Duminica m-am trezit cu o pofta groaznica de snitele si chiftele si costite la cuptor. Acuma, asa cum ma stiti voi pe mine, guess how I spent my Sunday;) Anyways, o sa va povestesc in doua vorbe nu atat despre snitelul de curcan (foarte foarte bun, e #2 pentru mine dupa cel de vitel si putin inaintea celui de porc, dar cu siguranta la mare distanta de cel de pui, care e de groaza), deci ziceam, nu atat despre snitel, cat despre salata de cartofi cu tot felul, din care am mancat intai la colega mea Cristina si la care am ramas cu gandul pana m-am invrednicit sa fac si eu.  Bun: cartofi fierti in coaja, curatati si taiati cuburi. Porumb, ciuperci la conserva, masline, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, sare, piper, maioneza si mustar dupa gust. E foarte foarte buna, credeti-ma, si daca n-as fi facut snitele on the side, as fi pus si putina sunca peste cartofi si toate cele. Si uite-asa, cand aproape ca am terminat de postat, imi dau seama ca austriecii mancau snitel cu Kartoffelsalat inainte sa ma nasc eu si Zazuza blogaia despre ele about two weeks ago, aici. Well, killer combo, satios si porcesc, ma rog, curcanesc. Pofta mare! Sau cum zice un nene la noi la birou: mancare la pofta!

Later edit: am uitat sa spun despre salata ca se mananca rece, langa snitelul cald abia scos din tigaie:D

Am avut o saptamana ordinara, as in naspa, nu as in ordinary, bine ca e vineri, sa ne bucuram, zic, cu un mic dejun hipercaloric din seria celor care ne ajung o zi intreaga: o frittata cu legume (I don’t care what they say, cartoful este o leguma:)). De la capat: cartofi fierti taiati cubulete, morcov maruntit, mazare si fasole verde de la congelator - toate astea se calesc in putin ulei de masline, cu sare si piper. Cand sunt nice and crunchy le tragem de pe foc si le desertam intr-un vas de ceramica din acela caruia ii sade bine in cuptor, uns bine cu unt sau ulei. Peste legume turnam cateva oua batute bine cu lapte si amestecate cu nisate cascaval ras. Dam la cuptor la foc mic pana se umfla placinta si capata o culoare imbietoare. Mancam pana ne vine rau, aici si la pachet.

Offtopic (ca asa functioneaza mintea mea), a aparut horoscopul de februarie pe www.astrologyzone.com, looks like a hell of a month:D So happy February all!

Adica exact asa: noodles inmuiati cu supa in care a fiert bucata de carne de vita (cu foi de dafin, catei de usturoi si boabe de piper), tavaliti in tigaie impreuna cu usturoi verde, carnea de care ziceam mai devreme, chilli, ulei de masline si sos de soia.

Si la coada spart doua oua peste, amestecat bine, dres cu chilli sa iasa iute iute si gata. Quick si foarte rewarding I’d say!:)

Duminica m-am trezit cu mare pofta de ostropel de pui si cum tot venea mama la noi la masa, am zis sa execut unul. Ostropelul se face usor, dar nu si repede. E nevoie de timp sa se fiarba carnea bine bine. Bucatile de carne se prajesc in unt, cu o lingura de faina, ceva boia dulce, sare si piper.

Cand s-au rumenit bine pe toate partile, se sting cu vin alb (exista si varianta stins cu supa si adaugat o lingura de otet la sfarsit, dar mie nu-mi place asa). Se lasa la foc mic cu o foaie de dafin si cateva crengute de cimbru, pana cand carnea se desprinde de pe os de fiarta ce e.

La coada se adauga o conserva de rosii tocate, o mana de catei de usturoi pisati, piper si sare dupa gust. Se lasa sa mai fiarba vreo cinci minute si gata. Se serveste cu piure.

Supa asta-i minunata cand afara e frig rau si suntem cranky si ne doare putin in gat:p Se face foarte usor si e asa de satioasa ca tine loc si de felul unu, si de felul doi. Se fierb cativa cartofi taiati cuburi impreuna cu doua fire de praz taiate rondele si cateva frunze (sau tulpini?) de telina (stiti, partea verde de la telina care se vinde separat si se pune si in Bloody Mary). Cu sare si piper dupa gust si atat, fara alte condimente.

Bun. Cand legumele sunt fierte bine bine, se paseaza supa prin the method of your choice si se adauga baconul rumenit in prealabil. Se serveste cu smantana si verdeata (marar, patrunjel). Si cu paine de casa cu multa coaja:)

Cand eram in my 20’s (adica ages ago:)), credeam ca prietenia e ceva ce se intampla in adolescenta si ca viata de grown up n-o sa-mi aduca nimica bun. De fapt nici nu-mi doream alti prieteni, o aveam pe Boo si era de ajuns for me:) Treaba e ca eu nu stiam at the time ca viata e un fel de fill in the blanks si ca lucruri minunate keep happening, in ciuda faptului ca ai crescut. Ca unii oameni apar in viata ta ca o insula de coziness si it just feels right, ca si cum erau acolo since forever. Happy bday our dear dear friend, ce frumos ca te-am cunoscut:)!

Aseara am fost la Casa Latina pentru our monthly treat by Adi Hadean. Am mancat bun si ne-am simtit grozav, nu ne-am mai fi dat dusi, if only we didn’t have some crash-Bursucu-on his birthday to do, ceea ce voi detalia intr-un alt post. Anyways, mancare buna, cu carne, atmosfera de nota zece (parca a fost si mai multa lume ca data trecuta), ne pregatim deja pentru next time, abia astept sa vad care va fi tema lunii februarie. Eu mi-as dori (daca cineva citeste;) ceva de inspiratie asiatica. Desi absolut intotdeauna as prefera ceva romanesc traditional, din Ardeal:D Oh well, ce-o fi, bun sa fie. Kudos Adi si Casa Latina, you did it again:)

Duminica am avut musafiri mari si mici, doua cupluri de friends cu copii de la 5 luni pana la 2 ani plus. I don’t know anything about kids, adica mi se par un fel de omuleti mai mici asa, carora li se vorbeste adesea intr-un code language pe care eu nu-l stapanesc deloc si care functioneaza dupa un program de viata la care ravnesc cu patos (play, eat, sleep, play, eat, sleep etc.) Oh well, va dat seama ce efort deosebit a fost  pentru mine sa gatesc ceva ce sa poata manca si omuletii. Am zis asa: eu daca as fi foarte foarte mica si abia as fi descoperit solid foods, ce mi-ar placea sa mananc? Given ca, desigur, mami si tati nu m-ar lasa sa mananc nimica spicy, fat sau slightly alcoolic. Si ar vrea probabil sa mananc si legume bune si sanatoase. Cu side dish-ul a fost simplu, ca am facut, evident, un piure cremos cu lapte mult. Iar pentru main m-am hotarat intr-un final la jucy drumsticks de pui la tava, cu legume de sezon.

Acuma, de regula as fi recurs la picanterii: piper, a little bit of chilli, multe ierburi aromate… Dar pentru kiddies am lasat-o soft and sweet: copanele de pui, morcovi, ardei gras rosu, dovlecel, ceapa si praz doar de aroma (nu le-am pus pe platou la final). Toate astea brushed cu putin olive oil si sweet paprika, presarat nitel marar si cimbru pe deasupra, sare de mare si usturoi, apa in completare si voila, delicious nutritious meal that kids can eat. Ceea ce au si facut, semn ca nu am gresit major. Doar ca, oh well, am uitat un mic detaliu de cand eram de varsta lor: copiii mananca piureul cu paine:)

Cand ma fac mare vreau sa fiu semi-vegetarian, adica sa nu mananc carne deloc, dar sa nu renunt si la peste, fructe de mare, lactate si oua. Mainly pentru ca mi-ar placea sa traiesc mult si bine si also pentru ca mi-e foarte mila de animale, dar deocamdata doar la nivel declarativ (nu ma comport deloc ca si cum my beloved carne de porc vine dintr-un  vioi purcel, ci mai degraba imi imaginez cum creste ea pe raft in supermarket, gata feliata, dezosata si numai buna de friptura:p). In tot cazul, chiar si numai pentru o seara, suntem si eu si Pufix animal friendly people, desi, I have to say, the anchovies may not agree:)) O reteta banala, dar ce zic eu aici, nici macar nu se poate numi reteta, e pur si simplu one of those things care apar din strafundurile imaginatiei sau ale unui frigider gol.

Deci se facea ca aveam niste leftover cold pasta de la macaroanele cu branza. Si niste rosii cherry care inca nu o luasera la vale (asa zice Pufix cand se strica ceva). Si intai m-am gandit sa fac preferatele mele paste aglio olio, dar pe urma am zis sa mai variez si dupa o raita prin frigider, congelator si camara, m-am intors victorioasa la cratita cu niste varza de Bruxelles - din aceea mini, congelata, cateva ansoa, capere, masline, usturoi si ceapa verde. Intai am calit ceapa verde si varza de Bruxelles in 3 linguri de ulei de masline, cu micile ansoa maruntite in tigaie pentru o aroma deosebita. Din cand in cand mai picuram apa, ca sa se inabuse frumos legumele. Cand au fost gata, moi si suculente, le-am scos deoparte si am spalat tigaia. In doua linguri de ulei proaspat am calit usturoiul si rosiile cherry taiate in jumatati. Am adaugat macaroanele fierte, amestecand lejer. Sare, piper, busuioc, oregano si chilli dupa gust. Apoi varza, maslinele, caperele. Iar la coada, fulgi de parmezan presarati pe deasupra. A fost bun.

Adica easy peasy lemon squeezy Italian style: pui pesto cu ciuperci si mozzarella, o cina lejera, fara efort, gata intr-o clipita. Pai se ia un piept de pui, se “croieste” in el un buzunaras unde se indeasa pesto si felii grasane de mozzarella. Sare, piper si nelipsitul mix de condimente mediteraneene oregano-paprika-garlic, ulei de masline picurat peste pui, cateva ciuperci si rosii cherry aruncate in tava cu puiul buzunarit si tadaaa, cca 30 de minute la foc mic later, avem o masa grozava.

Merge bine cu salata verde cu lamaie sau cu un cartof taiat in sferturi si rumenit la cuptor cu rozmarin si usturoi. Buon appetito!