc.

Cum mancatul este un act social, imi vine greu sa ma despart de locanta cu Pepsi la sticla de sticla si miros de doamne-fereste, unde vin in schimbrui sa manance toti colegii. Nu-mi propun. Dar pentru ca asa traiesc eu, vesnic intre ciocan si nicovala, intre groaza ca nu facem suficiente alegeri responsabile cu vietile noastre si pofta crancena de grasime animala si tigari (:O), iata ca iar mi s-a pus pe ochi ceatza pachetelului perfect care bate la fund mancarea de pranz a copilului cu cea mai gospodina mama din clasa. Macar 3 din 5, am zis. Trei zile pe saptamana in care sunt Martha. Trei zile mici pentru carotide proaspete ca niste zambile. Trei fara unsoare. Hai ca yeswecan si tot restul, sunt sigura! (Noroc ca incalcite sunt arhivele mele, caci altfel m-as fi dezamagit singura in fata dovezilor evidente care arata istoric ca niciun astfel de plan nu are viata lunga:p)

Long story short, iata ce contine pachetelul de astazi:

• un iaurt mic, Oly 2% probiotic, da da, the OnLY one for me;
• o banana si un mar
• doua sandvisuri asamblate din: o felie de paine de casa unsa cu foarte putin unt, tapetata cu rucola, peste care vine niste piept de pui fript in tigaie fara ulei, dar abundent condimentat, peste care pui vine niste ardei copt, si-apoi un capac dintr-o alta felie de paine, cu vagi urme de sos curry
• patru oua de prepelita fierte, trase-n scobitori impreuna cu o jumatate de rosie cherry si-un cub de telemea
• o bucatica de placinta cu branza facuta de mama, care nu era in plan, dar s-a potrivit miraculos

Bun. Acum scoateti o agenda Moleskine pocket cu coala velina si hard cover (ca pe alea soft le-au stricat, bai nene, nu mai stau deschise calumea, iar asta este revoltator!). Scoateti voi si un pix cu gel de 0.38 de la Muji, obligatoriu de culoare neagra. Si, pe principiul “faceti ce zice popa, nu ce face popa”, scrieti asa:

idei de pachetel pentru o saptamana

• un iaurt mic cu fulgi crocanti de ovaz sau orz; un pahar de supa crema de broccoli; doua sandvisuri cu paine integrala, pui si salata verde, o salata marocana de morcovi si stafide on the side (morcovi rasi, stafide, suc de portocale, un picutz de ghimbir, un strop de ulei de masline);
• o minisalata de fructe; doi crackeri integrali tip Wasa, cu un cub de branza cheddar la mijloc; doua sandvisuri cu pui, pesto, nuci si rosii uscate
• porrdige de ovaz cu mere, nuci, suc de portocale; supa crema de sparanghel; doua sandvisuri cu somon si crema de avocado cu busuioc, ceapa rosie, zeama de lamaie, rosii;
• un iaurt mic, cu nuci, fructe uscate si un strop de miere; o bagheta zdravana cu legume marinate la cuptor, branza de capra si patrunjel verde; doua grisine invelite in prosciuto
• o branzica de casa cu bastonase de morcov si castravete + doi crackershi; un sandvis mare cu crema de oua si cateva florete de broccoli trase la tigaie; “frigarui” cu banana si portocala

Asa. Mai voiam sa va zic una alta. Una e ca am implinit patru ani de blog:) Alta e ca uneori, chiar si mie, acest suflet-canish-entuziast pe care il cunoasteti, mi se pare ca sunt zadarnice, dom’le, toate chinurile. Might as well face it, ziua aia in care ti se schimba viata intr-o zi, ziua incepand cu care nimic nu mai este la fel, vine pentru noi toti. Cat de devreme vine ea, asta e smecheria. Si cat de precis reusesti sa-ti traiesti fiecare zi ca si cand aceea n-are sa vina niciodata.

PS: Mancati vata de zahar. Udati plante artificiale. Nu va abandonati pe voi.

Nu am bucket list. Nu vreau sa fac 100 de lucruri nemaipomenite inainte sa mor. Vreau sa fac 100 de ani lucrurile nemaipomenite pe care le fac acum. Vreau sa traiesc 100 de vieti in nemaipomenita apropiere a omului care mi-a hotarat drumul nascandu-se. Eu asa ma gandeam ieri, de ziua lui, fara tort, si asa ma gandesc mereu cand ma gandesc pe bune la el si la noi. Dogoresc ca o soba uitata pornita de impresia ca el este totul, norocul si crema fanteziilor implinite. “Pufi”, ii zic mereu, “esti foarte frumos!” Numai ca asta e ce iese pe gura, in capul meu e mereu mai mult. De exemplu “Daca nu ai fi fost jumatatea mea, eu n-as fi fost nici un sfert din ceea ce sunt. Cum ar veni, esti chestia care, intamplandu-mi-se, face totul extraordinar, dar mai ales pe mine.” Ei da, vedeti, de-aia prefer sa-i zic ca e frumos. Si el mereu raspunde “I know!”. ‘Cause he does. Ca atunci cand i-am zis “te iubesc”, ce-am vrut sa zic era “te voi iubi vesnic barbos“. Nicio certitudine mai mare. Nicio neimplinita dorinta. Am tot.

Asa, mai. Am fost la Sunday Brunch la Crowne Plaza. Si asta clar e de povestit. A fost cam frumos, cam de pomina si cam scump. Sa incepem cu inceputul. Era ziua lui Mishu si ceva trebuia facut, undeva trebuia mers, ca sa nu stam acasa. Cu copil, catel, purcel, unde sa te duci in Bucuresti? Ei, si mi-am adus eu aminte ca mi-a povestit Elena de la Pro ca la Crowne Plaza e fabulos de bine, ca au de mancare tot ce-mi place mie maimultsimaimult, plus loc de joaca fain, generos, mochetat, cu minim hazard si baby sitter din oficiu pentru alde Iepurs. N-am stat foarte mult pe ganduri, am facut rezervare si o saptamana in cap m-am gandit numai la asta.

Ei, si vine duminica cea sortita exceselor alimentare. Si ajungem noi la Crowne Plaza, unde suntem frumos intampinati cu sampanie si condusi pe veranda, o camera cu sticla de jur imprejur, foarte frumos luminata, foarte proprie pentru brunch. Muzica live, prestata de un nene cu vioara si un nene cu pian, ma face sa ma simt asa, cam ca in Scent of a Woman. Frumos tare! Iepu descopera locul de joaca, eu descopar sushi bar-ul.

Dupa aperitivul in forma de o duzina de rolls, parca nimic nu mai intra. Hai cu crevetii si niste langustine, ca astea-s lejerissime. Da, va rog, si niste dorada cu un soi de saramura romaneasca cu rosii si usturoi on the side. Ei da, totul se termina in fata “lingoului” de foie gras. Din care un domn iti taie amabil feliute subtiri, pe care ti le asterne pe paine prajita langa un castronel cu chutney (de ceapa? de mango?). Vai mama mea, cat poate sa fie de bun! Refill si gata. Nu mai pot sa inghit nici aer. Noroc ca nu te da nimeni afara. Poti sa-ti odihnesti exagerata burta la o cafea si-o sporovaiala pana dupa 16:30. Cand si-gur intra si-o prajitura. A intrat, adica.

Nu m-am dus la Crowne Plaza pregatita sa “documentez”, aveam treaba, traiam viata. Dar din amintiri, va zic asa:

• vreo sase feluri distincte de salate (mi-au sarit in ochi una asiatica, cu vita, una cu naut si una cu avocado), toate legumele crude cunoscute omului, ca sa make your own; plus dressing;
• aperitive: fructe de mare, somon fume, terrine, quiche-uri, aspicuri, oua umplut
• sushi bar
• galantar cu foie gras
• doua feluri de supa (de peste si de numaistiuce)
• carving station cu dorada rosie si alti pestisori
• miel cu legume
• pachetele de curcan umplute cu branza
• un milion patru sute de garnituri
• wok station unde iti prepari pe loc ce vrea muschiul tau, din toate ingredientele pamantului
• statie de facut (intruna) clatite
• inghetata
• dessert table cu, intre altele, cheesecake, flan, moussuri de fructe si ciocolata, crema de zahar ars, tiramisu, mini-prajituri diverse cu fructe proaspete, branza si ciocolata, eclere, mascarpone cu fructe, fantana de ciocolata… orgie.

Asa, nu pare mult cand citesti, dar cand mananci… well, altfel parca. Mi-a placut mult atmosfera, partial mi-a placut si lumea. Serviciul foarte friendly. Camera de joaca pentru copii – o idee geniala, nu s-a plictisit Iepu deloc si n-a vrut sa plecam acasa neam atunci cand s-a facut ora. Parcarea gratis. In schimb, bai nene, nush, da’ cum sa ma puna sa platesc 10 lei pentru juma de ora de wireless pe telefon? Cam silly mi s-a parut.

Una peste alta, o experienta faina. Nu de fiecare duminica, dar macar asa, o data pe an. Costa 185 de lei de fes si, zic eu, merita, nu pentru ca acasa n-ai putea manca regeste de banii astia, ci pentru ca pret de cateva ore te rupi de tot, esti intr-un fel cutie muzicala armonizata perfect, in care altcineva invarte la manivela.

In fine, pentru doamne, mame si doamne-mame, cateva famous last words: Imbracati-va frumos! Mergeti la brunch! Iubiti-va sotul chiar si atunci cand nu duce gunoiul cu zilele!

Daca gandul la o salata pe post de full meal va provoaca gag reflex si ati prefera, in all honesty, sa mancati de foame carton presat decat asa grozavia pamantului, read on. Pentru voi scriu. Deci nu ca scriu, dar ma gandesc serios sa starnesc un trend, sa tin discurs in piata publica, sa ma urc pe o Dacie 1310 cu o palnie de-aia amplificata si sa strig in populatie: Salata este buuuuunaaaaa daca o fac eeeeeu! (eu eu eu eu…).

Hai zau, sa nu va suparati, ma dau si eu mare c-am prestat doua seri la rand salata si acum mi se pare ca stiu ce vorbesc. Este that time of the year cand cica bagam in gura responsabil. Si, cand colo, ce sa vezi, nu e asa rau!

Iata cele sapte conditii necesare si suficiente pe care o salata tre’ sa le intruneasca, pentru a nu fi ingrozitoare, pentru a nu iti obosi falcile si pentru a nu te lasa ca dupa un foreplay lung, cam naspa si lipsit de finalitate:

#1: Sa fie cu carne. Fie cu carne calda (preparata atunci, pe loc, la tigaie, cu tot felul de miresme), fie cu uscaturi bon calite, fie cu peste.

#2: Sa fie cu branza (ideally, de-aia mucegaita, dar nu musai, mai merge si-o branza de capra, un emmental, un cheddar…)

#3: Sa aiba la baza frunze verzi cat mai proaspete (salata verde, valeriana, baby spinach, creson, rucola, salata romana, radicchio, salata creata verde si rosie). Sa NU aiba la baza salata iceberg. Mare porcarie.

#4: Baza asta de verzituri sa fie la fundul castronului, iar dressingul sa fie turnat doar peste ea. Restul de ingrediente sa vina peste, si sa nu se amestece decat in farfuria omului, daca asa doreste el.

#5: Salata cea buna sa se insoteasca de paine cojoasa, de buna calitate.

#6: Salata sa “amestece” texturi si temperaturi cat mai variate (o branza moale cu o nuca tare, un sos cald cu un cartof rece, si asa mai departe)

#7: Omul sa-si puna din castron salata pe o farfurie intinsa, mare.

Este ATAT de simplu! Jur! Acum, doua idei de salata sa va dau, ca sa nu ziceti ca vorbim discutii teoretice.

SALATA RU-PERE

All hail Catalina (Bucur!) pentru fabulosul nume pe care i l-a gasit aseara cand vorbeam noi pe fb, caci da, salata ru-pere e o salata cu rucola si pere. Se face asa:

La fund de castron se astern fara zgarcenie frunze de salata, baby spanac si rucola. Se amesteca niste otet balsamic de buna calitate cu niste ulei de masline si o mana de busuioc (ideal ar fi sa fie proaspat tocat, dar merge si uscat). Se “bate” putin amestecul asta si se rastoarna peste frunze. Se amesteca ghebos totul, de jos in sus, sa nu terciuim prea tare verdeturile. Sare. Piper proaspat macinat. Ei, si acum ornam tortuletzul cu: felii de pere proaspete si zemoase, fasii de prosciutto crudo, cuburi obeze de blue cheese. Peste care ornamente mai rasnim niste, vorba unui chelner, fresh piper:)) C’est tout. Manger comme les French, o mana de salata, centrata pe un platou cat juma de masa, actul mancarii in sine sa fie obligatoriu insotit de suspine de tip “uuuuh” si “aaaah”. C’est ci bon, oui oui.

SALATA CAREIA CATALINA NU I-A GASIT UN NUME, DECI SA-I ZICEM “GETA”

La fundul castronului – mix de frunze verzi, radicchio, cuburi de avocado proaspat si castravete. Acelasi dressing ca mai sus, nothing fancy. In tigaie, sfar sfar niste piept de pui, condimentat din prea plin cu ceva oriental spices. Puiul fierbinte il punem pe patul de salata, nu inainte de a fi azvarlit acolosha si niste gorgonzolla. Mai multa, daca se poate. Desigur, ideea e ca puiul sa topeasca branza. Punem si niste nuci. Dregem de sare si piper si ta-daaa, o alta salata “din cauza la care” si mancatorul porcului dezvolta vise umede.

V-am convins? Va bagati la salata? Hai ca de pe 14 incepe campionatul de slabit. Ce, nu stiati?

In sfarsit, la desert va spun ca m-am tuns si sunt gata sa ofer testimoniale despre cum aceasta treaba mi-a schimbat viata:)) Si by the way, de mai bine de 6 ani, de parul meu nu se mai ating decat mainile magice ale Monicai, v-o recomand din toata inima pentru tunsori care nu se lasa cu muci si plans. O gasiti aici si numai aici: http://toniandguy.com/salon/information/570 si e truly truly awesome!

Mancati salata. Tundeti-va scurt. Iubiti mult. Atat deocamdata. 2013, bine ai venit peste noi!

http://easypeasy.ro/tag/salata/

Va ziceam acum cateva zile despre Cutitul Iscusit si despre cum n-a mai avut dumnealui ce sa vanda pentru ca a cumparat a lu’ Naie tototot. Ei bine, azi va prezint niste rezultate partiale ale desfraului carnivor. Din ciclul post traumatic Christmas syndrome, am lasat sarmalele, carnatii si friptura pentru un soi de biryani, dar de vaca.

Se facea ca aveam niste vita fasii, mermelite de cei de la Cutitul cu ceapa si ardei, Stroganoff style asa. Pe care vita m-am pus de-am calit-o in tigaie, in niste ulei bine incins. Cu foaie de dafin, coriandru, curcuma, scortisoara, chimion, cardamom, ghimbir, boia iute, nucsoara, cuisoare, piper negru si niste sare. Dap, toate astea, in proportie variabila. Vreo zece minute sa tot fi fost cand am tras tigaia de pe foc, am adaugat o lingura de pasta curry si niste turmeric. Inapoi pe foc si hai cu orezul.

Aveam niste salbatic in casa. L-am spalat bine, l-am pus in tigaia cu vaca si am scapat in el cca juma de punga de stafide aurii. Am acoperit cu apa (deoarece niciodata nu am supa la indemana), am lasat sa fiarba la foc mic pana a supt toata zeama. Toata toata, cat sa ramana curat si uscat. Undeva along the way, am plusat cu miresme, ca am vrut sa iasa aromat si iute. Ei, si cand a fost gata, l-am mancat. Shoc si groaza!

Daca va place coriandrul, merge sa puneti o mana de proaspat tocat peste chestia asta. Eu il urasc, asa ca am dat skip. Pofta buna si refacere usoara va doresc!

1.

S-a deschis lantul de macelarii Cutitul Iscusit. In chip fericit si cu totul si cu totul de aur, inaugurarea magazinului din Drumul Taberei a avut loc vineri inainte de Craciun, asa ca am sunat Mishul, am sumonat niste bani cash (ca nu mergea POS-ul, abia deschisesera cetatenii) si am cumparat carne cat pentru doua apocalipse. Macelaria se lauda cu carnuri de seama si nu degeaba. Au si carne bruta (ceafa de porc e la un pret foarte bun, btw), dar si tot soiul de specialitati din purcel, vita, pui, curcan, oaie, rata si alte animale. De toata treaba se ocupa colegul meu food mason Madalin (Wine & Knives), un credential destul de bun daca ma intrebati pe mine.

Din ce mi-au bagat sub mustati vineri seara, cel mai mult recunosc ca mi-au placut marinata de pui, frigaruile de curcan cu prune si micii de vita si porc. O sa va mai povestesc una alta despre toata aceasta, dar ma grabesc sa introduc felurite fripturi in cuptor, ca tot omul in ajun. Daca n-ati apucat sa va aprovizionati cu carne, aveti cate un Cutit Iscusit la Gorjului, in Obor si in Piata Valea Ialomitei. De calcat, neaparat!

2.

Daca vreti sa stiti ce sa faceti cu carnetul cumparat de la Cutitul Iscusit, aflati ca Adi Hadean a scris o carte de bucate. Degaja caldura si traditie si mese acasa, in miezul familiei. Exact cum ma asteptam de la o carte semnata de el. Se numeste Retete pentru un Craciun in familie si se poate comanda de aici: http://vintagefactory.ro. Gasiti in ea retetele preferate ale copilariei (mele:)), cum ar fi pogacelele sau haioshii. Si nu e musai de rasfoit numai de Craciun, eu i-as zice mai degraba Retete pentru o duminica in familie. Ca e fix meniul si povestea cu care m-au asezat ani la randul bunicii mei la masa, in orishice primenita zi de duminica.

Gata, fug, am brad de impodobit si carne de fript. Sa ne revedem sanatosi dupa sarbatori. Merry Xmas!

Ati fost cu mine in toti anii cand mancam, ati fost cu mine si anul asta cand, pe cinstitelea, n-am prea mancat. La bine si la rau, ca in casnicie. Mi-ati dat asa de multe motive sa cred ca oamenii sunt buni si frumosi si atata energie din care sa dau si eu mai departe altora, incat acum, in prag de Craciun, n-am a va zice decat ca va multumesc. Sa fiti sanatosi!

Cu exces de sentimente,

Ana

Printesa e de vina, ca a scris de dimineata treaba asta si i-am smuls o leapsa de nu s-a vazut! Asadar, iata si lista mea de cadouri infailibile, pour elle, dar si pentru el! Pam pam.

1. cartea Uibesc

Aici tre’ sa fiu de acord cu Printesa. Nu exista cadou mai fain decat cartea Uibesc, a poetului naiv. Eu o am deja, cu autograf. Ce chestie, as fi crezut ca nu-mi place poezia. Noroc cu Boo, care mi-a pus in brate prima carte a lui Iv, Versez, si m-a facut believer:)

Cartea se poate cumpara, de exemplu, de aici: http://librarie.carturesti.ro/uibesc-288216. Lansarea oficiala se intampla miercuri, 19 decembrie, ore 19:00, in Club Control. Be there or be square!

2. o agenda Moleskine (sau mai multe;)

Toate-s faine, dar daca ar fi sa aleg as zice asa: 2013 Planner – pocket size + un caiet A5 cu foi veline + un Moleskine pocket cu foi dictando. Musai cu coperta neagra. Ideal ar fi sa luati soft cover, ca sa cantareasca mai putin in geanta. Se gasesc tot la Carturesti.

3. doua filme

Musai astea! Nu altele.

4. un parfum

Am auzit ca e un cadou impersonal. Mi se pare o prostie, zau. Nu exista treaba mai personala ca parfumul. Adica na, poti sa o dai lejer cu mucii in fasole daca nu stii ce sa iei, asa-i de personal! Daca aveti certitudinea ca stiti ce ii place cetateanului (dar sa stiti sigur sigur!), go for it! E misto!

5. laneturi

Manusi, fulare, saluri, jambiere colorate, pufoshenii… Like! La United Colors of Benetton gasiti unele purty purty!

6. oysho-rii

Adica orice de la Oysho. Seriously! Ori-ce!

7. gift card Victoria’s Secret

Se cumpara de aici: https://secure.victoriassecret.com/gift-cards, cred. Si face cat 1000 de cuvinte:))

8. oja, mascara si eye liner Chanel

Aici e debatable. Una lume vrea multe si mici. Eu sunt de principiul mai bine putin, dar fensi shmensi. O oja rosie, un lac-baza, un rimel, un creion, o trusa de farduri de-aia travel, din duty free … Si cam asa. Deci frate, o oja sa am, dar sa fie Chanel. De-aia zic. Rasfatz.

9. un Kindle

Daca va tine buzunarul,  asta e un cadou tare fain. Am redescoperit cititul datorita lui. Faza cu adevarat geniala e ca poti sa citesti culcat in pat si NU trebuie sa te intorci de pe o parte pe alta cand dai pagina. V-am convins?:))

10. running shoes

Just do it!

11. o felicitare scrisa de mana

In care zicem asa: Iti multumesc ca… Face cat punctele 1-10. Zau. (Desigur, atasata la un cadou material, chiar ca-i ceva de vis:))))

Ce nu as vrea sa primesc de Craciun? Hmm… Vouchere de masaj sau de sarit cu parasuta, o pusculita, bete de-alea de tamaie parfumata si, desigur, ciocolata. Sa nu uitam, sunt acel freak care nu iubeste ciocolata. Pfoaleeeei! Daca v-am fost de ajutor, ma bucur. Daca nu, ia preluati voi leapsa si faceti lista mai bine. Sa va vad!

… a fost primul meu gand atunci cand m-am trezit la usa cu o cana Aqua Sense de la prietenii mei electroluxosi. Pe biletel scria asa: “Draga Ana, o surpriza te asteapta […]”. You bet your ass, am zis eu, studiind oratania. Adica cum adica sa beau apa de la robinet? Ce e aceea? Adica… nush, da’ mie si la spalatul de rufe imi vine a folosi apa imbidonata, iar voi vreti sa ziceti ca sa beau cocktailul asta de rugina, plumb si carcalaci? Pai da, mai, ca acum, scria tot pe biletel, exista o metoda safe de demizerabilizare a apei de la robinet, este chiar cana Electrolux AquaSense™.

Nu e vreo complicatenie si nu, nu au uitat fetele de la agentie sa-mi trimita si stecherul, purificatoarea cu pricina CHIAR nu se baga in priza (silly me, noroc ca nu le-am sunat sa le intreb, ma mai faceam si de cacao). Are ceva filtru smecher 3M (despre care, daca sunteti curiosi, puteti citi aici mai multe), care se schimba periodic si care retine sau reduce porcariile, pe numele lor: calcar, clor, impuritati organice, plumb si cupru. Infigi cana in buza robinetului, o umpli cu apa cea rea si scarboasa, iar pe partea ailalata iese o apa decenta, de baut. Cam tare, as zice.

Si acum, un joculet sa ne jucam.

Stiati ca apa plata fiarta nu-i buna la Iepursi? Cica prin fierbere ii creste concentratia de minerale, ceea ce o face nepotrivita pentru copil. Pai si-atunci, sufletu’, cu ce apa sa-i faci ciorba si paste si aia si cealalta, ca daca pui la fiert apa de la robinet, poate pier crocobaurii din ea, dar precis plumbul ramane tot acolo. Pai cu apa filtrata de Aqua Sense asta.

Stiati ca pe mine ma umple de scarba sa curat de calcar diverse aparate mici, like cana de fiert apa, steamerul sau incalzitorul de haleala bebeluseasca? Cand vad mazga aia mazgoasa, imi vine sa le arunc la gunoi direct. In loc de asta, deversez in ele otet sau pliculete de-alea fizzy de la DM, le bag in priza si imput toata casa, ca na, calcarul nu bun si tre’ sa fac cumva sa le scot fatza every once in a while. Pai da, dar cu apa de-asta decalcarificata, sansele sunt ca otetitul aparatelor se va petrece mult mai rar.

Stiati voi ca gustul cafelei – umm! si respectiv, bleax! – depinde in mare masura de calitatea apei cu care faci cafeaua? Deci… da.

Stiati ca daca eu nu beau apa de la robinet, nici pisicile mele nu ar trebui sa bea? Si nici apa minerala plata nu-i buna pentru ele, ca mineralele alea le fac rau la rinichi. Cu cana magica am rezolvat-o si pe-asta, na!

Stiati ca daca faceti cuburi de gheata din apa de la robinet, e ca si cand beti apa de la robinet? Scary shit, I tell you! Dar daca faceti cuburi de gheata cu apa purificata, e ca si cand nu au gust de tzeava:)

Stiati ca mahmurului ii e sete? Si na, n-o avea fix mereu 2l de apa plata imbuteliata la cap de pat. Zic si eu, am auzit, nu ca as sti din experienta, am o vecina care…

Acu’ pe bune: sunt pregatita sa renunt la apa plata si sa-i dai lui Iepu’ sa bea apa de la robinet trecuta prin filtrul lui Aqua Sense? Nu prea. Dar o sa folosesc apa asta purificata la gatit si alte alea, intocmai cum ziceam mai devreme? Aia clar!

Cine vrea sa se dea o tura cu ea (unde o tura egal 150l de apa pura, ca atata faci cu un filtru inainte sa fie nevoie sa-l schimbi), poa’ sa si-o ia de aici, de exemplu. Pentru o viata sanatoasa… Stiti voi!

PS: Mi-a placut articolul asta: http://group.electrolux.com/en/electrolux-aquasense-%E2%80%93-great-tasting-water-faster-12272. Si aici am citit despre cat de buna-not este apa de la robinet asa cum vine ea pe teava, dar si despre efectele dubioase ale apei minerale: http://www.adevarul.ro/life/sanatate/Apa_de_la_robinet-bauta_zi_de_zi-e_periculoasa_0_229177435.html.

Later edit: Ma gandeam si la un slogan pentru cana asta, ar fi cam asa: Think of all the water bottles you won’t be carrying!:))) Adica no more baxuri de apa pe scari, pam pam!

I love you, I love you, I love you, I love you. Nothing I write is ever good enough.
Multumesc.

PS: Curcan.