un post pentru mame extenuate
V-am zis ca ma dedau la un post off topic si nu glumeam. Asta-i despre de ce nu dormea Iepu’, cu aplicatie pe toti copiii care nu dorm si pe mamele lor cu cearcane mov. Din seria da’ pe mine nu m-a invatat nimeeeeni [lacrimi si suspine aici]. Din capul locului sa stiti ca o sa fie a long one. Bine? Hai cu mamele!
Mai avem putin si facem sase luni de cand ne cunoastem, eu si Iepu’. Mi s-a pare c-a trecut fix o viata, ca asa se masoara timpul cand stai acasa si cresti copil, si te dai cu patinele in capul tau de la agonie la extaz in 30 de secunde fix. Desigur ca sase luni e plenty of time ca s-apara si primele greseli parintesti. Pe care iti ia ceva vreme sa le constientizezi. Nu odata mi-a venit sa zic “copilul asta e stricat, dati-mi altul”. De fapt, sa vedeti chestie, copilul era ok, in tot timpul acesta, noi eram defecti. Sa va spun ce-am patit.
Primele saptamani au fost asa, ceva de-o incetosare teribila. Nu-mi amintesc mare lucru, ca eram o roboata somnambula al carei corp umbla singur prin casa ca un strigoi in pijamale XL. Cam de pe la sase saptamani asa, s-a luminat treaba brusc. It’s all about sleep, eu asa am zis atunci, si mentin. Pentru ca la varsta de sase saptamani, Iepu’ a inceput sa doarma noaptea. Toata noaptea. Cum am facut? Pai am stabilit ca ora de baie o sa fie 10. Juma de ora frectie/baie, apoi o ora alaptatul (ca na, la astia mici dureaza), si-apoi somn de voie de pe la, sa zic, 12 pana dimineata la 6, uneori chiar 7. Doamne, ce bine-a mai fost. Copilul dormea in patul lui, noi dormeam in patul nostru (cu dopuri in urechi pentru ca lasam iPod-ul pe white noise all night, ca sa-i semene lui Iepu’ treaba cu burta mamei), toata lumea dormea deci! Ziua nu-mi amintesc cum era, dar parca era bine. Aveam timp.
Pe la patru luni, s-a rupt lantul de iubire. Prima schimbare, si nu neaparat cea mai deranjanta, a fost aia cu trezit si mancat noaptea. Cam de doua ori. Am pus pe seama dintilor, credeam ca ne pregatim de asta. Si felul in care am ales noi sa gestionam situatia a fost cam asa: culcam Iepu’ in patutul ei seara, iar la prima “trezire” o luam in pat cu noi si-o hraneam la orizontala. Si-asa dormeam pana dimineata, ceea ce s-a dovedit foarte comod. Looking back, ma gandesc ca asa trebuia sa facem de la inceput, doar ca ne-a fost teama de cosleepingul cu un botz de copil de 50+ cm, daca ne rostogoleam peste ea si-o storcoseam ca pe o clatita, am zis noi. Anyway. Aici am ajuns si-aici suntem si-acum. Nu ne mai e frica de bau bau, ca s-a facut mare si vartos si roll over Beethoven, ne da niste picioare in spate de numa, cred ca pericolul in care noi o incomodam pe ea in pat a trecut.
Acu’, ziua, alta poveste. Tot pe la patru luni asa, Iepu’ a devenit… cum sa zic… nesimpatica. O zi din viata noastra “domestica” a inceput sa arate astfel: ne trezeam dimineata pe la un zece (ca de pe la 6-7 ii tot dadeam snooze copilului care vroia sa ne sculam, pacalind-o cu singura mea arma valabila, bufetul suedez pe baza de all you can eat lapte). Urma o harjoneala constanta. Iepu’ vroia more and more. Cea mai buna jucarie eram eu. Cel mai bine era in brate. In brate si in miscare. Spre dupa-amiaza, situatia devenea negestionabila. Copilul nu suporta sa stea singur nici un minut. Ajunsesem sa ma duc la baie o data pe zi, si atunci cu asumarea unor urlete dolby surround. Apa nu beam, de mancat – numai noaptea. Ceva de groaza pamantului. Cand venea Pufix acas’, ne gasea pe amandoua pachet de nervi. Eu, epuizata, il asteptam cu lacrimi in ochi si-un ghem de par in mana, al meu (care-mi cadea intr-o zi cat altora intr-o luna). Trageam pe urma amandoi de ora aia de baie, 10, ca asa stiam noi, ca tre sa respecti programul copilului. In tot acest timp, Iepu’ se miorlaia si se fojgaia si nimic nu-i placea. Ei, si la 10 o bagam la baie, si-apoi manca mult si nu adormea pe loc. Uneori sa intampla ca adormea pe la 1 noaptea de-abia. Si tot asa.
Lesne de inteles de ce pe la cinci luni eram deja varza cu carne si la mijloc carne. Nedormita, nemancata, nebauta, ne…pieptanata, o luasem lejer fuga fuga prin porumb. Intr-o seara, pe cand eram numa’ buna sa-mi crosetez venele mileu, vorbeam pe chat cu draga de Ioana, mama de gemene. Si zice Ioana: uite, noi avem o carte care ne-a ajutat mult – asta: http://www.amazon.com/Healthy-Sleep-Habits-Happy-Child/dp/0449004023. Doua clickuri mai tarziu (thank God for Kindle, cea mai tare inventie ever), ma apucam sa citesc cartea. Si acum despre carte.
Inca de la primele pagini m-a palit revelatia: copilul meu nu era rau, era pur si simplu obosit. Bai, ce simplu era, cum de nu mi-am dat seama, am zis eu. Am continuat sa citesc si sa ma minunez. Ahaaa. Deci asa. Pai eu credeam ca un copil doarme el daca i-e somn, habar nu aveam ca trebuie “pus” sa doarma. In loc de asta, noi il over-stimulam cu tot felul de traznai si joculete, pana cand saracu’ Iepu’ devenea asa de epuizat, incat plangea incontrolabil si nu mai stia cum se face chestia asta cu dormitul. Cartea explica la modul stiintific cum e cu ciclurile naturale de somn la copii de diverse varste, de la nastere si pana in adolescenta. Din ce m-am prins dupa-aia, citind si cele 1400+ de review-uri de pe Amazon, o oarescare opozitie intampina autorul din partea celor care il vad sustinator al metodei cry it out (adicatelea, lasa tu copilul sa planga pana cade lat). Mie nu mi s-a parut insa asa. E destul de echitabil nenea, ofera toate variantele de gestionare a chestiei cu plansul, de la nu plans la plans controlat si la plansu’ plansului. Cu avantaje si dezavantaje la fiecare. Ca de cele mai multe ori, tre’ sa-ti iei din carte ce ti se potriveste. Noi am luat urmatoarele, pe care le-am si aplicat incepand de a doua zi, cu rezultate de domeniul fantasticului:
1. Am inceput sa culcam copilul mai devreme. In loc de spalat la 10 si culcat la 12+, acum spalam copilul la 7:30 si pana la 8 si putin e pa la revedere nani. Surpriza emisiunii este ca doarme tot pana la 7 dimineata, de unde se vede clar ca noi vaduveam bietul Iepu’ de vreo 4h de somn bun.
2. Am “instaurat” ora de trezire. Cca 7:30 AM.
3. Am aplicat teoria cu intervalele de somn si veghe. Zicea cartea asa: copilul sa nu stea mai mult de 2h treaz, ca pe urma se oboseste excesiv.
4. Am incercat sa ajut Iepu’ sa bage trei somnuri de zi, respectand orele la care i se face natural somn, care nu-s foarte diferite de la un copil la altul.
5. Am incercat sa ma detasez emotional de “protestele” ei la somn, pentru ca mi-a intrat in cap ca avea nevoie de el (de somn adica). Si in loc sa ma joc cand ea cerea joaca, dar de fapt ii trebuia somn, m-am responsabilizat sa o invat sa se culce.
Uite-asa, in cativa pasi simpli, am trecut de la un haos de nedescris la un fel de program de somn, ceea ce ne-a imbunatatit brusc dispozitia atat mie, cat si lui Iepu’. Azi, programul nostru arata cam asa:
- Ne trezim la 7:30 AM. Ceea ce inseamna ca nu mai zac in pat cu Iepu’ pan’ la pranz, ci o hranesc, apoi ma dau fumusel jos din pat, ma spal pe dinti, imi fac o stacana de cafea decaf si pronesc cu ea la plimbare. Sunt prima mama din parcare. Ne jucam viguros. Ne bat soarele si vantul. Ne lasam sa ne latre cateii vecinilor. Vorbim cu nenea care uda spatiile verzi din complex cu furtunul. Ne salutam cu Yoko, una bucata caine de poseta pe care-l plimba stapan’su tot asa, cu noaptea in cap. Ii facem cu mana lui tati cand pleaca la birou. Cu alte cuvinte, ne obosim strasnic.
- Pe la 8:30+ o vad ca incepe sa picoteasca. Semnele de mami mi-e somn sunt: clipit des, ochi incetosati frecati cu mainile, introdus degetu-n gura… Cam asa. Acu’, exista trei posibilitati: adoarme afara si ramanem acolo pana se scoala (nu mai plimb carutul insa, pentru ca se pare ca somnul stationar e mult mai odihnitor); adoarme afara, o aduc in casa si-o trasfer in patut asa, grea de somn cum e, cu grija mare sa n-o trezesc; o bag in casa inainte sa adoarma, inchid geamul, trag jaluzelele si pregatesc camera de somn. Fara “distractii”, fara “tiribombe”. O plimb in brate (putin de tot, ca cele sapte kile iepuresti ma rup grozav de shale) si-o pun in pat asa, semi-treaza, ca sa se culce ea cum stie.
- Se scoala dupa o ora sau doua. Cand e mai putin de-o ora, nu se pune ca somn. Asta se intampla insa din ce in ce mai rar. Anyway, se scoala copilul la 10 sau la 11, mananca, si-o luam de la capat cu joaca. Avem iarasi interval de 2h de trezie, din care 1h si ceva ne jucam si-apoi ne “linistim” vreo juma de ora plus (linistim, adica asa cum v-am zis mai sus – mai “tundem” din jucarii, o lasam doar pe aia de ne place sa dormim cu ea, dam muzica mai incet, potolim sursele de lumina si zgomot, ne leganam asa, intai cu cantecele, pe urma mai pe muteste).
- Intre 12 si 2 adoarme a doua oara – tot o ora sau doua.
- Intre 2 si 4 se trezeste si mananca. Iar jucarii, si-apoi iarasi soothing.
- Uneori avem si al treilea somn, care incepe in jur de 4:30 – 5 si dureaza mai putin, maxim o ora.
- Pe la 6:30 iesim la plimbare si socializare.
- La 7:30 PM suntem acasa, unde frectie baie mancare si somn.
- La 8+ se da stingerea la copil, iar adultii stau in sufragerie popandau-style si se intreaba nedumeriti: si noi acu’ ce facem cu tot timpul asta?!
Avem deja o saptamana de program si ma simt de parca am renascut. Dorm, mananc, am si ceva timp ziua pentru diverse. Iepu’ nu mai plange, cand e treaza e mereu happy si zbenguita. The downside e ca seara suntem consemnati la domiciliu. No more iesit la terase cu Iepu’ dupa noi pana noaptea tarziu. Dar aia e, overall suntem mai happy cu totii, nu le poti avea pe toate. Ne-am pastrat iesirile pentru weekend, cand vine buni sa babysit. Iar in timpul saptamanii primim musafiri. Intr-o casa unde e liniste si incepe sa miroasa iar a mancare.
Sper sa va ajute povestea noastra. Pentru noi a fost salvarea si pompierii smurd si girofaru-n intuneric. Nu stiu ce m-as fi facut daca lucrurile ar fi continuat cum erau, situatia devenise ucigatoare. Inca nu pot sa zic ca stapanim programul 100%, mai jeleste Iepu’ cateodata cand se face ora de somn, dar asta se intampla mai putin si mai putin si simt ca e bine. De doua seri adoarme singura si fara proptele, in patutul ei. Nu vreau sa jinx it, mi-ar fi placut sa astept mai mult pana sa va scriu despre asta, dar n-am avut inima, ca deja primesc intrebari si uite c-am facut si-un prozelit – foarte satisfacuta ambasadoarea mea, cititi aici cum a functionat si la ea: http://ambasadorforfree.blogspot.com/2011/09/multiplele-teorii-ale-somnului.html.
Mi-as cere scuze ne-mamelor pentru aceasta lunga deviatie, dar eu stiu ca am cititori asa de misto incat nu ma astept sa se simta cineva lezat ca azi n-am vorbit despre porc. Imi fac bratele cuib pentru toate mamele denaturate de oboseala >:D<
tags: de ce nu doarme bebe, de ce plang copiii, Dr. Weissbluth, Happy Child, Healthy Sleep Habits, somnul la bebelusi, teorii despre somn 83 comments »
September 20th, 2011 at 7:06 pm
ana, se pare ca punctul critic de la care incep sa se formeze diverse obiceiuri la copii e pe la 3-4 luni. daca porniti bine de-atunci, poate o sa va fie mai usor. la noi e greu pentru ca deja iepu’ e foarte in urma cu somnul si e mult mai complicat sa inveti sa doarma un copil obosit decat unul odihnit (paradoxal). eu iti recomand fie cartea, fie reviewurile de pe amazon de la ea (daca nu vrei sa ti-o cumperi), poti citi acolo sute de experiente folositoare de la diversi parinti. ar mai fi si message board-ul asta pe care l-am descperit azi:
http://parents.berkeley.edu/advice/sleep/babynaps.html
September 20th, 2011 at 7:08 pm
ce ma bucur ca-mi scrieti, everybody! as vrea sa scrie cat mai multe mame, sa impartasim aici experiente si sa ramana util pentru cine are nevoie de ajutor cu un copil certat cu somnul >:D<
September 20th, 2011 at 8:33 pm
Buna Ana 🙂 o sa ma bag cam ca musca in lapte peste postul tau, asa ca imi cer scuze din prima 🙂 From what i can tell, in afara de your Super V, esti si iubitoare de pisicute (okay, i may be stalking you for quite some time – and i mean that in a good way). Acum vine si partea de please, please, pretty pretty please – am gasit o pisicuta, are cam 2 saptamani. Era lasata de izbeliste intr-un cos de gunoi pe la Unirii si nu m-a lasat inima sa o parasesc acolo..problema e ca eu mai am acasa un motan foarte foarte foarte foarte mega extra gelos care nu o sa o suporte vreodata inca un personaj in ecuatie. Daca nu e prea mult de cerut, as putea oare sa-ti trimit cateva poze cu ea si sa pui un mic anunt la tine pe blog? Te citesc mai multi oameni si poate se gaseste un doritor de pisicutza cat un pumn 🙂 Again, if it’s not too much of a bother si again, sorry for high jacking your post 😀
September 20th, 2011 at 9:28 pm
eu vreau sa-ti multumesc pentru postul tau inca o data. azi am pus in aplicare. noi (adica eu si bebica de 6 luni) ne descurcam ok cu somnul de noapte – exact cum ai spus tu – 7.30 baita, masaj, plimbat prin casa si spus noapte buna in oglinda si jucariilor, papica si intr-un final somn… peste jumatate de ora plans, papa, somn, cam la fel peste alta jumatate de ora. dar apoi se mai trezeste de 2-3 ori pe noapte, nici nu mai stiu, si eu sunt semi-adormita langa ea. dimineata de obicei e treaza cand suna tel lui tati, pe care eu il injur in fiecare dimineata (pe telefon). azi am ascultat sfatul tau si m-am trezit si joaca (afara ploua). in mod normal fetita mea are vreo trei reprize de somn pe zi de aprox jumatate de ora, ca si in cazul Ancai. azi dupa ce am zis sa incerc sugestiile tale a fost grozaav. a avut doua ture de somn de cel putin o ora fiecare – am ajuns la zi cu o groaza de treburi gospodaresti, iar pe la 4 a fost o chestie de juma de ora, insuficienta dupa semnalele ei, dar nu a mai vrut sa adoarma. vedem maine si poimaine, poate a fost o minune din aia de-o zi 🙂
September 21st, 2011 at 6:36 am
Alexandra B, scrie si pe wall-urile asociatiilor pentru protectia animalelor, asa ai mai multa vizibilitate. poti insa incerca si sa ii intalnesti pe cei doi pisoi, la mine cel mare a fost ingrozitor de suparat vreo doua luni cand am marit familia pisiceasca, acum e foarte bine mersi si se impaca minunat. si a trecut ceva vreme ;)! bafta!
September 21st, 2011 at 7:23 am
Ok, am trait si eu filmul asta, mama chiauna, copil ce refuza sa doarma, vreo patru luni dupa ce s-a nascut primul bebec, n- a dormit mai mult de doua ore. Dezastruos. Atat de dezastruos incat pe la patru luni am picat de oboseala -la propriu si am ajuns internata la spital vreo saptamana. Timp in care acasa, bebecul a halit vreo cateva catralioane de lapte praf si – minunea minunilor a inceput sa doarma toata noaptea si cateva reprize peste zi. Caci se pare ca al meu copil era flamand mai tot timpul iar noi nu ne-am dat seama pentru ca patru luni a pus pe el cate un kilut si noi am zis ca e bine, numai ca na- el nu se satura desi baga cantitatea regulamentara de papica. Eu dadeam doar de la san, il cantaream, vedeam ca a bagat cat trebuia doar ca – na – el vroia mai mult. La al doilea deja a fost altfel, am stiut ce trebuie – in esenta la copiii le trebuie rutina, somn, mancare, aer curat si muuuulta dragoste – zic eu:). Chestia este ca fiecare copil e diferit, daca-i ghicesti chichitele, imediat stii ce trebuie sa faci. Bebeul meu de pilda cand e obosit incepe sa se tanguie asa incetisor, atunci stiu ca trebuie bagat la nani si chiar de plange cateva minute, nu e bai, adorme apoi. De obicei ii pun muzica ca sa doarma, in surdina, muzica speciala de nani care dureaza maxim jumatate de ora. Cu plansul pana cade lat nu sunt de acord in sensul ca de plange atat de mult poate mai are si altceva in afara de simplu ambit. De pilda pe primul bebec, dupa faza cu cazutul din picioare de oboseala, nu vroia sa doarma decat leganat pentru ca – deh, asa il obisnuisem in primele luni – cele de groaza. Pana la urma am decis sa iau taurul de coarne si m-am luat dupa o metoda din carti, cea cu rutina de somn tac tac tac, pus in pat, pa pusi, plec din camera. In primele seri, a plans de mama focului, prima seara 20 de minute, a doua seara, 10 minute, a treia seara 10 minute dar fara convingerea din prima zi, a patra seara n-a mai cartit deloc . Dar nu l-am lasat sa planga 20 de minute. Dupa cinci minute m-am dus la el si i-am spus ca trebuie sa doarma, am plecat, dupa cinci iar i-am spus ca trebuie sa doarma, asta numai in primele doua seri ca pe urma a parut mult mai impacat cu situatia, statea in patut si se foia singur pana adormea.
Apropo de Iepu (sa-ti traiasca si sa-ti creasca frumos mititica), e inca mica, pana la un an isi va tot schimba programul, mai ales de pe la sapte luni, o sa-si mareasca perioadele de veghe de peste zi, trebuie s-o urmaresti si sa o ghicesti dupa manifestari, o sa vezi ca va avea niste semne, smiorcalieli saua altele pentru somn, altele pentru foame, altele pentru chef de joaca. Le dibui tu. ORicum pentru bebe rutina e sfanta, ii place sa se plimbe la aceleasi ore, sa se joace la aceleasi ore, asta le da un sentiment de siguranta cahit ca pe noi adultii rutina asta ne termina psihic. Si nu o confrunta pe cat posibil cu experiente noi prea multe pe zi, una pe zo e suficienta, altfel o suprastimuleaza, o oboseste si devine nervoasa.
Pupam mami si bebica frumoase 🙂
September 21st, 2011 at 12:47 pm
Sa incercam si noi la bebe de aproape 4 luni(fara o saptamana). Are nopti cd doarme de la 11-12 pana la 5-6 si nopti cd se trezeste la 2,4,5,6 etc……………
September 21st, 2011 at 12:51 pm
stefi, e alaptat bebe? ca mai fac ei asa, de sug din ora in ora.
September 21st, 2011 at 2:37 pm
(offtopic) mama draga (si la propriu si la figurat), imi place blogul tau de nu mai pot, as zice ca “you’re the butter to my blogroll” adaptat dupa “julie and julia” line dc nu ar suna asa siropos 😀 te “citesc” de mai multa vreme da’ uite acu’ m-am pus sa si postez ca sa iti povestesc cat de minunate mi se par energia, entuziasmul si haiosenia posturilor tale indiferent ca vorbim de porc sau de momente din cele care iti pun serios creierii pe bigudiuri… all in all you’re a true storyteller, u should write a book someday 😀 toate cele frumoase si fericite for the (now again) happy family 🙂
September 21st, 2011 at 8:06 pm
Felicitari, ti-ai amintit partea cu organizarea, iata ca acum ai organizat propriul bebel plus o armata de mamici 🙂 cit despre partea cu “nimeni nu mi-a zis”, gresit; a mai zis lumea cite ceva, dar tu auzi numai cind descoperi singura 🙂
September 21st, 2011 at 10:13 pm
ioana, multumesc:D
doina, nu, chiar nu mi-a spus nimeni cum trebuie sa arate programul unui bebelus, am descoperit the hard way si pe pieile noastre. dar acum stiu:D
September 21st, 2011 at 10:55 pm
Eu am incercat ceva la postul “ca magaru’n ceata”, dar cine-s eu sa ma bag in seama pe aici? 🙂 Slava domnului ca exista cartile si ca unele chiar rezolva cite ceva.
September 21st, 2011 at 11:10 pm
Asa e, tu mi-ai spus sa-i construiesc un program, doar ca la momentul ala eu habar nu aveam cum se face asta, de unde sa incep si mai ales habar nu aveam ca e obosit copilul. S-a intamplat sa gasesc in cartea asta raspunsurile pe care nici nu stiam ca le caut. Nu e vreo reteta miraculoasa, dar e un inceput si pe noi ne-a scos din bezna. Poate pentru unele mame, invataminte de felul asta vin intuitiv, in ceea ce ma priveste insa, nu am nicio intuitie, sunt chiar counter-intuitive cand vine vorba de copii, asa ca mie tre’ sa mi se explice ca la nerozi: deci faci asa si asa si asa. In alte carti si articole citite, totul era extrem de vag, aici chiar am gasit chestii concrete. Si mi s-a si potrivit pe nevoia mea naturala de ordine.
September 22nd, 2011 at 2:11 pm
da dar alt sentiment mai frumos ca asta nu exista 🙂 chiar daca ajungi sa crezi ca nu mai poti…desi in mod sigur o sa poti
September 22nd, 2011 at 7:40 pm
Tu ca tu , dar saracul copil cat trebuia sa stea treaz ca sa se zbenguie parintii cu el. Cand nu mai poti, uita-te la poza de la botez, aia in care Iepu e in bratele preotului, amandoi cu ochii spre cer. Cred ca e una din cele mai frumoase fotografii pe care am vazut-o in viata mea.
September 23rd, 2011 at 1:06 am
La nevoia ta naturala de ordine ma gindeam si eu 🙂 de aia ti-am si spus ca tu esti sefa si ca trebuie sa institui program, pentru ca un copil are nevoie de reguli si, mai ales, de respectarea lor. Imi pare rau ca nu ti-a spus nimeni nimic despre asta, pediatrul ar fi fost cel mai potrivit, dar de… Nu stiu de ce se asteapta de la mamele puilor de om sa fie la fel de instinctuale ca cele ale puilor de pisica sau de alt mamifer – acelea se descurca, de obicei, fara pediatru si fara carti scrise de pediatri 🙂 Cit despre instinctul pe care zici ca nu-l ai, as spune ca pe masura ce te vei relaxa si vei vedea ca functionezi in programul asta, vei lasa loc si improvizatiei, si intuitiei, pe care de altminteri le ai si le folosesti cu mult succes la gatit 🙂
September 23rd, 2011 at 9:06 am
[…] de vinete cu puiun post pentru mame extenuatedovlecei panegiveci? pilaf? ghiveci pilaf, ghiveci pilaf, ghiveci pilafbloggerii, vaca si azimutul. […]
September 25th, 2011 at 11:17 pm
Buna Ana, iata ca reusesc si eu sa scriu in sfarsit…deh dupa nastere (dar si inainte!) nimic nu mai e la fel. Felicitari pentru Iepu’ in primul rand, e pur si simplu delicioasa 🙂 Viktor al nostru are acum 2 luni si jumatate si eu sunt umbra mea cea de odinioara. Tot asa…din cauza somnului/nesomnului lui. Viktor suge la san si doarme in pat cu mine (sotul s-a mutat in camera lui bebe pentru ca nu reuseste sa se odihneasca deloc)…povestea e lunga dar aici am ajuns. Programul nostru initial era ca se trezea dimineata dupa ce sugea din ora in ora si il duceam in parc (in timp ce dormeam pe mine) si el in general sugea si dormea “la cerere”. Toti pediatrii din Milano mi-au facut capul toaca cu chestai asta “la cerere” pt ca, spun ei, copilul nu è alintat, are doar nevoi. Punct. Si am fost ok cu asta si mi-am luat rabdarea si am strans-o tare in dinti. Acum insa suntem in faza asta. Se trezeste singur la 7 uneori 6:30 alteori 7:30. De regula rade si gangureste pana ma trezeste (nu ca m-as supara pt ca e momentul zilei cand e cel mai dulce copil). Cu o echilibristica incredibila reusesc sa ma imbrac si-l duc afara pe la 8 daca nu sunt in coma. Daca sunt, il alaptez in pat si adormim amandoi pana pe la 10 cand ne trezim de tot.Daca suntem afara, rezista jumatate de ora dupa care urla si urla si urla si pe urma doarme. Il aduc incet incet in casa si cand intru pe scara blocului zici ca are buton…tac! ochii deschisi si da-i cu plansul pana sus acasa. Din nou in pat (are boala sa suga intins in pat langa mine) si doarme cam 2 ore. Iau si eu micul dejun per la ora 11…Dupa aia e treaz pana pe la ora 13 si apoi iar doarme…uneori. Alteori sta treaz pana seara sau doarme cate 15 minute la diverse intervale in timp che suge si eu nu reusesc nici sa ma duc la baie (stiu ca ma intelegi).Doarme cam mereu de la 17 la 18 si pe urma da-i iar cu plans. Facem baie mereu la 19:30 (asta de la inceput am avut in cap…nici eu nu stiu de ce), masaj si apoi in pat.Il alaptez si doarme la san…si nu ma lasa sa ma ridic nici chip. Si stau si citesc ca sa nu mor de somn si plictiseala intre timp si cinez singura, dupa sotul meu, cam pe la orele 23 cand in sfarsit Viktor doarme adanc si ma lasa sa ma desprind de el. Uneori doarme singur pana dimineata (rar)…alteori ( ca ieri noapte) se trezeste sa suga din 1 ora jumatate intr-o ora…ma termina! Problemele noastre sunt in ordine: 1. nu doarme deloc in patutul lui (care e oricum in camera la noi acum). 2. Nu doarme singur si nu doarme fara sa aiba sanul in gura zi, noapte, in parc, acasa…oriunde si oricand are nevoie sa suga.3. Nu e deloc calm inainte sa doarma, de regula suge in timp ce da din picioare incontinuu…parca e Duracel..4. Ziua e fericit uneori si rade mult dar de regula e mai mereu nervos si e ca o bomnba cu ceas…se plictiseste de orice si scanceste incontinuu.
Intrebarea: tu ce crez ca gresim noi? Fac si eu ca si tine ziua, mai inchid jaluzelele, ii cant cantec de leagan, incerc sa-l calmez dar doar sanul functioneaza. Noaptea tot asa, zgomote putine dupa orele 19, veioze cu lumina slaba slaba dar nu exista nici macar o singura data posibilitatea ca el sa adoarma si atat.
Ah…o descoperire am facut cu Viktor…noi il imbracam subtire mereu…e nascut in iulie si nu mi-a placut sa-l infofolesc. Daca il pun insa, sa doarma cu pijama lunga (si ghetute inglobate in pijama) doarme apropate toata noaptea…daca-i pun body cu maneca scurta…se trezeste des. Dar nu as vrea sa trebuiasca sa-l tin in super cald ca sa doarma totusi.
Hai ca m-am lungit, iti multumesc anticipat daca poti sa-mi sugerezi ceva idei.O zi buna!
September 26th, 2011 at 12:38 pm
draga ana,
chiar ma gandeam ce e cu voi, cum sunteti, ca nu ne-am mai auzit de mult. felicitari, sa va traiasca Viktor cel mic si recalcitrant:))
despre programul lui, e mai delicat la voi ca sunteti inca mici, nu cred ca la varsta asta se poate vorbi chiar de un orar previzibil. mancatul tre’ sa fie indeed musai la cerere, iar somnul, cat mai mult si el. nu e rau ca adoarme la san, asocierea asta e ok chiar si la varste mai mari, daramite la doua luni. totusi, eu cred ca buba e ca atunci cand el incepe a urla, e deja prea obosit, cred ca de-aia se trezeste repede si doarme fragmentat. poate ar trebui sa incerci sa-l pui la somn un pic mai devreme decat o faci acum, ca poate “musca”.
am trecut si noi prin tot ce zici tu acolo, iepu’ a avut zile cand sugea nonstop, eu eram suzeta ei. sunt puseuri de crestere si vestea buna e ca trec.
despre dormitul in patutul propriu… nu stiu ce sa zic. noi am inceput asa si-am trecut la un soi de co-sleeping partial pe la 4 luni. cred ca o sa va gasiti ritmul si cu asta.
poate noaptea ar trebui sa-l infesi. mai ales daca zici ca in pijama mai groasa doarme mai bine. nu cred ca e chestiune de frig, cat e treaba aia cu copiii care se simt mai ca la mama in burta daca sunt infasati. uite, asta e o carte faina despre bebelusi si despre metoda celor 5 S: http://www.babyslumber.com/happiestbaby.html. noi asa am supravietuit in primele luni si apoi, de pe la 2 incolo, lucrurile s-au schimbat mult in bine. o sa mai citesc odata capitolul despre copii de 2 luni din cartea asta despre care am scris mai sus si o sa-ti dau un mail cu tips pe care le recomanda autorul.
hang in there! si sa va fie bine:D
September 26th, 2011 at 9:29 pm
BUna,
vad ca nu s au inchis comentariile la sectiunea “can i live again”? 🙂 avem cumva o problema asemanatoare cu ana :)nu vrem sa dormim ziua decat stimulati: bubu =san sau leganat sau in manduca. seara e bestial: facem baie, papa si gata somn de la 9-10 pan la 6-7 ziua (avem 3 luni si un pic) dar ziue e teroare. in principiu si ziua avem un ritm: ne trezim in jur de 7 papam, un pic de joaca si pe la 8.30 -9 somn cam 45-50 de min – e faza la care merge leganatul- trezit in jur de 10 , invarteala, suceala la 11 papam iar, si apoi mami iese afara cu bebe si doarme bebe vreo 2 ore (in manduca). repetam povestea pe dupa amiaza: somn de max o ora, bubu indus, si pauza de 2-3 ore. seara, mai iesim, uneori, la plimbare, la 8 suntem la baie si bub si la 9, max 10 somn. in linii mari e ok, dar as vrea sa pot sa l adorm fara bubu/leganat ca sa pot “scapa” de el dupe, ca sa mai fac si eu ceva prin casa. nu-ti imaginezi ce scamatorii fac ca sa-l transport de pe perna de alaptat in patut 🙂 si nu iese mereu si atunci o luam de la capat 🙂
any ideas 🙂
thx
ps: imi place f mult si “latura bebicistica” a blogului si sentimentul meu e ca prinde 🙂 generatiile noastre s la capitolul kids. e buna impartasirea asta de experiente.
September 27th, 2011 at 1:17 pm
revin cu vesti de pe front: dupa o saptamana de schimbare a schimbarii, viezurica doarme de la 10 seara! wow! stiu, 10 nu e 8 daaar nu e nici 11-12 noaptea!! o sa mai trag putin spre 9.30 poate chiar 9, dar mai devreme nu, pt ca n-ar mai sta si husband cu ea after work. deci vestile sunt bune!!! 😀 chiar daca de o luna tot zic “ar trebui sa culcam copilul mai devreme” am ramas la faza de zis. postarea ta m-a facut sa pun in practica, deci, 10q my dear! ziua aveam deja 3 reprize de somn, de obicei juma de ora fiecare, uneori la pranz ceva mai mult. s-au pastrat si as incerca sa aduc imbunatatiri la somnul de pranz. in rest sa vedem cum ne organizam cu orele de masa, care s-au dat putin peste cap 😀 si apropo de asta ma mut la postul cu diversificarea sa “spicuiesc” si acolo ceva:))
September 27th, 2011 at 1:49 pm
briana, bravo:) trage cu incredere spre 9! ma bucur ca sunteti bine:D
September 27th, 2011 at 2:24 pm
am recitit pentru emilia si ana din milano capitolul din carte care vorbeste despre copiii pana-n patru luni. zice asa: incepand de pe la doua luni, copilul are tendinta sa se culce mai devreme seara. asta nu inseamna sa fie culcat cu forta la o anumita ora, doamne fereste. ci mai degraba, sfatuieste nenea autorul, mama sa fie atenta, sa “citeasca” semnele si cum il vede pe mucea ca ii cad, si anume, ochii-n gura de somn, sa-l puna la culcare. pentru un copil asa de mic, nu prea exista notiunea de program, ci doar recomandarea generala de a fi cu ochii pe bebe si de a-i asigura cele trei nap-uri si ora de culcare de care are nevoie.
ramane principiul celor maxim doua ore de veghe intre “somnuri”. se pare ca dupa aceste ore, bebelusii devin overtired. la noi, cele doua ore am observat eu ca uneori sunt chiar 1h 30.
ramane si ideea de soothing cam cu o ora sau macar jumatate de ora inainte de somn.
oricum, punctul de plecare ramane ora de culcare de seara, se pare ca e cu atat mai bine cu cat bebe se culca mai devreme.
cam asa… i hope this helps:)
September 27th, 2011 at 2:53 pm
Post-ul asta imi face pofta de avut copii 😀
September 27th, 2011 at 2:56 pm
ce aveti, fetele mele? io scriu ca-i greu si greu si din ce in ce mai greu, si voi “gata, m-ai convins” tztztz, nu va mai inteleg:))
September 27th, 2011 at 6:16 pm
Oh, noi n-am stiut cum sa afcem, nici de experienta in jurul nostru n-am avut parte – asa ca la o luna, dupa ce am trecut prin faza “dormit in fund de oboseala” cu Viermix in brate (my iepu), l-am luat in pat cu noi – si surpriza-surpriza, acum are 6 ani si nu se da dus din patul nostru. La intrebarea “mami, cand te muti in camera ta?” Petru raspunde patruns de importanta subiectului “niciodata”:)))
September 28th, 2011 at 1:19 pm
Vai, incredibil! O sa-l tineti in pat cu voi si cand va avea 16 ani. Daca nu mai vrea el, o sa va mutati voi la el in pat. Nu e sanatos, igienic, moral. Laura, ori nu mai aveti viata sexuala, ori faceti amor cu copilul langa voi. In ambele situatii ma apuca groaza!
September 28th, 2011 at 1:35 pm
iulia, sa nu judecam… eu asa zic.
September 28th, 2011 at 4:00 pm
Lol, Iulia, oamenii fac sex si in alte parti decat in pat.
In plus, fiecare copil e diferit, cu nevoi diferite. La un moment dat, chiar si un copil care a dormit cu parintii pana la 6 ani va dori sa doarma singur. Insa nu poti invata un copil sa fie independent, trebuie sa-l tii de mana pana invata singur. Si e clar, cu cat e mai cocolit si iubit si cosleeped de mic, cu atat mai repede se desprinde. Dar exista si exceptii.
Cookie, eu, in limitele mele, am fost attached parent. Am incercat sa fiu atenta la nevoile copilului, mai ales alea emotionale. Eu zic ca am facut bine, fiica-mea e cum trebuie de echilibrata la aproape 6 ani. A dormit cu mine cand a vrut, dar de pe la 2,5 ani a fost sporadic, pentru ca langa mine nu poate sa vocifereze cu plusurile pana adoarme 😀 deci o deranjez, cum ar veni.
O sa fie ok, nimeni nu se naste invatat… si tot inveti, si tot inveti… va pup.
September 28th, 2011 at 10:30 pm
Multumesc mult Ana, incerc sa pun in aplicare desi uneori sunt pur si simplu epuizata…of cat de greu este sa fii mama…iar mama buna cine stie cand voi deveni (daca voi deveni vreodata!). Viktor a cazut lat aseara si a dormit de pe la 20:30 la 5:30 cand a vrut sa suga…apoi a supt iar la 6:30 si la 7:30 ne-am trezit de tot. Dar a fost super somn…ce sa zic, macar de ar face asa mereu. Azi a fost mai ok, mai putin marait si a dormit iar de la 8:30 la 10 (in parc) si apoi de la 11:30 la 15:00. Si eu l-am lasat sa doarma. Ce nu reusesc eu sa fac e sa-l adorm un pic mai repede…ne ia cam 2 ore dupa baie timp in care eu ma urc pe pereti pt ca stau langa el in timp ce suge/nu suge/iar suge/ nu suge (si doare rau jocul asta) si tot asa… in camera cu o lumina slaba slaba de tot si ma uit pe pereti si ma gandesc la cai verzi…si cand pe la orele 23:00 in sfarsit pot sa-mi scot sanul din gura lui fara sa-l trezesc ma tarai sa fac si eu un dus si sa cinez. Cum spui tu mananc mai mult noaptea…of of. Il ador, ce sa zic, dar Doamne cat e de greu!
September 29th, 2011 at 12:47 pm
[…] postului pentru mame extenuate)nicuşorismefish fingersguacamole, baby!mancare de vinete cu puiun post pentru mame extenuatedovlecei panegiveci? pilaf? ghiveci pilaf, ghiveci pilaf, ghiveci pilafbloggerii, vaca si azimutul. […]
October 3rd, 2011 at 4:42 pm
si noi am avut “chinul” asta cu somnul, ca nu se dadea adormita neam in timpul zilei – bine, mai mult eu aveam nevoie de somnul ei decat ea de al ei.. nu stiu, dar se-ntelege ce spun eu aici> totusi, abia dpa ce a inceput sa alerge, mai dupa 1 an si jumatate, asa, doarme cateva ore bune legate, pe pranz.
October 4th, 2011 at 9:21 am
Dragi parinti eu zic sa mai cititi cateva carti de psihologia copilului sa vedeti ce se petrece in psihicul copilului in asemenea cazuri. E treaba voastra ce faceti cu copilul vostru.voi suportati urmarile mai tarziu. dar uitati-va cate lume trageti dupa voi cu metodele astea. E adevarat ca oboseala ne face pe toti sa luam decizii pripite si in partiala cunostinta de cauza. dar va rog vorbiti cu un medic psiholog pediatru daca va e greu sa cititi mai mult.
Nu spun mai mult pentru ca nu obisnuiesc sa colaborez cu oameni care nu imi cer ajutorul dar informati-va va rog.
Copilul este prea mic pentru ce incercati voi sa faceti. voi cautati solutii salvatoare pentru voi nu pentru copil. Stiu ca este greu dar informati-va pe deplin. Ceilalti parinti care va citesc merita sa stie care sunt toate aspectele a ceea ce incercati voi aici sa dati ca exemplu